Un imunolog licențiat la Harvard: «Copiii nevaccinaţi nu prezintă niciun risc pentru copiii vaccinaţi»

 

Vaccinarea forţată

Un imunolog şcolit la Universitatea Harvard a redactat o scrisoare deschisă în care explică de ce copiii nevaccinaţi nu prezintă niciun risc pentru copiii vaccinaţi. Redăm mai jos traducerea integrală.

„Numele meu este Tetyana Obukhanych. Deţin o diplomă de doctor în imunologie. Scriu această scrisoare în speranţa că se vor corecta câteva percepţii eronate despre vaccinuri și cu scopul de a vă ajuta să înţelegeţi că ceea ce spun este susţinut de teoria acceptată a vaccinării şi de noile studii ştiinţifice.

Copiii nevaccinaţi prezintă un risc pentru populaţie mai mare decât cei vaccinaţi?

Se spune mereu că cei care aleg să nu îşi vaccineze copiii din motive de conştiinţă ar pune în pericol restul populaţiei şi acesta este raţionamentul din spatele multor legi ce vor să pună capăt excepţiilor de la vaccinare, excepţii ce există momentan în toată America în legi federale sau statale.

Trebuie să fiți conștienți că natura protecţiei promise de multe vaccinuri moderne – aici incluzând majoritatea vaccinurilor recomandate de CDC pentru copii (prin programele oficiale de imunizare) – nu este în concordanță cu asemenea afirmaţii. În expunerea de mai jos arăt că vaccinurile recomandate nu pot împiedica transmiterea bolii, fie pentru că nu sunt făcute să prevină transmiterea infecţiei (ci mai degrabă să prevină simptomele bolii), fie că sunt pentru boli netransmisibile.

Persoanele care nu au primit vaccinurile menţionate mai jos nu prezintă un risc mai mare pentru populaţie față de cei care le-au primit, de unde rezultă faptul că discriminarea împotriva copiilor nevaccinaţi în şcolile publice nu poate fi justificată.

– Vaccinul antipoliomielitic
VPI (un tip de vaccin ce utilizează virus polio inactiv şi care se administrează prin injectare) nu poate preveni transmiterea virusului poliomielitei. Virusul polio sălbatic nu mai există în SUA de cel puţin 20 de ani. Chiar dacă virusul polio ar fi re-importat prin călătorii, vaccinarea împotriva poliomielitei cu VPI nu ar putea garanta siguranţa spaţiilor publice.

Vă rog să reţineţi că eradicarea virusului polio sălbatic este atribuită utilizării unui vaccin diferit, VPO, ce utilizează virus polio atenuat şi se administrează pe cale orală. În ciuda capacităţii de a preveni transmiterea virusului polio sălbatic, utilizarea VPO a fost eliminată de mult timp în SUA şi a fost înlocuit cu VPI, pe motive de siguranţă.

– Vaccinul DtaP (împotriva Difteriei, Tetanosului şi Tusei Convulsive)

Tetanosul nu este o boală contagioasă, ci este cauzat de contaminarea rănilor adânci cu spori de Clostridium Tetani. Vaccinarea împotriva tetanosului (prin vaccinul combinat DTaP) nu poate oferi siguranţă spaţiilor publice; este destinat doar pentru protecţie personală.
Deşi este proiectat să prevină boala determinată de toxina difterică, vaccinul cu toxoid difteric (ce se găseşte în vaccinul DTaP) nu este conceput pentru a preveni colonizarea şi transmiterea bacteriei Corynebacterium diphtheriae. Vaccinarea împotriva difteriei nu poate garanta siguranţa spaţiilor publice, fiind de asemenea destinată doar protecţiei personale.

Vaccinul acelular pentru tusea convulsivă (o altă componentă a vaccinului combinat DTaP), utilizat în prezent în SUA, a înlocuit vaccinul celular împotriva acestei boli, încă de la sfârşitul anilor 1990, fapt care a fost urmat de o creștere fără precedent a cazurilor de tuse convulsivă.

Un experiment de infectare cu Bordetella pertussis, pentru producerea tusei convulsive în mod deliberat la primate (cele mai dezvoltate mamifere), a evidenţiat faptul că vaccinul acelular nu poate preveni colonizarea şi transmiterea bacteriei Bordetella pertussis la alţi indivizi ai speciei. FDA (Food and Drug Administration) a emis un avertisment legat de această constatare importantă.

Mai mult, întâlnirea din 2013 a consiliului științific al CDC a evidențiat date alarmante suplimentare, cum ar fi cele care arată că variantele de pertussis care circulă în prezent în SUA au capacitatea selectivă de a infecta persoanele care sunt la zi cu rapelurile DTaP, ceea ce înseamnă că persoanele care sunt la zi sunt mai susceptibile de a fi infectate și deci contagioase decât persoanele care nu sunt vaccinate.

