Rămas nesancţionat după implicarea sa în cea mai mare eroare judiciară din România, psihologul Tudorel Butoi este totuşi considerat expert în a critica MISA
de Decebal Avramescu
În luna februarie a acestui an, Tribunalul Bucureşti a finalizat judecarea unui abuz cutremurător care a fost săvârşit de către autorităţile comuniste în anul 1977. Respectivul caz este cunoscut drept „cazul Anca” şi este considerat drept cea mai mare eroare judiciară ce a avut loc în România. Deşi statul român a fost obligat să plătească despăgubiri de o jumătate de milion de euro, este de remarcat faptul că destul de mulţi dintre cei implicaţi în săvârşirea intenţionată a acestei crunte in-justiţii continuă şi acum să lucreze în parchete, poliţie, servicii de informaţii sau în alte departamente ale statului. Există în toată această situaţie un personaj care ne interesează în mod special din punctul de vedere al abuzurilor uriaşe la care Şcoala de yoga MISA a fost supusă la rândul său. Este vorba despre Tudorel Butoi, care şi în prezent apare foarte des în spaţiul public, fiindu-ne prezentat ca expert în psihologie şi criminalistică. Datele care au ieşit la lumină în ultima perioadă arată însă că raportul de evaluare psihologică pe care Tudorel Butoi l-a făcut în „cazul Anca” a fost realizat la ordin, contribuind astfel în mod decisiv la o înscenare ce s-a soldat cu o condamnare. Mai mult decât atât, Tudorel Butoi a rămas un fel de „psiholog al casei” pentru Procuratura devenită după 1989 „Parchet” şi el a continuat să facă la ordinul şefilor săi evaluări psihologice măsluite, pe baza cărora au fost fabricate dosare menite să condamne persoanele incomode pentru regim. Aşa cum veţi afla în continuare, un astfel de raport a făcut Tudorel Butoi şi în cazul MISA.
Pentru a face mai întâi o scurtă descriere a „cazului Anca”, să menţionăm că în anul 1977 o fată de 19 ani, pe nume Anca Broscotean, care venise de la Sibiu în Bucureşti pentru a da examen la facultate, a fost violată, omorâtă şi apoi ciopârţită în bucăţi. Fapta a ajuns la cunoştinţa preşedintelui ţării, Nicolae Ceauşescu, care a ordonat prinderea urgentă a criminalului. Neavând nicio pistă pentru identificarea criminalului şi temându-se să nu-şi piardă funcţiile, şefii Miliţiei şi Procuraturii de la acea vreme au pus totul în cârca unui tânăr şofer de taxi, Gheorghe Samoilescu, care doar o cunoscuse pasager pe tânără. Pentru a-l forţa să îşi asume oribila crimă, organele de Miliţie şi Procuratură l-au bătut cu bestialitate pe taximetrist, apoi au falsificat numeroase probe şi au arestat şi torturat mai mulţi martori pentru a-i determina să-l acuze pe „suspect”. În finalul acestei înscenări, Samoilescu a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, în condiţii cumplite. De ruşine, ambii săi părinţi s-au sinucis, iar soţia l-a părăsit.
Totuşi, după patru ani a fost descoperit adevăratul criminal. După o tentativă nereuşită a şefilor Miliţiei de a-l suprima pentru a nu mai face „valuri”, Gheorghe Samoilescu a fost scos până la urmă din temniţă. După 1989, Samoilescu a bătut la uşile tuturor instanţelor şi parchetelor, pentru ca cei care i-au distrus viaţa să fie traşi la răspundere. Printre aceştia se aflau fostul general de miliţie Valeriu Buzea (care între timp ajunsese vicepreşedinte al PRM), colonelul de Poliţie Ion Angelescu, ajuns șeful Institutului de Criminalistică, Dan Ioan Mirescu procuror-şef la Procuratura Generală, colonelul de miliţie Tudor Stănică, judecătoarea Constanţa Stoia şi criminalistul Tudorel Butoi. În anul 1997 Samoilescu a depus plângere penală la Procurorul General al României şi un memoriu încredinţat personal secretarului de stat din Ministerul Justiţiei, Flavius Baiaş. Toate aceste demersuri nu au rezolvat însă absolut nimic, cazul fiind muşamalizat deşi faptele torţionarilor nu erau prescrise, iar majoritatea lor trăiau. Samoilescu, care se îmbolnăvise grav în închisoare, a decedat în anul 2005 de un cancer pulmonar. Soţia şi cei doi copii ai săi au continuat „până în pânzele albe” să caute dreptatea în tribunale şi iată că abia de curând s-a obţinut cu greu o decizie (mai mult de principiu) de condamnare a statului român. Totuşi, niciunul dintre torţionarii implicaţi în „cazul Anca” nu a răspuns vreodată, nici până în ziua de astăzi, penal sau civil pentru faptele săvârşite. În mod evident, aceasta ne conduce la concluzia deloc nouă că asemenea oameni au fost protejaţi de regim tocmai pentru faptul că s-au dovedit a fi foarte utili grupului securisto-comunist care a rămas, de fapt, în mod mascat, şi după „Revoluţie” la conducerea României aşa-zis „democratice”.
