Ucraineanul Khomenko Vasili Afanasievici este asasinul care a condus trupele NKVD când au fost măcelăriți mii de țărani români pe 1 aprilie 1941 la Fântâna Albă. Nerușinarea ucraineană (I)
Ucraineanul Khomenko Vasili Afanasievici, care a condus din noiembrie 1940 până la 12 iunie 1941 trupele de frontieră ale NKVD al RSS Moldovenești și Ucrainene, era implicit șeful Detașamentului 97 de frontieră al KGB Cernăuți, cel care a măcelărit mii de țărani români pe 1 aprilie 1941 la Fântâna Albă și nu numai.
Vasili Afanasievici Khomenko s-a născut la 30 martie 1899 în satul Petrovskoie, acum districtul Borisoglebski din regiunea Voronej, Ucraina. Din 1935, a slujit în trupele de frontieră ale NKVD: șef al departamentului de cartier general, apoi șef al cartierului general al graniței și trupelor interne ale NKVD din districtul Leningrad.
Ucraineanul Hrușciov era lider bolșevic la Kiev în ziua de Paști pe 1 aprilie 1941, când a avut loc măcelul țăranilor români de la Fântâna Albă, comis de către trupele NKVD-ul ucrainean (NKVS), care aveau autonomie față de Moscova. Se știe că forțele naționaliste ucrainene au masacrat polonezii în Volnia și estul Galiției, Moscova acuzându-i de multe ori pe șefii NKVD-iști ucraineni (NKVS) că i-au protejat pe naționaliștii ucraineni. Azi, agenții haholi (ucraineni – n.r.) din Chișinău și Republica Moldova continuă cu „slavă” ucrainizarea românilor basarabeni și îndepărtarea lor de România!
Nerușinarea ucraineană
Ucraina insultă România și memoria victimelor masacrate de NKVD la Fântâna Albă: potrivit unui film prezentat doar în limba ucraineană, postat pe Facebook de Administrația Regională de stat Cernăuți, „serviciile secrete românești” ar fi planificat diversiunea împotriva „poporului bucovinean”.
La Fântâna Albă ar fi fost împușcați doar vreo 50 de români, atrași de serviciile secrete românești. Aceeași afirmație o făcea și ambasadorul Rusiei la București.
Românii din nordul Bucovinei protestează online
Oficialitățile regionale ucrainene susțin că la Fântâna Albă n-au fost uciși decât vreo 50 de oameni din cei peste 3.000 aflați în drum spre granița cu România, pe care n-au mai trecut-o niciodată. Cu o zi înaintea împlinirii a 80 de ani de la masacrul sovietic anti-românesc de la Fântâna Albă, aproape de granița trasată de Armata Roșie în 1940 pentru a separa cele două jumătăți de Bucovină unite în 1918 cu Regatul României, autoritățile ucrainene de ocupație a acestui pământ românesc, cedat iresponsabil și prin tratatul semnat de președintele Constantinescu în 1997, își prezintă propria versiune a evenimentelor – de fapt, o versiune continuatoare a celei sovietice și rusești.
Potrivit unui film postat pe Facebook de Administrația Regională de stat Cernăuți, „serviciile secrete românești” ar fi planificat diversiunea împotriva „poporului bucovinean”, după cum afirmă Bucpress.eu. Deși victimele, români din 16 sate ale Bucovinei răpite de Armata Roșie, au fost masacrate de grănicerii sovietici ai NKVD în timp ce se apropiau să treacă frontiera spre Patria-mamă, potrivit autorităților ucrainene care continuă ocupația sovietică în regiunea Cernăuți, acțiunea criminală ar fi fost planificată de serviciile secrete românești împotriva locuitorilor Bucovinei de Nord. Tot conform filmulețului realizat de ucraineni, ar fi fost omorâte doar vreo 50 de persoane din cele peste 3.000 care intenționau să treacă granița și nu au mai ajuns niciodată în România liberă.