– Vaccinul anti-Haemophilus influenzae tip B

Dintre numeroasele tipuri de Haemophilus influenzae, vaccinul Hib acoperă numai tipul B. În ciuda intenţiei de a reduce simptomele sau de a elimina infecţia cu H.i., introducerea vaccinului denumit Hib a cauzat o creştere a numărului de infecţii cu alte tipuri de H. influenzae (tipurile a, c, d, e, f). Infecţiile cu aceste tipuri de H.i. au provocat o boală invazivă, foarte severă, care s-a răspândit în rândul adulţilor în perioada vaccinării Hib a copiilor.
Populaţia este mult mai vulnerabilă acum la boala invazivă dată de Haemophilus influenzae decât era înainte de începerea campaniei de vaccinare Hib. Așadar, discriminarea copiilor nevaccinaţi cu Hib nu are nicio semnificație ştiinţifică în epoca bolilor date de H.i. de tip non-B.

– Vaccinul împotriva hepatitei B

Hepatita B este determinată de un virus (virusul hepatitei B – VHB) care se transmite prin sânge. Acesta nu se răspândeşte în comunitate aşa cum se răspândesc virozele respiratorii sau digestive, mai ales în rândul copiilor care nu se angajează în comportamente cu risc sporit cum ar fi acte sexuale neprotejat sau folosirea aceleiaşi seringi. Vaccinarea copiilor împotriva hepatitei B nu poate contribui semnificativ la siguranţa spaţiilor publice.
În plus, admiterea la şcoală nu este interzisă copiilor diagnosticaţi cu hepatită B. Interzicerea admiterii în şcoli pentru cei nevaccinaţi – şi care nu suferă de hepatită B – ar constitui o discriminare nerezonabilă şi ilogică.

În concluzie, o persoană care nu este vaccinată cu vaccinuri IPV, DTaP, HepB și Hib din motive de conștiință nu prezintă un pericol suplimentar pentru public decât o persoană care este vaccinată. Nu este justificată nicio discriminare.

Efectele adverse ale vaccinurilor

Cât de des apar efecte adverse serioase datorate vaccinurilor? Adesea se afirmă că vaccinarea duce rareori la evenimente adverse grave. Din păcate, această afirmație nu este susținută de faptele concrete şi nici de studiile ştiinţifice.

Un studiu relativ recent realizat în Ontario, Canada, a stabilit că vaccinarea copiilor la 12 şi respectiv 18 luni cu vaccin MMR conduce în fapt, la internarea de urgenţă pentru 1 din 168 dintre copiii de 12 luni şi pentru 1 din 730 dintre copiii de 18 luni, pentru diferite reacţii post-vaccinale.
Din moment ce există riscul de apariţie a unei reacţii adverse care necesită o prezentare la camera de urgenţe după ce copilul sănătos a fost vaccinat, aceasta demonstrează că vaccinarea trebuie să rămână o alegere pentru părinţi. De cele mai multe ori părinţii, în mod evident, nu sunt dispuşi să-şi asume acest risc pentru a-şi proteja copiii de bolile care sunt în general considerate uşoare sau la care copiii lor nu vor fi expuși niciodată.

Focare de rujeolă

Discriminarea familiilor care se opun vaccinurilor din motive de conştiinţă, poate să prevină apariţia de potenţiale focare de boli virale, cum este rujeola?

Cercetătorii specialişti în rujeolă au pus în evidenţă de mult timp „paradoxul rujeolei”. Citez din articolul lui Poland & Jacobson (1994) „Eşecul obiectivului de eliminarea a rujeolei. Paradox aparent de infecţii cu rujeolă la persoanele imunizate”, apărut în revista de specialitate Archives of Internal Medicine, numărul din 22 august, 154(16):1815-1820: „Paradoxul aparent este că, pe măsură ce ratele de imunizare ale rujeolei cresc la un nivel ridicat în populaţie, rujeola devine o boală a persoanelor imunizate.”

Studiile ulterioare au stabilit că în spatele „paradoxului rujeolic” se află o fracțiune din populație care are răspuns scăzut la vaccin. Persoanele cu răspuns redus sunt cei care răspund slab la prima doză a vaccinului împotriva rujeolei. Acești indivizi au apoi un răspuns imunitar slab la re-vaccinarea ulterioară și se reîntorc rapid la grupul de „susceptibili” în decurs de 2-3 ani, în ciuda faptului că au fost complet vaccinați. Re-vaccinarea nu poate îmbunătăți reacţia imună a celor ce răspund mai greu la vaccin: se pare că este o caracteristică imunogenetică. Procentul copiilor cu reacţie scăzută la vaccin este estimat la 4,7% în SUA.

