Trei bărbați și o sesiune foto (I): la ce să ne așteptăm la Shenzhen
Cunoscutul comentator politic Larry Johnson, fost analist și ofițer de informații în cadrul Agenției Centrale de Informații (CIA) și al Departamentului de Stat al SUA, a analizat, în stilul său caracteristic lucid și incisiv, întâlnirea istorică dintre cei mai puternici șefi de stat: Trump, Putin și Xi, atât înainte dea avea loc, făcând unele previziuni, cât și după, comparând ceea ce anticipase cu rezultatele concrete.

Vă invităm să parcurgem mai întâi analiza sa asupra a ceea ce avea să urmeze și predicțiile pe care le-a făcut pe baza tiparelor și direcțiilor evidențiate în discuții și întâlniri precedente:
Trei bărbați și o sesiune foto: la ce să ne așteptăm la Shenzhen
Joi, 19 noiembrie, la Shenzhen, centrul tehnologic al Chinei, Donald Trump se va întâlni cu Vladimir Putin și Xi Jinping pentru o discuție în trei. Ministerul chinez de Externe a confirmat oficial luni [9 noiembrie, n.n.] întâlnirea, numind-o „Summitul China-Rusia-Statele Unite”. Kremlinul o anunțase deja, iar Casa Albă se lăudase cu ea.
Este, într-adevăr, o premieră. Niciun președinte american nu s-a așezat vreodată la aceeași masă cu liderii de la Moscova și Beijing. Nici Franklin D. Roosevelt, care s-a întâlnit cu Stalin la Teheran și la Ialta, iar cu Ciang Kai-shek separat, la Cairo. Nici Nixon, care a vizitat Beijingul și Moscova în 1972, în călătorii separate. Nici Reagan, nici cei doi Bush. Toți trei liderii de azi au apărut în aceleași fotografii de grup ale G20 în primul mandat al lui Trump, dar niciodată la aceeași masă de negocieri. În cercurile de politică externă de la Washington se vorbește deja, în șoaptă, despre o „nouă Ialta”.
Așadar, ce se va petrece de fapt? Nu ai nevoie de un glob de cristal. Ai nevoie de un calendar. Din august 2025 încoace, Trump a avut patru summituri față în față cu acești doi oameni, iar ele urmează un scenariu atât de previzibil încât îți poți potrivi ceasul după el.
Scenariul
Să recapitulăm.
| Summitul | Pregătirile | Ce s-a petrecut de fapt |
| Anchorage, cu Putin, august 2025 | Trump avertizase cu „consecințe grave” dacă nu se ajunge la un armistițiu | Niciun armistițiu, niciun acord. Putin a urcat în limuzina prezidențială americană, „The Beast”, a numit discuțiile istorice și a spus, în engleză: „Data viitoare la Moscova”. |
| Budapesta, cu Putin, octombrie 2025 | Anunțat cu mare fast | Anulat înainte să aibă loc |
| Busan, cu Xi, octombrie 2025 | Război comercial, cu taxe vamale de 145% | Un armistițiu de un an: taxe vamale reduse, achiziții de soia, restricțiile la pământurile rare suspendate. Trump i-a dat întâlnirii nota 12 pe o scară de la 1 la 10. |
| Beijing, cu Xi, mai 2026 | Vizită de stat cu o coregrafie atentă | Câteva angajamente privind soia, energia și avioanele. Niciun răspuns ferm în privința pământurilor rare. |
| Washington, cu Xi, septembrie 2026 | Prima vizită de stat a lui Xi la Washington din 2015 | Armistițiul prelungit cu două luni, o linie directă pentru inteligența artificială, doi urși panda și promisiunea altor întâlniri |
Vedeți tiparul? Fast enorm. Superlative din partea lui Trump. Un comunicat al celeilalte părți vizibil mai rezervat decât cel american. Un armistițiu pe termen scurt sau nimic. Și, mereu, promisiunea unei noi întâlniri, la care se va ajunge, desigur, la o înțelegere adevărată.
Mai există un tipar demn de remarcat. La ambele summituri cu Xi din acest an, Trump a adus în discuție ideea unor negocieri trilaterale privind armele nucleare. După întâlnirea de la Beijing din mai, le-a spus jurnaliștilor că a ridicat subiectul. La Washington, în septembrie, comunicatul Casei Albe nota că „a pledat pentru negocieri trilaterale privind controlul armamentelor”. Comunicatul chinez nu a pomenit deloc de controlul armamentelor.
Trei bărbați, trei agende
Casa Albă spune că pe agendă se află armele nucleare și războiul din Iran, iar Ucraina nu. Un înalt oficial le-a spus deja jurnaliștilor să nu se aștepte la anunțarea vreunui acord. Când Casa Albă coboară așteptările înainte ca Trump să urce măcar în avion, ar fi necesar să înțelegi aluzia.

