Un conflict la vârf în China

Am destul de puține date verificate în ceea ce privește articolul de azi, dar chiar și așa cred că subiectul merită abordat. Ideea e că, dată fiind sensibilitatea deosebită a evenimentelor despre care vom discuta, este destul de greu să se obțină acum alte date. Probabil ceea ce discutăm azi se va clarifica peste 30-40 de ani. Dar, în cazul în care intuim corect despre ce este vorba, rezultatele ne vor confirma sau infirma intuițiile mult mai repede.

O să încep prin a vă spune că, în premieră istorică, președintele Xi Jinping a vizitat Banca Centrală a Chinei (PBoC). Nu a existat niciun președinte chinez care să fi efectuat o asemenea vizită și, de aceea, evenimentul despre care vă vorbesc este unul de o extremă importanță. Ei bine, cu toate că avem de-a face cu o premieră absolută, cel mai probabil nu ați auzit despre eveniment. Nici măcar în China nu s-a făcut prea mult vorbire. Doar câteva rânduri prin presă, cât să marcheze o vizită de-a președintelui.

Știm bine cum merg treburile în China. Dacă Xi Jinping n-ar fi vrut să se afle, nu se afla nimic. Însă, apariția unor articole de prezentare indică faptul că la nivelul superior al statului chinez s-a dorit ca vizita să fie marcată, să fie consemnată undeva, dar la modul discret. De ce? De aici intrăm în zona în care informațiile sunt foarte vagi.

Zvonurile din China vorbesc despre o tensiune între conducerea statului și Banca Centrală. Până acum, conducerea de stat a avut încredere deplină în instituția monetară a statului, aceasta fiind condusă de comisari numiți direct de partid. Faptul că a existat un climat de încredere, vedem inclusiv din evoluția de până acum a Chinei. Așadar, există un mare semn de întrebare în ceea ce privește vizita. Care-i miza?

Abia de aici treburile devin interesante, întrucât în partea vizibilă a „aisbergului” mai avem ceva: modificările masive de la vârful Ministerului de Finanțe al Chinei efectuate de Xi Jinping începând din luna septembrie. În locul fostului ministru de Finanțe, președintele l-a împins în față pe Lan Foan, un tehnocrat fără experiență politică, dar care se bucură de încrederea deplină a lui Xi. Ce a cauzat însă asemenea mișcări tectonice în China? Mulți arată cu degetul la criza imobiliară din țară. Este, într-adevăr, o posibilitate. Doar că acea criză nu s-a dezvoltat fără ca autoritățile să fie conștiente de ea. Mai mult, voi spune că problemele cu care se confruntă chinezii sunt unele inerente, „de maturitate”.

În știrile oficiale nu avem un ecou coerent care să ne indice comportamentul extrem de ciudat de acolo. De aceea este necesar să găsim indirect evenimentele care ne-ar putea ajuta. Ceea ce știm este că, în prezent, China are de bifat numeroase obiective, date fiind evenimentele lumii care se tot accelerează. Ceea ce am văzut până acum, nu poate decât să confirme bănuielile susținute de informațiile care vin pe căi mai puțin ortodoxe.

Am văzut în ultima perioadă accelerarea ieșirii Chinei de pe datoria americană, element care a provocat mișcări tectonice destul de evidente în mediul financiar. De asemenea, vedem impulsionări ale cumpărării de aur de către China. Aș putea spune că este o achiziție isterică de aur. Atât vânzarea datoriei americane, cât și achiziția de aur sunt elemente care sunt în linie cu strategia Chinei, astfel încât, din nou ne întrebăm care a fost scopul vizitei lui Xi Jinping la Banca Centrală?

Ei bine, știrile de acolo vorbesc despre tensiunea care este pe cale să explodeze din cauza faptului că autoritățile chineze au prins Banca Centrală a Chinei mergând cu ocaua mică. Mai precis, se pare că instituția monetară a ascuns o parte din rezervele sale internaționale pentru a nu fi folosite de statul chinez. De aici chestiunea devine extrem de interesantă întrucât sursele chineze vorbesc despre o sumă gigantică, de aproximativ 3 tln. $!!! Dacă este adevărat, sunt foarte multe întrebări, deoarece nu-i foarte clar cum ar fi putut acumula Banca Centrală a Chinei sume atât de mari. Și e clar că e ceva în neregulă din moment ce Xi s-a deplasat acolo. Banii respectivi sunt ținuți într-un mod ocult în datorie americană. Iată cel de-al doilea motiv de urgență, întrucât se încalcă grosolan suveranitatea Chinei. Nu poți aloca niște bani ai țării într-un mod netransparent.

Acum, în ceea ce privește respectivele sume, sunt două ipoteze. Ori Banca Centrală a „zeciuit” pe șest statul chinez, reținând în contabilitatea sa dublă anumite sume și contribuind astfel la impunerea unei frânări artificiale a economiei chineze, ori – o ipoteză ceva mai verosimilă – prin mijloace oculte a început cu de la sine putere să „finanțeze” statul american prin strategii similare celor ale Băncii Japoniei, de creare a banilor din nimic. Oricare dintre cele două ipoteze este explozivă.

Din ceea ce se vorbește pe la colțuri, Xi Jinping acuză Banca Centrală a Chinei de legături neortodoxe cu Occidentul, de aplicarea artificială a politicilor occidentale care nu sunt în folosul statului chinez. La modul transparent, conducerea de stat acuză Banca Chinei de trădare. Și nu doar Banca Chinei, ci și corupția din instituțiile financiare ale țării, corupție impulsionată de același Occident. Toate aceste tensiuni sunt generate de modificarea radicală de paradigmă din China unde se creionează modalitățile de abandonare a lumii dolaro-centrice în favoarea unei structuri în care yuanul își are propriul ecosistem, în cooperare cu statele care împărtășesc viziunea Chinei. Structurile de cooperare de acum au pus bazele unui asemenea sistem: există coerență în cooperarea cu Rusia, Iran și chiar și cu statele din Golf. Nu mai amintesc celelalte economii minore care au devenit legate ombilical de China. Astfel, întreaga politică financiară a Chinei are nevoie de o nouă abordare, care să pornească de la un rol central al yuanului. Însă, într-un asemenea proiect e nevoie de încredere, iar încrederea în Banca Chinei pare a fi dispărut. Vom vedea în perioada următoare efectele generate de controversa legată de „banii ascunși sub preș” de Banca Centrală a Chinei. Cel mai probabil, vom vedea noi ieșiri de pe titlurile americane, cu consecințe deosebit de grave în lumea financiară occidentală. De asemenea, nu este exclus să vedem schimbări la vârful autorității monetare a Chinei. Iată unul dintre posibilele motive pentru care americanii au cerut de urgență o întrevedere la vârf, cu toate că în urmă cu o lună nici măcar nu putea fi vorba despre așa ceva.

Repet, informațiile care au stat la baza articolului curent sunt primite pe căi destul de nesigure, astfel încât unele s-ar putea dovedi false. Însă veridicitatea acestora se va vedea în perioada următoare. Dacă vom vedea turbulențe în finanțele mondiale, putem înțelege de unde anume provin.

Autor׃ Dan Diaconu

Citiți și:
Dan Diaconu: Un tur de orizont asupra evoluțiilor economice ale Occidentului
Andrei Belousov: Cinci tendințe ale economiei globale

yogaesoteric
7 ianuarie 2024