Studiile privind epidemiile de rujeolă în Quebec, Canada şi China atestă că acestea încă apar, chiar dacă „acoperireaˮ cu vaccinuri făcute conform schemelor de vaccinare a atins cele mai înalte rate (95-97% sau chiar 99%). Aceasta se datorează faptului că, chiar și la cei care au răspuns favorabil la vaccinuri, anticorpii induşi de vaccin au scăzut în timp. Imunizarea prin vaccinuri nu înseamnă imunitate pe viaţă, așa cum este dobândită după expunerea naturală la boală. Acest aspect nu este cunoscut de cei care se vaccinează, dar ei sunt lăsați să creadă astfel.

De asemenea, s-a constatat că persoanele vaccinate care dezvoltă imunitate față de virusul rujeolei, sunt contagioase. Au apărut două epidemii majore în anul 2011 (Quebec – Canada şi New York) datorită persoanelor vaccinate împotriva rujeolei.

Corelate, aceste date arată că eliminarea scutirilor de vaccin, care în prezent sunt acceptate pentru un număr tot mai mic de familii, nu va rezolva problema reapariţiei bolilor şi nici nu va preveni epidemiile înlăturate anterior.

Discriminarea împotriva celor care se împotrivesc vaccinurilor pe motive de conştiinţă este singura soluție practică?

Majoritatea cazurilor de rujeolă în recentele focare din SUA (inclusiv focarul de la Disneyland) sunt înregistrate la adulţi şi la copii cu vârste foarte mici, pe când înainte de era vaccinărilor preventive, rujeola apărea adesea la copiii cu vârste cuprinse între 1 şi 15 ani. Expunerea naturală la rujeolă este urmată de o imunizare solidă, pe viaţă, în timp ce imunitatea obținută prin vaccin dispare în timp, lăsând adulţii neprotejaţi după perioada copilăriei (cât au persistat anticorpii dați de vaccin). Rujeola este mai periculoasă pentru sugari şi adulţi decât pentru copiii de vârstă şcolară.
În ciuda riscurilor din era pre-vaccinării, rujeola nu a apărut la copiii mai mici de un an datorită mecanismului robust de transfer al imunității materne.

Vulnerabilitatea copiilor foarte mici la rujeolă astăzi este consecinţa directă a campaniei de vaccinare în masă. Mamele din prezent, fiind vaccinate în copilărie, nu au făcut rujeolă în mod natural la vârsta şcolară, prin care obţineau o imunitate care se putea transmite copiilor lor şi care îi putea feri de apariţia acestei boli în primul an de viaţă. Din fericire, există o soluţie terapeutică ce imită imunitatea maternă pierdută – imunoglobulinele. Sugarii, precum şi alte persoane vulnerabile sau imuno-compromise, pot să primească imunoglobuline specifice, o măsură salvatoare care furnizează anticorpii necesari împotriva virusului, pentru a se putea preveni sau ameliora simptomele bolii la expunere.

Concluzie: discriminarea copiilor nevaccinaţi nu este necesară

În concluzie:
1. Datorită proprietăţilor vaccinurilor moderne, persoanele nevaccinate nu prezintă un risc mai mare de transmitere a poliomielitei, difteriei, tusei convulsive şi a diferitelor tipuri de boli date de Haemophilus influenzae de tip non-B, decât persoanele vaccinate. Indivizii nevaccinaţi nu prezintă practic niciun pericol de transmitere a hepatitei B întru-un mediu şcolar, iar tetanosul nu este deloc transmisibil;
2. Există un procent semnificativ dintre sugari/copii mici care primesc vaccinurile conform schemelor de vaccinare şi care ajung la urgenţe, ceea ce atestă că vaccinarea nu este lipsită de riscuri;
3. Focarele de rujeolă nu pot fi prevenite în totalitate chiar dacă am dispune de combinaţia perfectă de vaccinuri
4. Este disponibilă o metodă eficientă de prevenire a rujeolei şi a altor boli virale la copiii care nu pot fi vaccinaţi sau la cei cu imunitatea afectată, şi care au fost expuşi/au avut contact cu persoane cu rujeolă, şi anume imunoglobulinele.

Luaţi împreună, aceşti patru factori clarifică faptul că discriminarea într-o şcoală publică împotriva copiilor care nu sunt vaccinaţi, din motive de conştiinţă, este complet nejustificată, deoarece statusul lor vaccinal nu prezintă niciun risc pentru sănătatea publică.

A dumneavoastră,
Dr. Tetyana Obukhanych

Citiți și:

Înfloritoarea sănătate a copiilor nevaccinaţi

VREAU URGENT UN RĂSPUNS: De ce copilul meu nevaccinat este un pericol pentru copilul tău vaccinat?

 

yogaesoteric
14 decembrie 2018

 

Also available in: English Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More