Treptele meditației

 

Ken Wilber este unul dintre cei mai fascinanţi cercetători contemporani ai conştiinţei. La 23 de ani a scris prima carte în care prezintă un model integrator, spectral al dezvoltării spirituale. Volumul a avut un impact major asupra gândirii ştiinţifice mondiale şi a inspirat o sumedenie de alte lucrări din acelaşi domeniu.

Supranumit de lumea ştiinţifică americană „Einstein al conştiinţei”, Wilber s-a afirmat şi s-a dezvoltat în cadrul psihologiei transpersonale, de care se va separa teoretic din 1993. El și-a descris activitatea de cercetare drept ştiinţă integrală ce cuprinde toate elementele valoroase din curentele moderne ale psihologiei: comportamentală, cognitivă, psihanalitică, umanistă şi transpersonală.

Ken Wilber ne oferă o descriere în profunzime a etapelor din practica meditativă – pornind de la absorbţia psihicului, iluminarea subtilă, transcenderea cauzalităţii, până la îmbrăţişarea nondualistă a Vidului beatific.

Reporter:
Te rugăm să ne descrii experienţele care apar în diferite stadii ale meditaţiei. Dar pentru început, vorbeşte-ne despre meditaţie în sine – care sunt modalităţile de abordare şi cum funcţionează fiecare.

Ken Wilber: Conform învăţăturilor străvechi, practica meditaţiei se împarte în două mari categorii, numite „concentrare” şi „stare de conştienţă” (instrospecţie) sau mai bine spus meditație unidirecţională şi deschisă.

Spre exemplu, să presupunem că priveşti un perete pe care există mii de puncte. În concentrare urmăreşti atât de intens un punct, încât nu le mai observi pe celelalte. Asta te ajută să-ţi dezvolţi puterea de focalizare. În conştienţă sau introspecţie însă, urmăreşti să fii cât mai conştient de toate punctele şi chiar mai mult decât atât. Asta îţi dezvoltă sensibilitatea, atenţia globală (integratoare) şi îţi trezeşte înţelepciunea.

În primul tip de meditaţie îţi fixezi atenţia pe un obiect – o piatră, flacăra unei lumânări, respiraţia ta, o MANTRA, rugăciunea inimii etc. Prin concentrarea intensă asupra unui singur obiect sau aspect tu, ca subiect, te identifici gradat cu acesta.

Dualismul subiect/obiect, baza tuturor suferinţelor şi iluziilor, începe să se estompeze. Sfere înalte ale Existenţei ţi se vor revela gradat, ghidându-te în final către suprema dimensiune nondualistă. Îţi transcenzi personalitatea limitată şi descoperi cele mai înalte şi subtile niveluri ale Creaţiei.

În cazul primului tip de meditaţie, accesul la dimensiunile superioare se face prin forţă, prin exercitarea voinţei. Deşi concentrarea este foarte importantă prin ea însăşi, în fazele ei de început nu putem spera la rezultate durabile.

Tendinţele de a crea dualitate nu se dezrădăcinează atât de uşor. De fapt, concentrarea doar le evită, căci ne focalizăm asupra unui singur aspect sau obiect, ignorându-le pe toate celelalte. Meditaţia de tip concentrare ne ajută să accesăm unele planuri mai înalte, dar nu ne poate menţine acolo. Pentru asta e necesar să priveşti toate punctele. Este necesar să investighezi detaşat toate experienţele, cu o claritate de cristal, fără intervenţia minţii discursive.

Reporter:
Aceasta este introspecţia sau starea de conştienţă.

Ken Wilber: Da. Ideea de bază a practicilor meditative descrise până acum – precum şi tehnica vizualizării, koan-urile, rugăciunea contemplativă şi multe altele – este că toate generează două efecte semnificative.
În primul rând ajută la liniştirea minţii discursive, raţional-existenţialiste, cea care ciripeşte mereu şi verbalizează totul. Şi odată ce ea se cuminţeşte puţin, permite planurilor mai înalte şi subtile ale conştienţei să iasă la iveală – psihicul, subtilul, cauzalul şi nondualul.
Aceasta este esenţa meditaţiei autentice; o modalitate de a continua evoluţia, creşterea şi dezvoltarea noastră interioară.