Această mistificare a istoriei a stârnit reacții de indignare pe Facebook din partea românilor din nordul României, arată Bucpress.eu. Filmul este realizat de ucraineni, exclusiv în limba ucraineană, deși regiunea Cernăuți este etnic și istoric românească. În ultimii ani, însă, administrația de la Kiev a făcut demersuri susținute pentru a împiedica învățământul în limba maternă a românilor și, implicit, difuzarea informațiilor în limba română. Acest filmuleț a stârnit comentarii mânioase ale românilor pe Facebook, deși postarea este în limba ucraineană și se pare că a fost parțial editată, în urma protestelor excluzându-se partea în care se vorbea despre așa-zisa vinovăție a serviciilor speciale „românești” pentru masacrul realizat de sovietici.
„Nu e de mirare că țara se duce de râpă, cu asemenea oameni de stat, care culeg «adevăruri» din ficțiuni artistice ale unor oameni cu imaginație bolnavă, sau mai curând intenționat dușmănoasă”, a comentat Maria Andrieș. „Am citit postarea și am vizionat minciuna înscenată despre durerea noastră: 1 aprilie 1941. Este o batjocură la adresa românilor, produsă de oameni cu fantezie bolnavă! Oare chiar nu mai au frică de DUMNEZEU?”, se întreabă Eugen Tovarnițchi.
„How dare you lie like this about such a painful moment in the history of our nation?” („Cum îndrăzniți să mințiți în legătură cu un moment atât de dureros în istoria națiunii noastre?”), le scrie în engleză ucrainenilor românul Ștefan Alexandru.
„În ziua de 1 aprilie 1941, un grup de peste 3.000 de țărani români, din 16 sate românești din Valea Siretului, au încercat să treacă granița, pentru a se salva din Uniunea Sovietică și a ajunge în România. În apropiere de satul Fântâna Albă, din nordul Bucovinei ocupat de sovietici, situat în apropierea graniței, au fost încercuiți și asasinați de trupele comuniste NKVD. Cei mai multi au fost îngropați în gropi comune, săpate pe loc în pădure. Supraviețuitorii au fost duși în alte localități unde au fost asasinați și îngropați în gropi comune. Familiile acestora au fost ridicate din case de poliția secretă comunistă NKVD și au fost deportate în Siberia și Kazahstan”, explică pe Facebook Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Arboroasa” din Vicovu de Jos, care a organizat an de an evenimente comemorative pentru tragedia supranumită „Katynul românesc”.
An de an, pe 1 aprilie au avut loc manifestări comemorative pentru victimele masacrului de la Fântâna Albă. Toate bisericile au tras clopotele în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, la Mănăstirea Putna s-a organizat o slujbă de pomenire, precum și la Mausoleul de la Fântâna Albă, în partea de Bucovină rămasă în Ucraina. De asemenea, toate bisericile din Țară au fost invitate să facă o slujbă de pomenire pe plan local în amintirea martirilor români. Persoanele care nu puteau participa au fost invitate să aprindă o lumânare, să rostească o rugăciune, să poarte costumul național și insigna cu simbolul comemorării.
La 1 aprilie este comemorată Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și din alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea nr.68/2011. În această zi, în România se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte activități menite să cinstească memoria acestor români.