Revenind la Tudorel Butoi, un document foarte semnificativ a fost publicat în anul 2010 de către site-ul Lumea Justiţiei şi anume o notă din anul 1981 a Direcţiei a VI-a a Securităţii. Această notă arată printre altele că raportul din 1978 al locotenentului Butoi a fost realizat prin încălcarea gravă a unor reguli de bază ale deontologiei profesionale, nefiind efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică şi fără examinarea medicală şi ascultarea subiectului. În raportul de evaluare criminalistică din anul 1978 a lui Gheorghe Samoilescu, Tudorel Butoi concluzionase în mod abuziv că acesta este „aberant sexual, caracterizat ca o personalitate dizarmonică, aparţinând grupei psihopatiilor marginale a perverşilor sexuali”. Această concluzie „expertă” a contat decisiv în înscenarea Procuraturii şi apoi la condamnarea lui Gheorghe Samoilescu. Totuşi, fără nici un echivoc, nota din 1981 a Securităţii constata pe bună dreptate că „În aceste condiţii, rezultă că expertiza a fost efectuată de un organ incompetent, pe baza unui material incomplet, iar concluziile sunt evident greşite.”
Iată, aşadar, că deşi s-a ştiut încă din anul 1981 că expertiza efectuată de Tudorel Butoi a fost falsă, dumnealui nu doar că nu a fost sancţionat, dar în timp a fost chiar avansat profesional la gradul de colonel în cadrul MAI şi apoi şef al Laboratorului Criminalistic al Poliţiei Capitalei. Mai mult, atunci când în mass-media s-a considerat că este nevoie de „evaluarea unui specialist”, Tudorel Butoi a apărut constant la televizor, rapoartele sale fiind sistematic solicitate de către autorităţile judiciare!
În anul 2004, Parchetul Curţii de Apel Bucureşti i-a cerut lui Tudorel Butoi să facă o expertiză psihologică despre MISA şi Gregorian Bivolaru. Analizând chiar şi succint modul cum a fost realizat acest raport putem recunoaşte fără dubiu că el a fost întocmit la ordin, având din start scopul de a se formula o concluzie incriminatoare. Însăşi formularea venită din partea Parchetului sugera aproape explicit un verdict sentenţios, din enunţul solicitării expertizei lipsind complet prezumţia de nevinovăţie.
Un element mai puţin cunoscut, de care merită să ţinem cont – pentru că el este de natură să anuleze toată această expertiză – este acela că, de fapt, lui Tudorel Butoi i s-a recunoscut dreptul de liberă practică a profesiei de psiholog abia în luna aprilie 2007. Aşadar, în anul 2004, când a predat raportul despre MISA, el nici măcar nu avea calitatea necesară pentru lucrarea pe care o semnase! Bineînţeles, pentru Parchet acest detaliu s-a dovedit nesemnificativ având în vedere că Tudorel Butoi era un om care îndeplinea foarte bine sarcinile primite încă de pe vremea regimului comunist.
La scurt timp după ce raportul a ajuns la Parchet, el a fost pus la dispoziţia presei, ceea ce constituie o flagrantă încălcare a dispoziţiilor legale. De atunci mass-media citează sistematic pasaje din acest raport, opinia publică ajungând să fie saturată de concluziile acestuia. „Constatările tehnico-ştiinţifice” (de remarcat terminologia specific comunistă) despre MISA ale lui Tudorel Butoi sunt considerate şi acum „probe de bază” în dosarele fabricate împotriva yoghinilor. Este mai mult decât semnificativ că „expertiza” în sine s-a fundamentat doar pe documentele furnizate de către organele de urmărire penală. Însă orice psiholog care a făcut o expertiză a unui grup de oameni ştie că o evaluare autentică trebuie să pornească de la investigarea directă a subiecţilor aflaţi în studiu.
