Un Atribut Dumnezeiesc este o energie subtilă sublimă, dumnezeiască, ce prezintă o anumită frecvență de vibraţie, care nu se modifică niciodată

– Termen de glosar –

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Cuvântul atribut provine din limba latină, de la termenul atributum, care a derivat din verbul latin atribuere, care în limba română se poate traduce prin a atribui. Atributul este o caracteristică sau o însuşire distinctivă a ceva anume, fie a unei fiinţe umane, fie a unui obiect, fie a lui Dumnezeu. Atributele pot fi considerate ca fiind esențiale, dacă ele desemnează una sau mai multe însuşiri fără de care fenomenul, ființa (şi aici este inclusă şi Ființa infinită și misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl) sau obiectul respectiv nu poate exista şi nici nu poate fi gândit.

Spre exemplu, rațiunea şi inteligenţa sunt considerate a fi nişte atribute esențiale pentru om, în timp ce culoarea pielii este şi rămâne pentru fiecare fiinţă umană un atribut neesențial.

În utilizarea scolastică, termenul atribut desemnează aproape în exclusivitate Atributele Dumnezeieşti, ce sunt enigmatice şi nesfârşite, cum ar fi: Iubirea, Bunătatea, Omnipotența, Dreptatea, Compasiunea, Infinitatea.

Prin urmare – dacă fiecare dintre noi credem într-un mod total şi profund că există anumite Atribute Dumnezeieşti şi dacă chiar intuim că, aşa cum au considerat mulţi filozofi, aceste Atribute Dumnezeieşti există cu adevărat în veşnicie şi sunt fără niciun fel de îndoială ceva anume – aspectul esenţial pe care vi-l revelăm tuturor cu această ocazie este că, în realitate, fiecare Atribut Dumnezeiesc este şi rămâne în veşnicie o energie subtilă sublimă, ce prezintă o anumită frecvență de vibraţie, care nu se modifică niciodată.

Dat fiind faptul că noi, oamenii, aşa cum ştim cu toţii, am fost creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, aceasta face totodată cu putinţă ca noi, oamenii, să cunoaştem şi să simțim într-un mod direct, inefabil, intuitiv fiecare Atribut Dumnezeiesc ce ne este accesibil – atunci când sunt create în universul nostru lăuntric condiţiile adecvate, ce fac cu putinţă să declanşăm un proces de rezonanță ocultă cu energia subtilă sublimă specifică a acelui Atribut Dumnezeiesc.

În felul acesta, aşa cum acordăm un aparat de radio pe lungimea exactă de undă a unui anumit post de radio şi apoi îl captăm (atâta timp cât acest acord se menține în condiții optime, aşa cum este necesar), tot astfel, analogic vorbind, devine cu putinţă să receptăm (să captăm) în universul nostru lăuntric energia subtilă sublimă specifică a unui anumit Atribut Dumnezeiesc – şi astfel devine totodată cu putință să simțim, să cunoaştem şi să trăim plenar realitatea enigmatică a unui anumit Atribut Dumnezeiesc, la care avem acces, atâta timp cât procesul de rezonanță ocultă se menţine, pentru o anumită perioadă de timp, în condiții excelente, optime.

Energia subtilă sublimă specifică a unui anumit Atribut Dumnezeiesc este şi rămâne în veşnicie nesfârşită. Prin urmare, atunci când în universul nostru lăuntric declanşăm un proces de rezonanță ocultă cu energia subtilă sublimă a nu contează cărui Atribut Dumnezeiesc şi receptăm în universul nostru lăuntric, pentru nu contează ce perioadă de timp, energia subtilă sublimă specifică a acelui Atribut Dumnezeiesc, putem fi absolut siguri că acea energie subtilă sublimă specifică acelui Atribut Dumnezeiesc (pe care o receptăm atunci în valuri în universul nostru lăuntric) este şi rămâne întotdeauna nesfârşită.

Condiţia esențială pentru a recepta în universul nostru lăuntric această energie subtilă sublimă specifică a unui Atribut Dumnezeiesc (cum ar fi, spre exemplu, Iubirea), este să intrăm şi apoi să ne menţinem fără încetare în rezonanță ocultă cu energia subtilă sublimă şi nesfârşită a acelui Atribut Dumnezeiesc. Ceea ce ne opreşte să intrăm sau să ne menţinem la nesfârşit într-un astfel de proces de rezonanță ocultă cu energia nesfârşită a unui Atribut Dumnezeiesc suntem doar noi înşine.