Nivelul psihic

Reporter:
Vrei să descrii stadiile meditaţiei şi cum sunt ele experimentate? Ce se petrece de fapt în fiecare etapă?

Ken Wilber: Când meditezi corect şi perseverent sesizezi, încă de la începutul practicii introspecţiei, că mentalul (MANAS) și viaţa ta sunt dominate de gânduri; în cea mai mare parte inconştiente, fără o semnificaţie aparte. Tot timpul stai de vorbă cu tine, un fel de dialog interior. Când încep să mediteze, mulţi oameni sunt uimiţi de câte nimicuri le traversează sfera conştiinţei. Ei descoperă că imaginile, gândurile, fanteziile, noţiunile, ideile tulbură fără încetare starea lor de conştienţă. Abia atunci îşi dau seama că aceste concepte le-au influenţat viaţa mai mult decât şi-ar fi putut imagina.

Primele experienţe meditative seamănă cu vizionarea unui film. Rămâi şi priveşti toate acele fantasme şi concepte defilând în faţa stării tale de conştienţă. Secretul e să devii conştient de ele. Să le priveşti imparţial, fără nicio evaluare. Doar le urmăreşti cum trec pe lângă tine, la fel cum te uiţi la norii care plutesc pe cer. Ele vin şi pleacă. Fără a lăuda, fără a dezaproba, fără a judeca – pur şi simplu un martor.

Dacă judeci conţinutul minţii, dacă te laşi prins de el, nu-l poţi transcende. Nu vei putea descoperi dimensiunile mai înalte sau subtile ale universului tău interior. Aşa că fii doar martor la ceea ce se petrece la nivelul lui MANAS. Lasă mintea-maimuţă să facă ce vrea şi tu doar priveşte-o.

Astfel începi să fii liber faţă de influenţa ei inconştientă. O poţi vedea, dar nu o foloseşti pentru a cunoaşte lumea. De aceea devii, într-o oarecare măsură, eliberat de gânduri, fantezii, noţiuni şi imagini. Devii liber faţă de sinele separat, inferior care se hrănea cu de ele. Cu alte cuvinte, începi să funcţionezi fără ego.

Acesta este momentul când influenţa minţii obişnuite începe să scadă şi structurile mai înalte ale stării de conştienţă sunt descoperite. Te înalţi atunci deasupra minții și a trupului, iar sensul identității se extinde în mod natural cuprinzând cosmosul sau întreaga natură – conștiința cosmică, cum o numea R.M. Burke.

Este o experiență concretă, lipsită de erori. Trăiești atunci o stare de libertate extraordinară! Este începutul transcenderii și al regăsirii drumului înapoi spre casă. Îți dai seama că ești una cu materialul din care este făurit universul, în eternitate. Teama de moarte se dizolvă treptat și simți, într-un mod concret și palpabil, natura deschisă și transparentă a propriei tale ființe.

Sentimentul de gratitudine și devoțiune se revelează în tine firesc – devoțiune întru Spirit în forma lui Iisus Christos, Krishna sau pentru adevăratul tău Ghid spiritual, chiar devoțiune în general și cu siguranță pentru toate ființele conștiente.

Promisiunea pe care o fac BODHISATTVA-șii, sub orice formă, izvorăște cu intensitate din profunzimile ființei tale. Simți spontan să faci orice îți este în putință pentru a-i ajuta pe ceilalți, fiindcă îți dai seama, clar și fără echivoc, că toți suntem una în esență, Spirit Absolut. La fel de evident precum ploaia ce cade pe acoperiș, reală și concretă.

Reporter:
Ce ne poți spune despre următorul stadiu general, nivelul subtil?

Ken Wilber: În timp ce noua ta identitate se revelează gradat, intuiești prezența unei surse a Ființării sau Divinitatea autentică, dincolo de ego și de orice referință la figurile mitice sau rațiunea științifică.