Trump vrea un titlu pe prima pagină. A visat cu voce tare să se așeze la masă cu Xi și Putin și să spună: „Hai să ne reducem bugetele militare la jumătate”. Vrea un acord nuclear care să includă China, acord pe care și-l dorește încă din primul mandat. Vrea ca Beijingul și Moscova să facă presiuni asupra Teheranului în chestiunea Strâmtorii Ormuz, pentru că motorina de 6 dolari pe galon tocmai i-a costat partidul alegerile de la jumătatea mandatului. Și are, în aceeași zi, un prânz de lucru separat cu Xi, cu armistițiul comercial pe cale să expire la 10 ianuarie.
Xi vrea să fie gazda. Atât. Asta e victoria. Faptul că președinții american și rus vin la Shenzhen la invitația lui este exact imaginea Chinei ca putere indispensabilă, pe care Beijingul a construit-o tot anul. Pe fond, China refuză discuțiile trilaterale despre armament încă din 2020. Când tratatul New START a expirat, în februarie, Beijingul a declarat că nu este „corect, rezonabil sau realist” să i se ceară să adere. Arsenalul Chinei crește rapid, iar China nu are niciun motiv să-l limiteze câtă vreme e încă mai mic decât ale celorlalte două țări.
Putin vrea Ucraina pe agendă, orice ar spune Casa Albă. El a propus întâlnirea, într-o convorbire telefonică cu Trump pe 9 octombrie, iar The Wall Street Journal a scris că obiectivul lui era să negocieze încheierea războiului din Ucraina. La fel de important, vrea fotografia. Un președinte rus la aceeași masă cu liderii american și chinez înseamnă îngroparea definitivă a politicii occidentale de izolare. Consilierul său, Iuri Ușakov, a condiționat chiar și participarea lui Putin la summitul G20 de luna viitoare, găzduit de complexul Doral al lui Trump, de felul în care vor decurge discuțiile la Shenzhen.
Previziunile mele
Pe baza celor de mai sus, iată la ce mă aștept, dacă întâlnirea are loc. Faceți-vă pariurile.
Va fi un moment istoric. Trump însuși vă va spune asta. Așteptați-vă la cuvinte ca „extraordinar”, „incredibil” și „cum n-a mai văzut nimeni vreodată”. Fotografia celor trei la aceeași masă va fi produsul principal și va fi, cu adevărat, o fotografie impresionantă.
Niciun acord nuclear. China nu va accepta plafoane câtă vreme arsenalul ei crește spre paritate, iar Xi nu se va umili pe teren propriu renunțând la o poziție pe care Beijingul o susține din 2020. Rezultatul probabil este un acord de a continua discuțiile: un grup de lucru, o declarație despre „stabilitate strategică” sau formulări despre evitarea unui război nuclear, asupra cărora toată lumea a căzut de acord de ani buni. Trump o va numi o realizare majoră.
În privința Iranului, vorbe, dar nicio pârghie. Xi vrea ca Strâmtoarea Ormuz să rămână deschisă, pentru că China are nevoie de petrol. Putin nu se grăbește, pentru că prețurile mari îi umplu bugetul, iar acum vinde chiar motorină Statelor Unite. Ne putem aștepta la un apel la dezescaladare și la reluarea traficului maritim, poate și la o ofertă chineză de mediere. Mai important, Rusia și China, care îi oferă amândouă Iranului sprijin militar și financiar, îl vor presa pe Trump să revină la memorandumul de înțelegere de la Islamabad, cadrul de încetare a focului care s-a prăbușit vara aceasta. Singura necunoscută este dacă o vor spune public sau vor face presiuni cu ușile închise. Eu pariez pe presiune în privat, cu un semnal public, adică o frază din comunicatul chinez sau rus despre revenirea la „înțelegerile existente”, pe care toată lumea de la Washington va ști cum s-o citească. Niciunul dintre ei nu va face presiuni asupra Teheranului în numele Washingtonului, iar Iranul va observa că cei mai importanți doi parteneri ai săi tocmai s-au întâlnit cu omul care l-a bombardat și au plecat fără să-l abandoneze.
Ucraina va fi „în afara agendei”, dar se va discuta oricum. Putin nu a propus întâlnirea ca să vorbească despre focoase nucleare. Așteptați-vă ca declarațiile lui Trump de după summit să conțină o frază despre „o conversație foarte bună” pe tema Ucrainei. Kievul și capitalele europene vor petrece weekendul cu sudori reci. Armistițiu nu va fi.
