Umanitatea între Oaste și Legiune

Istoria umanității este aceeași de la Facerea ei. Povestea este veche, doar soldații sunt noi. Cei de azi. În două tabere. Ca la începutul lumii! Între cei Buni și cei Răi. Între Lumină și Întuneric. Între Adevăr și Viclenie. Între Smerenie și Vanitate. Între Rău și Rană! Între Păcat și Mântuire! Simplificând, între Oaste și Legiune!

La Bătălia primordială, Lucifer a „căzut”. A „căzut” luând cu el în întunericul etern, legiuni întregi de îngeri care l-au urmat! Nimeni nu știe câți au fost. Numărul este incert. Dar de atunci, Dumnezeu Tatăl Își Reîntregește Oastea! Oastea de îngeri! Și ei au fost oameni! Din toată lumea! Martiri, eroi, mucenici, sfinți, anonimi. În general cei care au făcut ce spune Cartea Sfântă!

Au urcat la Ceruri prin diferite forme de Rană! Făcute de Rău! Căci nu degeaba un martir al nostru a zis: „Să nu ne răzbunați!”.

Pentru că știa că cel ce Rănește, nu face Rană celui rănit! Doar lui își face! Pentru că știa de ce pleacă așa, unde pleacă așa, care este locul său acolo Sus. Pentru el și pentru toți ceilalți. Pentru că în Iad au văzut Bătălia finală, cea de azi, în Duh!

Știa că se duc În Oastea Domnului! Să o Reîntregească! Știa că se pregătesc de Bătălia Finală! Și Domnul Oștirilor a sunat din Trâmbiță! Pentru că tot de la începutul lumii, povestea este aceeași!

Fratricidul!

Povestea lui Cain și Abel nu a fost în zadar. Și azi umanitatea se mișcă de la momentului „șarpelui”, al „neascultării” și neasumării, până la Însemnarea lui Cain: „Și Domnul Dumnezeu i-a pus un semn, ca tot cel care-l va întâlni să nu-l omoare”. Ne gândim oare că cea mai mare pedeapsă în viața asta este să nu poți muri? Uitați-vă la „preaputernicii zilelor” noastre! Toți au aproape suta de ani și cu cât trece vremea, cu atât mai demonici devin! Doar lor și-au făcut Rău! Rănindu-ne pe noi!

Acum 2000 de ani S-a Întrupat Hristos! Și a venit să împlinească Legea! Legea Harului! „Să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit eu pe voi!” S-a împlinit Scriptura sub ochii oamenilor! A adus în lume iubirea, iertarea și bucuria! La întruparea Lui s-a rostit prima dată starea: „Bucură-te!”. Când ai Bucurie ai tot! Mai ales pe tine! Ființezi! Mântuirea e starea de Bucurie a Ființării! Chiar și în Rana făcută de Rău!

Azi, Bătălia e pe sfârșite! E Bătălia dintre Adevăr și Viclenie! Să ne bucurăm pentru cei care „au plecat” în acești doi ani! Ei doar au fost chemați la Oaste! Sunt vrednici! Și s-au dus să lupte pentru noi. În Adevăr! Care trăim în Minciună!

Probabil Vremurile sunt aproape. Cu cât trec zilele, cu atât mai aprigă va fi Bătălia! Nu vă înfricoșați, nu deznădăjduiți! Oastea Domnului din Cer este mult mai puternică decât Răul de aici, de pe pământ! Pentru că Oastea și-a câștigat aripile de Lumină, pe când Răul de aici nu poate să moară! El, Răul va fi nimicit! Cum? Numai Dumnezeul Oștirilor Știe! Noi doar putem intui! De ce?

Pentru că „La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul”.

Legiunile

În istorie au fost armatele care au distrus, asasinat, cucerit, omorât! Reprezentanții lor de azi, cu gulere albe, vor întreba: „Bine. Și cine a rostit Cuvântul?”. Malițioși! Întunecați! Răspunsul este unul singur! Și vine de la Facerea Lumii! Prima Rostire a fost: „Și a zis Dumnezeu să fie Lumină!”.

Citiți și:
A doua venire a Domnului (I)
Criticii credinței și ai Bisericii ar vrea nu numai să facă lumea de azi ‘progresistă’ și să ne cioplească pe toți după chipul și asemănarea lor…

yogaesoteric
4 iunie 2022