Cu cât crești interior dincolo de mintea obișnuită, cu atât te îndrepți mai mult spre Spirit, care este experimentat adesea într-o formă foarte subtilă de Zeitate sau Sine Arhetipal. Mă refer, de exemplu, la o splendidă stare de conștiență foarte clară și concretă. Ideea este că intuiești ceva dincolo de lumea fizică, de dimensiunea psihică, chiar dincolo de identitatea cosmică. Începi să percepi latura ascunsă sau ezoterică a cosmosului obișnuit, nivelul transcendental.

Vezi Lumina și, uneori, Ea strălucește pur și simplu precum mii de sori. Te copleșește, te face mai puternic, te energizează, te reconstruiește, te pătrunde. Este ceea ce au definit înțelepții ca natură hrănitoare a Spiritului. Acest fapt explică, cred eu, de ce sfinții sunt reprezentați, la modul universal cu halou de lumină în jurul capetelor. Este ceea ce ei văd, Lumină Dumnezeiască.

Citatul meu favorit din Dante:
„Fixându-mi privirea asupra Luminii Eterne
Am văzut în adâncurile sale,
Unite în dragoste pe un singur pergament,
Frunzele răsfirate ale întregului univers.
În miezul Existenței luminoase am văzut
Trei cercuri, în trei culori, de aceeași mărime.
Și în al doilea părea că se reflectă primul
Așa cum curcubeul se reflectă în el însuși,
Iar în al treilea părea focul suflat în mod egal din celelalte două.”

Aceasta nu este doar poezie. Este aproape o descriere matematică a unei trăiri subtile. Putem experimenta acest nivel ca o descoperire a propriei esențe, Spiritul Sfânt. „Cel care se cunoaște pe sine, îl cunoaște pe Dumnezeu”, spunea Sfântul Clement.

Reporter:
Dar simțirea propriu-zisă cum e?

Ken Wilber: Experiența reală variază. Iată o analogie. Să spunem că mergi privind în vitrinele magazinelor. Te uiți la unele produse și brusc îți apare o vagă imagine dansând în fața ochilor tăi, înfățișarea unei persoane.

Deodată realizezi că în vitrina magazinului este propria reflexie. Te recunoști pe tine însuți. Asta se petrece la un moment dat în timpul meditației. Brusc îți dai seama cine ești: Sinele Suprem, o scânteie luminoasă din Dumnezeu. Apare acel șoc al recunoașterii – „Oh, asta e!”.

Este o înțelegere vie, adâncă și de obicei aduce cu sine și multe râsete sau lacrimi.

Reporter:
Acum este foarte clar. Ce ne poţi spune despre următorul nivel, cel cauzal?

Ken Wilber: Când exersezi conştienţa cauţi să fii doar martorul a ceea ce apare la nivelul lui MANAS sau în experienţa prezentă. Observi în acelaşi timp toate punctele de pe peretele conştiinţei tale. Dacă devii iscusit în această practică, la un moment dat punctele raţionale, discursive vor dispărea și cele psihice le vor lua locul în centrul atenției tale. În timp, când vei ajunge un observator şi mai bun, puncte mai fine îşi vor face apariţia în sfera conştiinţei.

Acestea includ lumini, iluminări perceptibile şi forme subtile de Zeităţi etc. Dacă vei continua să fii martorul experienţelor din ce în ce mai rafinate, va veni un moment când chiar şi acestea vor dispărea.

Intri atunci într-o stare profundă de nemanifestare care este resimţită precum o noapte de toamnă cu lună plină; o prezenţă misterioasă şi încântătoare, dar una tăcută şi întunecată. Nu poţi vedea nimic altceva în afară de plenitudinea argintie care umple tot spaţiul. Datorită faptului că nu percepi niciun obiect în mod concret, este de asemenea un fel de Vid total.

După cum afirmă Zen, opreşte sunetul fluxului. Este cunoscut ca SHUNYATA, Norul Necunoaşterii, ignoranţa Divină, Misterul Total, BRAHMAN NIRGUNA (cel infinit), splendida nemanifestare beatifică, fără ca vreun obiect să o poată eclipsa.

