Tratamentul bolilor cu ajutorul oxigenului hiperbar (II)
Una dintre cauzele principale ale bolilor omului contemporan este hipoxia sau slaba oxigenare a ţesuturilor, cauzată în principal de sedentarism. Prin intermediul camerei hiperbare se aduce de 10 până la 20 de ori mai mult oxigen în ţesuturi. Deși unii cercetători continuă să-i conteste eficacitatea, de zeci de ani doctorii din Europa, Rusia, Mexic, China și SUA au folosit terapia cu oxigen hiperbar pentru a trata cu succes o mare varietate de afecțiuni grave.
Citiți prima parte a articolului
Arsuri
Terapia cu oxigen hiperbar (HBOT) este folosită în programele generale de îngrijire a pacienților cu arsuri. HBOT poate reduce considerabil riscul unui pacient de a dezvolta complicații de pe urma arsurilor sau de a deceda, scurtează perioadele de spitalizare și diminuează necesitatea intervențiilor chirurgicale.
Pielea este formată din trei straturi: stratul exterior sau epiderma, derma și țesutul interior (subcutanat) sau hipoderma. Tipul de arsură și severitatea acesteia depind de gradul de afectare al acestor straturi. În timp, rănile cauzate de arsuri pot progresa și se pot extinde.
Ca parte a unei scheme de tratament integrative, terapia cu oxigen hiperbar diminuează edemele, ajută la echilibrarea funcțiilor celulare în țesuturile afectate, facilitează acțiunea antiinfecțioasă a celulelor albe și promovează închiderea plăgilor. HBOT ajută la îmbunătățirea fluxului sanguin la nivelul vaselor de sânge, prin lărgirea diametrului capilar, și la menținerea integrității structurale a țesuturilor conjunctive ale pielii. Într-un studiu care a comparat tratamentul cu și fără oxigen hiperbar la 16 pacienți care suferiseră arsuri, timpul de vindecare a fost semnificativ mai mic în grupul care primea oxigenul hiperbar. În cazul arsurilor termice cauzate de tratamentul cu laser cu CO2, pacienții care au urmat cinci până la zece sesiuni de tratament cu HBOT la 2 ATA (90 minute sesiunea) s-au vindecat cu 30 până la 40% mai rapid decât cei care nu au urmat terapia cu HBOT. În plus, apariția altor complicații a fost redusă cu până la 80%.
Cu toate acestea, terapia cu oxigen hiperbar nu intenționează să înlocuiască alte tratamente specifice aplicate în cazul arsurilor, ci să le completeze astfel încât pacientul să obțină cel mai bun rezultat posibil. Terapia cu oxigen hiperbar nu numai că limitează intervențiile chirurgicale, ci și scurtează procesul de vindecare al pacienților.
Acestea sunt însă doar câteva dintre cele mai puţin semnificative efecte ale oxigenului hiperbar. Importanţa folosirii acestuia se descoperă în câteva dintre cele mai grave afecţiuni ale omului contemporan, cum ar fi cancerul, accidentele vasculare, autismul şi bolile neurologice grave, fără să epuizăm însă lista bolilor unde hiperoxigenarea ar avea un important cuvânt de spus în ameliorare şi chiar vindecare.
„În tot mai multe studii se demonstrează astăzi că oxigenul hiperbar poate juca un rol esenţial în terapia unor boli contemporane, despre care până de curând se credea că sunt imposibil de tratat, sau cu o evoluţie nefastă ireversibilă. Astfel, în autism şi în demenţa vasculară, oxigenul hiperbar aduce, după cum vom vedea în cele ce urmează, un beneficiu greu de contestat.” – Virgiliu Gheorghe
HBOT în autism
Terapia cu oxigen hiperbar (HBOT) este un tratament alternativ folosit deja în multe ţări în ameliorarea simptomelor tulburărilor de spectru autist (TSA) la copii. În interiorul camerei hiperbare, copiii cu autism inhalează 100% oxigen pur, oxigen ce stimulează sistemele naturale de vindecare ale organismului.
Rezultatele benefice observate în cazul copiilor diagnosticați cu autism sunt explicate prin efectele pe care oxigenoterapia hiperbară le are asupra potențialelor cauze ale dezvoltării acestor tulburări neuro-comportamentale. Printre complicațiile majore ce apar în cazul tulburărilor de autism și pe care terapia cu oxigen hiperbar le abordează sunt: inflamația, hipoperfuzia cerebrală și stresul oxidativ, toate exacerbate în cazul acestor pacienți.
Studiile au demonstrat că oxigenoterapia hiperbară mobilizează celulele stem din măduva osoasă în circulația sistemică. Date publicate recent din studii efectuate pe subiecți umani au arătat că celulele stem pot ajunge la nivelul creierului și pot forma noi neuroni, astrocite și microglii. Se pare că ameliorarea proceselor patofiziologice, prin utilizarea oxigenului hiperbar, conduce la îmbunătățirea simptomelor de autism la copii.