Prin urmare, noi înşine suntem aceia care ne oprim, sau, în anumite situaţii, nu avem acces niciodată la un astfel de proces de rezonanță ocultă cu energia subtilă sublimă specifică a unui Atribut Dumnezeiesc, deoarece nu creăm niciodată în universul nostru lăuntric condițiile optime, adecvate, pentru a apărea şi pentru a se menține un astfel de proces de rezonanță ocultă cu energia subtilă sublimă specifică și nesfârşită a unui Atribut Dumnezeiesc. Luaţi aminte că această revelație, care poate să pară pentru unii dintre voi banală, este şi rămâne totodată un mare secret.

Totodată, atunci când reuşim să cunoaştem într-un mod direct şi inefabil, prin intermediul unui proces de rezonanță ocultă, energia subtilă sublimă specifică a unui anumit Atribut Dumnezeiesc, în felul acesta reuşim să-L descoperim şi să-L simţim într-un mod intim pe Dumnezeu Tatăl în fiinţa noastră.

La modul tradițional vorbind, atributul desemnează o proprietate distinctă a ceva anume. Filozoful René Decartes a stabilit că atributul este strâns legat de ceea ce el numeşte „substanță”. El a afirmat că noi, oamenii, nu putem să cunoaştem în mod direct o substanţă creată, dar totuşi devine cu putinţă să avem o idee clară şi distinctă despre atributul ei principal sau, cu alte cuvinte, despre o anumită proprietate a ei, care îi este în mod necesar asociată şi fără de care ea nu poate să subziste. Acest atribut constituie prin urmare natura însăşi a acelei substanţe şi ne permite să o cunoaştem cu o certitudine apodictică, pentru că o exprimă fără rezerve.

Spre exemplu, Decartes prezintă Gândirea ca fiind un atribut al enigmaticei Substanțe Supreme. Fara îndoială, nu se poate spune că Gândirea ar fi principalul atribut al lui Dumnezeu. Filozoful Spinoza a stabilit că esența enigmatică a lui Dumnezeu constă într-un număr aproape nesfârşit de Atribute Dumnezeieşti, dintre care, cel mai adesea, noi, oamenii, nu cunoaştem decât Gândirea şi Întinderea Cea Fără de Margini, în care, clipă de clipă, fiecare dintre noi existăm. Iată ce afirmă filozoful Spinoza: „Înţeleg prin Dumnezeu o Fiinţă enigmatică şi în mod absolut infinită sau, altfel spus, o Substanță enigmatică, ce este constituită dintr-o multitudine de Atribute Dumnezeieşti, care, fiecare dintre ele, reprezintă ceva ce exprimă o esență eternă şi infinită.” Într-un alt loc, în cadrul operei sale, filozoful Spinoza afirmă: „Aceste Atribute Dumnezeieşti enigmatice nu au nimic în comun, dar ele sunt expresia uneia şi aceleiaşi substanţe. Fie că noi concepem natura prin intermediul atributului Întinderii Celei Fără de Margini, fie că o concepem prin intermediul atributului Gândirii sau prin intermediul oricărui Alt Atribut Dumnezeiesc, noi descoperim o singură şi aceeaşi ordine, sau o singură şi aceeaşi legătură tainică a cauzelor ori, altfel spus, descoperim prezenţa şi manifestarea aceloraşi aspecte, ce cooperează în deplină armonie unele cu altele.”

În cadrul filozofiei lui Aristotel, atributul este un caracter sau un aspect ce derivă din esența unei ființe, dar nu coincide cu ea. În metafizică, atributul este proprietatea esențială a unei substanţe. Iată ce afirmă filozoful Spinoza despre atribut: „Înţeleg prin atribut ceea ce cunoaşterea intuitivă percepe referitor la o substanţă ca fiind constituantul esenței sale, dar unica substanță etern existentă este cea dumnezeiască, ce are o multitudine de atribute. Dintre toate acestea însă, numai Gândirea şi Întinderea Cea Fără de Margini pot fi cunoscute de către toți oamenii.”

La modul general vorbind, atributele sunt caracteristicile esențiale ale substanţei. Aşa cum am arătat mai sus, în scolastică, termenul atribut indică însuşirile lui Dumnezeu, cum ar fi spre exemplu: Iubirea, Bunătatea, Omnisciența, Înțelepciunea, Compasiunea, Grația, Infinitatea etc. etc.

Citiţi şi:
O sui generis sinteză referitoare la așa-zisele ingrediente spirituale care fac să apară o stare complexă de bunăstare lăuntrică spirituală… (I) 
Unele aspecte esenţiale care evidenţiază efectele benefice ale practicii tehnicilor yoga (I) 
Despre DUMNEZEU (I) 

yogaesoteric
24 septembrie 2020