Toată Basarabia românească și mare parte din Bucovina erau revendicate de ucraineni încă înainte de Primul Război Mondial, după unirea acestor provincii cu Patria lor Mamă România și până în prezent!!! Basarabia se unise deja la 27 Martie 1918 cu Patria sa Mamă România! Ucrainenii mai revendicau și mari părți din Rusia și Polonia. După ce au trădat Antanta, trecând în tabăra patronilor lor tradiționali germano-austrieci, care i-au recunoscut ca stat și le promiteau teritorii vaste pe seama vecinilor lor români, polonezi și ruși, au schimbat barca când s-a scufundat și au mers la Conferința de Pace de la Paris a Aliaților cu revendicări insolente. Din România, ei revendicau mari părți din Basarabia – jumătatea de est a principatului românesc Moldova răpită de țariști la 1812, Bucovina, parte a Moldovei răpită de Imperiul Habsburgic la 1775, și Maramureșul întreg. Asta era deci atitudinea ucrainenilor față de România. Ei acționau agresiv pentru a obține graniță comună cu Bulgaria pe brațul Chilia al Dunării, răpind României provinciile sale istorice Basarabia și respectiv Dobrogea! Presa germană susținea revendicările Ucrainei contra României. Patronii germano-austro-ungari ai Ucrainei își sprijineau satelitul în revendicările teritoriale încă înainte de Primul Război Mondial și chiar și după, culminând cu Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. Ucraina și Bulgaria, în cârdășie cu patroana lor Germania, au sărit să sfâșie România prin falsuri istorice și propagandă mincinoasă, într-un moment greu, când prin Unirea Basarabiei se înfiripa idealul nostru național! Într-un moment dramatic pentru Neamul Românesc, iubita noastră Basarabia a fost prima provincie românească ce s-a unit cu Țara la 27 martie 1918, după care au urmat Bucovina la 28 noiembrie și Transilvania la 1 decembrie, desăvârșindu-se astfel edificiul național și împlinindu-se visul secular al românilor de a scutura jugul străin și de a-și făuri statul național unitar! Situația României era foarte grea, cu Ființa Națională amenințată, vlăguită de doi ani de război, foamete și tifos, distrusă și prădată, ocupată de germano-austro-ungari, germano-bulgaro-turci și aliați neloiali ucraineni și ruși. Urma în aprilie odioasa pace impusă de la București, prin care i se răpea Dobrogea și linia Carpaților. Ucraina nu vroia să accepte fatalitatea Unirii Basarabiei cu Patria sa Mamă România care va avea loc peste o lună și acționa pe toate căile ridicând pretenții obraznice asupra acestei provincii românești.
Nemții, ca întotdeauna, au fost alături de austro-ungari, pentru a-și menține jugul de fier în Transilvania. Au fost și de partea bulgarilor și a ucrainenilor în Războiul de Reîntregire. De partea noastră a fost Dumnezeu și dreptatea. I-am expediat peste Carpați în noiembrie 1918, prin trecătorile pe unde au năvălit cu doi ani în urmă și am trecut la eliberarea întregii Transilvanii în anul 1919 și la Unirea ei cu patria sa Mamă România!
Românii sunt în prezent supuși unei barbare deznaționalizări în nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei, teritorii răpite României, pe care Ucraina le ocupă ilegal din anul 1944.
Pe 28 iunie 1940, Basarabia și nordul Bucovinei vor fi răpite României în urma ultimatumului dat de satrapul Stalin. Pe 2 august 1940, Basarabia va fi și ea sfâșiată la cererea Ucrainei, care a primit cadou și ocupă ilegal și astăzi nordul și sudul Moldovei dintre Prut și Nistru unde, ca și în nordul Bucovinei, comite un feroce genocid etnic și cultural asupra românilor. Este interzisă limba română în școli, pentru distrugerea deliberată a moștenirii culturale a poporului român, scopul fiind desigur dispariția totală a românilor! În prezent sudul Basarabiei cu Cetatea Albă de la Limanul Nistrului, ieșirea la mare și brațul Chilia al Dunării, Nordul Bucovinei și al Basarabiei cu cetatea Hotin de strajă la Nistru și Ținutul Herța se află sub ocupație ilegală ucraineană din anul 1944.
Jumătatea de răsărit (cuprinsă între Prut, Nistru, Dunăre și Mare) a principatului românesc Moldova fusese răpită de ruși în anul 1812. Reprezentanții legitimi ai acestui străvechi pământ românesc, întruniți în „Sfatul Țării”, vor vota Unirea cu Patria-Mamă România la 27 martie 1918.