Hipoperfuzia cerebrală în regiunile temporale și în alte zone ale creierului la copiii cu autism a fost corelată cu comportamente repetitive, auto-stimulatoare și stereotipice, precum și cu deficiențe în comunicare. Datele clinice au arătat că terapia cu oxigen hiperbar poate să îmbunătățească fiecare dintre aceste probleme la copiii cu autism. În mod specific, HBOT a fost utilizată pentru a compensa scăderea fluxului de sânge prin creșterea concentraţiei de oxigen din plasmă și țesuturile trupului. A fost raportat că oxigenoterapia hiperbară posedă puternice proprietăți antiinflamatorii, fiind dovedit efectul său de îmbunătățire a funcției imunitare. Tratamentul cu oxigen hiperbar anulează efectele hipoperfuziei cerebrale, prin furnizarea unei cantități mai mari de oxigen la nivelul creierului și prin stimularea angiogenezei – formarea unor noi vase de sânge –, prin creșterea nivelului factorului de creștere a endoteliului vascular (VEGF).
De asemenea, s-a arătat că HBOT reduce infiltrarea leucocitelor polimorfonucleare (PMN) la nivelul țesutului cerebral după o leziune ischemică a creierului. În plus, terapia inhibă atașarea neutrofilelor la pereții vaselor de sânge și mărește distanța pe care oxigenul o poate parcurge în spațiul interstițial.
Într-un studiu publicat în 2011, oxigenul hiperbar a scăzut, de asemenea, nivelurile de neopterină (proteină asociată cu infecțiile, tumorile maligne, boli inflamatorii). Efectul HBOT asupra reducerii inflamației poate fi explicat prin fenomene legate mai mult de presiunea la care este gazul inhalat, și nu neapărat de cantitatea de oxigen administrată. Motivul utilizării HBOT pentru tratamentul autismului are la bază și recente constatări ale implicării stresului oxidativ și ale neuroinflamației în evoluția tulburării de autism, ca și a faptului că oxigenul hiperbar poate ameliora stresul oxidativ la modele animale cu pancreatită și poate diminua răspunsurile inflamatorii.
S-a sugerat că persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autismului nu au nevoie de expunerea la o presiune atmosferică foarte mare. De exemplu, Halepeto și colaboratorii, într-un studiu publicat în 2014, afirmă că „au fost observate îmbunătățiri prin tratamente cu o concentrație de 95%-100% oxigen și valori ale presiunii de 1,5-2,0 ATA pentru unele afecțiuni cronice neurologice, inclusiv autism”.
Au fost publicate o serie de studii care susțin că terapia hiperbară poate contribui și la reducerea problemelor fiziologice la unele persoane suferind de tulburări din spectrul autismului. Rossignol și colaboratorii au raportat în 2012 că „HBOT, la presiunile utilizate frecvent în cazul copiilor cu TSA, de 1,5 ATA și 100% oxigen, îmbunătățește perfuzia cerebrală, scade markerii inflamației și nu crește nivelul markerilor de stres oxidativ”.
HBOT în afecțiunile cerebrale
Terapia cu oxigen hiperbar este un tratament în care pacientul respiră 100% oxigen în timp ce este expus la o presiune atmosferică mai mare decât cea normală. Accidentul vascular cerebral ischemic determină imediat reducerea fluxului sanguin cerebral regional, precum și deficit în alimentarea țesutului cerebral cu oxigen. În comparație cu țesuturile din alte organe, țesutul cerebral este cel mai vulnerabil la hipoxie, deoarece are o apărare antioxidantă redusă. Dacă nu este tratată prompt, hipoxia cauzată de accidentul ischemic poate determina efecte grave. Prin urmare, scopul principal al intervenției terapeutice în cazul accidentului vascular cerebral acut este acela de a restabili sau ameliora reperfuzia zonei cerebrale afectate.
Tratamentul cu oxigen hiperbar a fost propus de mult timp ca măsură de intervenție ușor disponibilă în vederea ameliorării hipoxiei de la nivelul țesutului cerebral indusă de accidentul vascular ischemic. Studiile anterioare au demonstrat că terapia HBOT poate spori presiunea parțială arterială a oxigenului (PaO2), poate crește concentrația de oxigen transportată, poate stabiliza bariera hemato-encefalică, poate reduce presiunea intracraniană și diminua edemul cerebral.
Între timp, odată cu dezvoltarea continuă a tehnologiei medicale, au apărut noi tehnici de diagnosticare și strategii terapeutice în transplantul de celule stem clinice, cum ar fi intervențiile anticoagulante și antiplachetare. Este de remarcat faptul că, în comparație cu toate aceste forme noi de tratament emergente, HBOT este o metodă terapeutică relativ sigură și tot mai validată de experiența clinică.
Până în prezent, fereastra terapeutică a tratamentului HBOT în cazul accidentului vascular ischemic nu are încă un standard uniform. În general, este bine cunoscut faptul că oxigenoterapia hiperbară intervențională este cu atât mai eficientă cu cât este aplicată mai repede. Concluziile unui studiu publicat în 2011 arată că momentul ideal de aplicare a terapiei cu oxigen hiperbar este în primele 3-6 ore de la accidentul ischemic. Pauzele intermitente în timpul tratamentului HBOT au fost asociate cu o reducere a toxicității la nivelul sistemului nervos central și a celui pulmonar. Wang și colaboratorii au constatat că fereastra terapeutică a HBOT poate fi întârziată până la 12 ore după instalarea leziunii ischemice la nou-născuți, deoarece structura anatomică și metabolismul neonatal sunt destul de diferite față de cele ale vârstnicilor.