Dacă aprofundezi acest stadiu, devii una cu Plenitudinea care transcende timpul şi spaţiul. Eşti perfect întreg şi prin urmare perfect gol. Este totul şi nimic, afirma misticul creştin Boethius. Asta eşti de fapt, înainte de toată manifestarea, de toate lumile. Altfel spus, cunoşti direct cine sau ce eşti în veşnicie şi fără formă.

Aşa se prezintă situaţia la nivelul cauzal; sufletul sau simţământul de sine separat dispare. Până şi Dumnezeu, în ipostaza sa de creator dispare, pentru ca amândouă – Sufletul personal și BRAHMAN – să fie absorbite în Absolutul fără formă sau PARABRAHMAN (Identitatea Supremă).

Reporter:
Cum rămâne cu nivelul nondual?

Ken Wilber: În dimensiunea cauzală ești atât de absorbit de nemanifestare, încât este posibil să nu mai observi Creația. Dar la nivelul nondual sau nivelul ultim, le integrezi pe amândouă. Vei observa că Vidul beatific se manifestă el însuși ca Formă, iar acea Formă are ca esență Vidul.

Toată Creația apare clipă de clipă ca un joc al Identității Supreme. Dacă nivelul cauzal seamănă cu o noapte străluminată de lună, nivelul nondual este precum o zi strălucitoare de toamnă.

Ceea ce ne apare ca obiecte ale percepției, în forme dense (solide) sau subtile, sunt de fapt manifestările transparente și translucide ale Ființei Supreme sau ale simțământului pur de a fi. Sunt doar expresii libere ale lui Dumnezeu. Tradiția Mahamudra o descrie succint. „Totul este Conştiinţă. Conştiinţa este Vid. Vidul este liberă manifestare. Libera manifestare este auto-eliberatoare.”

Libertatea pe care ai regăsit-o în nivelul cauzal – libertatea Plenitudinii şi a Vidului – se extinde către toate aspectele, până şi în această lume decăzută a păcatului şi a SAMSARA-ei. Atunci termenul „experienţă” nu se mai aplică. Realizarea care are loc este de fapt a naturii Spiritului.

Experienţele vin şi pleacă. Toate au un început în timp, dar şi un sfârşit. Până şi experienţele mai subtile vin şi pleacă. Sunt toate minunate, splendide, extraordinare, dar nu durează veşnic.

Această trăire nonduală nu-i o altă experienţă prin ea însăşi. E pur şi simplu deschiderea nemărginită în care toate iau naştere şi dispar. Este strălucitorul cer al toamnei pe care norii vin şi pleacă – el însuşi nefiind un alt nor, o altă experienţă, un alt obiect, o altă manifestare. De fapt, este înţelegerea totalei inutilităţi a experienţei, a totalei zădărnicii de a te elibera. Experienţele îşi pierd în întregime gustul – aceşti nori trecători.

Tu nu te simţi liber, ci eşti chiar seninătatea, deschiderea, goliciunea în care orice experienţă apare şi dispare, precum reflexiile din oglindă. Iar tu eşti oglinda minţii şi nicio reflexie nu există pe suprafaţa ei. Eşti tot ceea ce ia naştere clipă de clipă. Poți sorbi dintr-o singură înghiţitură întregul cosmos, care e atât de mic şi poţi gusta cerul fără să te mişti vreun centimetru.

Intri în această non-stare şi îţi dai seama că nu a existat nicicând o vreme când realizarea să nu fie pe deplin prezentă şi recunoscută – „poarta fără de porţi”, înţelegi astfel în profunzime că, de fapt, tu nu ai intrat niciodată în această stare.

Este recunoaşterea naturii reale a fiinţei.
Toate cele ce există sunt precum razele soarelui reflectate în apa unui lac. Totul străluceşte. Totul este vid. Totul este lumină. Totul este divin. Şi viaţa merge înainte, în felul ei, dar nimeni nu observă asta vreodată.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 82

Citiți și:

Meditația, calea regală către expansiunea conștiinței

Etape în meditaţie

Comentarii utile despre practica meditaţiei (I)

 

yogaesoteric
5 octombrie 2020