Țara de Sus a principatului românesc Moldova, răpită de Imperiul Austriac în anul 1775, a fost denumită de atunci Bucovina, de către ocupanți. Ei au dus o politică sistematică de deznaționalizare a românilor, favorizând infiltrarea din nord a malorușilor în special……. După Primul Război Mondial, când imperiul s-a destrămat, la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Românilor bucovineni a votat unirea acestui străvechi teritoriu românesc cu Patria sa Mamă România. Ucraina, parte a Rusiei care nu a existat ca stat, ridica chiar mai înainte de Primul Război Mondial pretenții insolente asupra Bucovinei și asupra Basarabiei – jumătatea dintre Prut și Nistru a Principatului Românesc Moldova. La o sută de ani de la răpirea sa de către țariști în anul 1812, care au denumit-o de atunci Basarabia, timp în care românii din acest teritoriu au fost supuși unei feroce denaționalizări prin biserică, școală și administrație și au venit sau au fost colonizați aici ucraineni, ei, românii, rămăseseră totuși peste 70% din populație (Ion Pelivan: Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România la 27 martie 1918 – Harta Basarabiei, procentajul populației Basarabiei. București 1919, Cartea Românească). Printr-o propagandă mincinoasă, falsificând date etnice și istorice, Ucraina va pretinde nordul Bucovinei și Basarabia, conform apetitului său anexionist susținut de patronii săi germano-austrieci. Malorușii revendicau zone mari din Galiția, Volânia, Transcarpatia, Maramureș, Caucaz și Crimeea. Nu ne facem deci iluzii că Unirea Basarabiei cu România ar fi durat prea mult sub puterea pumnului german! Malorușii deja dezertau masiv în Primul Război Mondial din armata țaristă și erau pregătiți în Germania și Austria pentru a-și face o țară pe seama vecinilor lor români, polonezi și ruși.
În America au scos o hartă în anul 1920 cu pretențiile teritoriale ale Ucrainei anexate la memorandumul adresat guvernului Statelor Unite pentru recunoașterea Republicii Populare Ucrainene, prezentat de „misiunea ucraineană”. Solicitau ruperea și anexarea din România Mare a mari părți din Basarabia (cu accesul la Marea Neagră și Dunăre), a Bucovinei și a Maramureșului! Cu această hartă Ucraina se prezenta Americii a fi o „țară” cu 330.000 mile pătrate adică……. 854.700 km² (azi după toate împroprietăririle masive de după război cu teritorii străine are numai 603.628 km²!) și o populație de 45 milioane locuitori, cu forma de guvernământ „republică”, stabilită în anul 1917 (sub patronaj germano-austriac) și capitala la Kiev……. Poate-i mai prezintă și azi o astfel de hartă Americii……. are de „recuperat” diferența de 250.000 km² de la Rusia, pe care nu i-a căpătat încă…….
Pe acea hartă confecționată de ucraineni, la vest luau din teritoriul Poloniei până aproape de Varșovia. La nord, est și sud-est se rotunjeau bine pe seama rușilor și te întrebi ce căutau în Crimeea și Caucaz?
Românii adevărați nu se vor resemna niciodată cu schilodirea Patriei lor pusă la cale de sovieto-germani prin pactul criminal Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. În baza lui, sovieticii au răpit României Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța în 26-28 iunie 1940 și apoi prin Convenția de armistițiu, semnată în noaptea de 12/13 septembrie 1944. După sfârtecarea României în anul 1940 și în anul 1944, sovieticii au organizat un adevărat genocid contra românilor basarabeni și bucovineni, au sfâșiat și Basarabia pe 2 august 1940 oferind cadou Ucrainei alături de nordul Bucovinei și Ținutul Herța, nordul și sudul României dintre Prut și Nistru – Pământ Românesc pe care îl ocupă ilegal până în ziua de azi! La ceea ce a mai rămas din Basarabia, după ce i-a fost confiscată de Ucraina ieșirea la mare și accesul la Dunăre, precum și fortărețele Cetatea Albă și Hotin ale gloriosului domnitor Ștefan cel Mare, Stalin a adăugat o fâșie de-a lungul Nistrului din pomenita RSSM, rezultând țarcul care a rămas până azi…….