Yin și Zhang au demonstrat, într-un studiu publicat în 2005, că până și aplicarea târzie, dar repetată, a tratamentului cu oxigen hiperbar în accidentele ischemice poate scădea semnificativ riscul de infarct, poate ameliora deficitele neurologice și poate extinde fereastra terapeutică. Mu și colaboratorii au continuat să cerceteze aceste rezultate, arătând că terapia HBOT, chiar și atunci când este aplicată cu întârziere, dar zilnic, stimulează proliferarea celulelor și generează efecte neuroprotectoare prin stabilizarea căii cAMP. În baza observațiilor din studii preclinice și clinice, tratamentul cu oxigen hiperbaric a fost aplicat cu succes și la 2-5 zile după accident vascular cerebral sau chiar în faza cronică.
HBOT în ADHD
La ora actuală, cauza exactă a dezvoltării ADHD nu este complet elucidată. Expunerea la substanțe chimice toxice, cum ar fi cele produse de mucegaiuri și micotoxinele, poate afecta în mod semnificativ funcția cerebrală, atât la copii, cât și la adulți. S-a demonstrat că aceste efecte pot persista și ani de zile după întreruperea expunerii la factorul declanșator.
Deși ADHD este, de obicei, o tulburare diagnosticată mai ales în rândul copiilor și a tinerilor, ea poate fi întâlnită și la adulți. În acest caz, cel mai probabil ea este cauzată de expunerea la substanțe toxice. În ceea ce privește afectarea capacităților cognitive și psihiatrice, în cazul adulților, ADHD are o natură similară celei apărute în timpul copilăriei.
La mulți dintre pacienții expuși la mucegai, atenția și timpul de reacție sunt mult diminuate. Tulburarea de deficit de atenție este în mod obișnuit diagnosticată prin analiza istoricului stării de sănătate, completată cu teste psihometrice.
Datorită capacității de creștere a fluxului sanguin, a nivelului de oxigen la nivel cerebral și a scăderii inflamației, oxigenoterapia hiperbară a fost evaluată terapeutic în tulburările sistemului nervos central, inclusiv paralizia cerebrală, demența și leziunile cerebrale traumatice. HBOT ajută la vindecarea efectelor hipoperfuziei cerebrale, are un efect puternic antiinflamator și reduce stresul oxidativ la nivelul țesutului cerebral.
Mai mult, s-a observat că, în urma tratamentului HBOT, apare o dilatare arterială – diametrul vaselor de sânge este mai mare la sfârșitul tratamentului, îmbunătățind fluxul sangvin în organele compromise. HBOT stimulează, de asemenea, și creșterea superoxiddismutazei (SOD), unul dintre principalii antioxidanți ai organismului, antioxidanți endogeni și eficienți agenți de eliminare a radicalilor liberi.
HBOT în demența vasculară
Demența reprezintă o afecțiune caracterizată prin pierderea memoriei, confuzie, probleme de vorbire și înțelegere, schimbări de personalitate și comportament, precum și o dependență crescută de ceilalți pentru îndeplinirea activităților curente.
Demența vasculară este a doua formă de demență cea mai comună, reprezentând aproximativ 30% din toate cazurile, imediat după incidența de 60% întâlnită în cazul maladiei Alzheimer. Riscul cel mai mare de apariție a demenței vasculare survine la pacienții care au suferit un accident vascular cerebral.
La ora actuală, nu există tratamente eficiente pentru vindecarea demenței vasculare. Formele curente de tratament au în vedere, în principal, reducerea factorilor de risc modificabili și încetinirea progresului clinic al bolii.
În modelele animale de hipoperfuzie cerebrală asociate demenței vasculare, s-a demonstrat că oxigenoterapia hiperbară poate îmbunătăți alimentarea cu sânge a țesutului cerebral, poate promova neurogeneza în cortexul piriform, poate crește numărul neuronilor colinergici din hipocamp și poate stimula procesele de învățare și memorare. Unele studii publicate au arătat că HBOT ar putea îmbunătăți funcția cognitivă la pacienții cu boală cerebro-vasculară sau după tratamente ce presupuneau iradierea creierului.
În ţara noastră, există în prezent trei camere hiperbare „multiplace” în România: la Clinica Imunomedica din Bucureşti, precum şi la Centrele de Medicină Hiperbară din Constanţa şi Târgu Mureş.
Citiți a treia parte a acestui articol
Citiți și:
Acizii graşi esenţiali, oxigenarea şi prevenirea cancerului
A consuma o mare varietate de alimente sănătoase și a rămâne activ din punct de vedere fizic este cheia pentru o sănătate de lungă durată a creierului
yogaesoteric
21 mai 2019