Articolul XIV.11. din Codul deontologic al profesiei de psiholog precizează foarte clar că „Psihologii nu au voie sa prezinte date false, pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători”. Or, domnul Tudorel Butoi nu a vorbit nici măcar cu un singur yoghin din MISA! Ce măsurători concrete, tabele cu date precise şi evaluări în lucrul cu practicanţii yoga a realizat dumnealui?! Nimic din toate acestea! Bineînţeles, datele cât mai precise de evaluare ar fi fost cu atât mai necesare cu cât concluziile formulate contau substanţial la luarea unor decizii importante în instanţe. Tudorel Butoi a încercat să mascheze toate aceste lipsuri esenţiale folosind termeni pretenţioşi şi cuvinte mari care dau impresia de lucrare ştiinţifică de nivel înalt. Găsim frecvent în „constatările” lui exprimări vagi de genul „numeroase cazuri”, „majoritatea adepţilor”, „este posibil să”, „se pare că” etc. Practic vorbind acest raport încalcă toate normele deontologice ale profesiei de psiholog, dovedind cu prisosinţă că este contrafăcut la un ordin politic.
Este important să ştim că „expertiza” despre MISA a lui Tudorel Butoi a fost combătută în mod oficial de către adevăraţi psihologi, care au realizat o investigaţie autentică a grupului MISA. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt rapoartele realizate de psiho-sociologii suedezi de la Skop Research, conduşi de doctorul docent în sociologie Orjan Hultaker. Acestei echipe i s-a alăturat expertul internaţional în materie de secte, Karl Erik Nylund, solicitat de către Curtea Supremă de Justiţie din Stockholm. Suedezii au realizat un studiu riguros asupra yoghinilor din MISA, axat pe criterii ştiinţifice care pot fi oricând verificate. Studiul a implicat realizarea unor interviuri şi observaţii directe, după criterii bine stabilite.
Concluziile suedezilor contrazic cu totul rapoartele fabricate de Tudorel Butoi şi alţi „specialişti” asemenea lui. Suedezii au dovedit că „MISA nu este o sectă, iar orientarea sa nu contravine valorilor, regulilor şi normelor societăţii, ci din contră duce la o îmbunătăţire a acesteia prin transformarea în bine a fiecărui practicant Yoga”. De altfel, acest raport a fost una dintre principalele probe ale apărării în procesul de extrădare a lui Gregorian Bivolaru, judecat de Curtea Supremă din Stockholm în octombrie 2005. Reamintim că în urma acestui proces cererea de extrădare formulată de statul român pe numele lui Gregorian Bivolaru a fost respinsă definitiv şi irevocabil. Oficialii români nu au tras însă nicio concluzie din toate aceste contradicţii ale rapoartelor psihologice şi ale instanţelor din România faţă de cele din Suedia. Oricât de clare au fost abuzurile asupra MISA şi oricât de sonor au fost ele semnalate de experţi psihologi, de activişti de renume ai drepturilor omului, sau de politicieni importanţi din diverse ţări ale UE, nimeni din aparatul de stat sau din mass-media mincinoasă din România nu a fost vreodată sancţionat pentru abuzurile împotriva MISA.
Cu privire la calitatea profesională a evaluărilor psihologice ale preferatului Parchetului, domnul Tudorel Butoi, merită să mai menţionăm că în anul 2010 dumnealui a fost reclamat la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării de nu mai puţin de 30 de ONG-uri, iar pe Facebook s-a format chiar un grup de peste 2000 de persoane care au susţinut „cu indignare şi stupoare” acea reclamaţie. Motivul a fost acela că marele expert criminalist, ajuns deja profesor universitar, declarase la Realitatea TV că „cea mai mare parte a femeilor agresate pe stradă, în parcuri şi în ascensoare au un comportament de leliţă balcanică, caracteristic piţipoancelor”. După şase luni de deliberări, CNCD l-a sancţionat pe dl. Butoi doar cu un avertisment, dat şi acela probabil mai mult ca să liniştească opinia publică deja extrem de întărâtată de acest subiect.
În pofida tuturor acestor exemple de grav neprofesionalism, imaginea promovată de mass-media (şi funcţia) de „mare expert” a domnului Tudorel Butoi au rămas neatinse. Cu siguranţă, prietenii securişti din Parchet ştiu de ce…
Citiți și:
Avem dovada! În cazul MISA-Gregorian Bivolaru poliţia politică a continuat şi după 1990!
Interviu cu generalul Dan Voinea despre problemele din justiție și securitatea comunistă
Studiu realizat de Joachim Porslund despre MISA
yogaesoteric
29 mai 2014