Miza reală e la prânz. Bilaterala Trump-Xi va produce singurul rezultat concret al zilei, o nouă prelungire a armistițiului comercial dincolo de 10 ianuarie, cu noi angajamente privind soia și pământurile rare. Beijingul își va păstra pârghia pământurilor rare, exact cum a făcut la fiecare summit anterior.

Trei comunicate, trei întâlniri diferite. Casa Albă va spune că discuțiile despre controlul armamentelor sunt în desfășurare. Comunicatul chinez va vorbi despre respect reciproc și nu va pomeni nimic despre controlul armamentelor. Comunicatul Kremlinului va menționa lumea multipolară. Toate trei vor fi adevărate, fiecare în felul lui.
Va fi anunțată următoarea întâlnire. Bineînțeles. Probabil la Doral, luna viitoare, dacă Putin decide că Shenzhenul a meritat drumul.
Necunoscuta, ca întotdeauna, este Trump însuși. O remarcă aruncată în treacăt despre Taiwan, despre sferele de influență sau despre cât de mult îi plac cei doi ar putea face mai mult rău la Tokyo, Taipei și Bruxelles decât orice ar semna efectiv cei trei lideri.
Bilanțul
Xi câștigă. Este gazda, mediatorul și omul din centrul fotografiei. Nu cedează nimic în privința armelor nucleare, a Taiwanului sau a pământurilor rare și își consolidează imaginea Chinei ca putere la care ceilalți doi este necesar să vină. Din perspectiva Beijingului, acesta este rostul întregului exercițiu.
Putin câștigă. Acum patru ani, Occidentul promitea să facă din Rusia un stat paria. Joi [19 noiembrie, n.n.], președintele ei stă de la egal la egal cu liderii celor mai mari două economii ale lumii, pe teritoriu chinez, la un summit propus chiar de el și acceptat cu entuziasm de Trump. Indiferent de rezultatul discuțiilor, Putin poate valorifica întâlnirea în sine, atât acasă, cât și în Sudul Global. Și are ocazia să discute despre Ucraina direct cu Trump, fără niciun european în sală.
Trump câștigă fotografia. Primește titlul de „primul din istorie” și șansa de a spune că e singurul președinte care a reușit asta. Mai primește o întâlnire de la care, după spusele propriilor oficiali, nu se așteaptă niciun acord anunțat. După o înfrângere zdrobitoare la alegerile de la jumătatea mandatului, provocată de prețurile benzinei și motorinei, o fotografie istorică nu e de neglijat. Dar nici nu ieftinește combustibilul.
Pierzătorii sunt cei neinvitați. Europa, care a insistat tot anul că nimic legat de securitatea ei nu se va decide fără ea, va privi cum cei trei oameni care contează cel mai mult pentru securitatea ei discută fără ea. Ministrul ucrainean de Externe a protestat deja, spunând că o întâlnire Rusia-China-SUA nu face decât să-l încurajeze pe Putin să continue lupta. Tokyo și Taipei vor cântări fiecare cuvânt spus de Trump despre China. Iar Iranul va avea parte de un summit despre propriul război, fără un loc la masă.
Nu e Ialta
Cei care își frâng mâinile și numesc evenimentul o nouă Ialta îi flatează pe toți cei implicați. La Ialta, trei oameni au redesenat harta unui continent. La Shenzhen, trei oameni vor conveni, în mare, să se mai întâlnească o dată.
Dar nu confundați un rezultat modest cu unul lipsit de miză. Întâlnirea însăși este mesajul. Timp de treizeci de ani, establishmentul american de politică externă a pornit de la premisa că poate gestiona Moscova și Beijingul pe rând, că le poate ține separate și le poate dicta condițiile amândurora. Pe 19 noiembrie, președintele american zboară în China ca să se așeze la masă cu amândoi deodată, pe o agendă pe care nu o controlează pe deplin, după ce un război pe care nu-l poate încheia l-a costat Camera Reprezentanților și Senatul. Xi va fi gazda. Putin va sta la masă ca egalul lui. Iar Trump va fi cel care a venit la ei.
O va numi cea mai importantă întâlnire din istorie. Într-un anumit sens, va avea dreptate. Este cea mai clară imagine de până acum a unei lumi în care Statele Unite sunt una dintre trei puteri, nu prima dintre ele.
Andrey Martyanov și cu mine suntem din nou alături de Randy Credico:
Nima și cu mine discutăm despre cel mai recent răspuns al Iranului la atacurile SUA asupra orașului Sirik:
Sulaiman și cu mine discutăm despre ultimele știri din Golful Persic:
Autor: Larry Johnson
Citiți și:
Periculoasa trilaterală a celor trei puteri atomice
Își modifică SUA cursul?
yogaesoteric
20 noiembrie 2026