Cum a fost hăcuită Basarabia pe 2 august 1940 de către Ucraina
Doar după o săptămână de la intrarea Armatei Roșii pe teritoriul Basarabiei și al Bucovinei de Nord (consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov), deja la 3-4 iulie 1940, Biroul CC al PC(b) și Prezidiul Sovietului Suprem ale Ucrainei emit un șir de hotărâri cu privire la formarea pe teritoriul Bucovinei de Nord și al Basarabiei a organelor puterii locale, a comitetelor județene executive și ale PC(b) din Ucraina. E greu de înțeles ce drept juridic avea Ucraina de a-și forma organele puterii locale în teritoriile care nu se aflau sub jurisdicția ei. Poate în atmosfera euforiei legate de alipirea unor noi teritorii, Moscova nu a observat o asemenea depășire de împuterniciri din partea Kievului? Greu de închipuit așa ceva. Cu certitudine „centrul” i-a delegat conducerii Ucrainei aceste împuterniciri. Dar deocamdată nu este cunoscut documentul care ar fi legitimat acest act și, în acest caz, hotărârile menționate mai sus par a fi ilegale.
După ce Stalin răpise Basarabia de la sânul Patriei Mamă România pe 28 iunie 1940, invocându-se tendința arzătoare de reunire a moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului și că ea nu mai putea fi neglijată, ajungând la apogeu, la 10 iulie 1940 ședința comună a Biroului Politic al CC al PC(b) unional și a SKN (Sovietului Komisarilor Norodnici) din URSS la care au asistat I. Stalin, V. Molotov, K. Voroșilov, M. Kalinin, Gh. Malenkov, A. Andreev, A. Mikoian, L. Beria, I. Șvernic ș.a., a susținut ideea „reunirii populației(!) moldovenești a Basarabiei cu populația(!) moldovenească a RASSM”. În aceeași zi știrea a fost difuzată de radioul unional pe întregul teritoriu al URSS și preluată de presa de partid Pravda, Izvestia, Sovetskaia Ucraina, Moldova Socialistă ș.a. Mitinguri de susținere a „politicii naționale leniniste, promovate de către partid și Guvernul Sovietic” au fost de urgență organizate la Moscova, Kiev, Tiraspol, Bender, Soroca, Orhei, Chișinău, Akerman, Ismail. Ziarul Pravda din 11 iulie 1940 publică articolul de fond intitulat „Trăiască poporul moldovenesc, liber și reunit”, în care se scria: „RSSM Unională va avea o suprafață de circa 50 mii kilometri pătrați (adică 45.638 km. pătrați – suprafața Basarabiei și 8,1 mii – a RASSM), iar populația ei va constitui circa 3,7 mil. de locuitori. Astfel, viitoarea RSS Moldovenească va avea un teritoriu mult mai vast decât unele state europene: Belgia, Olanda, Elveția”. Neintenționat, prin aceste cifre grăitoare, Pravda a presupus reunirea întregii Basarabii cu întreaga RASSM.
„În jurul problemei teritoriilor (…) anumite contraziceri (între conducerea autonomiei moldovenești de peste Nistru și Kiev) existau încă din momentul formării RASSM în anul 1924”, se spune în unul dintre documentele de arhivă. La insistența populației băștinașe, în iulie 1940, după 16 ani de aflare a RASS Moldovenești în componența Ucrainei, conducerea autonomiei s-a adresat Sovietului Komisarilor Norodnici (SKN) al URSS cu rugămintea „reunirii Basarabiei cu RASS Moldovenească” (Ziarul Pravda, 10 iulie 1940). SKN a acceptat această propunere și, conform hotărârii Sovietului Suprem al URSS „cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești” din 2 august 1940, s-a procedat la „repartiția populației Basarabiei, Bucovinei de Nord și a RASS Moldovenești între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească”. Însă, în stilul autoritar bolșevic de atunci, deciziile cruciale în această problemă vitală pentru moldoveni au fost luate de Moscova și Kiev, argumentele părții moldovenești fiind trecute pe ultimul plan.
Citiți continuarea articolului
Autor: Daniel Siegfriedsohn
Citiți și:
Ucraina avea pretenții la Basarabia în 1918
Jos cizma ucraineană de pe teritoriile românești (I)
yogaesoteric
14 aprilie 2025
