Un mare maestru yoghin ne dezvăluie acele aspecte care ne consumă energia vitală! Iar în plus ne macină sufletul!

Nu putem căuta fericirea în exterior, la alţii, de exemplu, deoarece nu o putem găsi acolo. Nimeni nu poate să ne-o dea nouă sau altora. A fi fericit înseamnă a fi împăcat cu tine însuţi şi cu ceilalţi, a înţelege viaţa pe care o ai acum fără să cauţi vinovaţi, a te mulţumi cu ceea ce ai, năzuind către un viitor chiar şi mai bun.

Fericirea se trăieşte, nu se planifică, nu se imaginează. Ea face parte din însăşi fiinţa ta, este necesar doar să o cauţi. Unde? Chiar în tine!

În momentul în care eşti neliniştit, când te gândeşti la mai multe aspecte odată, când tânjeşti la ceva ce ai văzut într-un magazin de modă sau ai tras cu coada ochiului la casa vecinului, deja în tine se instalează o agitaţie mentală care dă naştere la frustrări, la invidie, uneori la ură. Toate acestea macină sufletul, distrug acea puritate sufletească cu care ne-am născut, consumă energie vitală. Dacă vom măcina continuu tot felul de gânduri, vom avea frustrări continuu, iar boala se va instala curând!

Nu se poate trăi armonios astfel, deci este necesar să acționăm în mod adecvat în interiorul ființei noastre, să ne trezim conştiinţa, pentru a elimina ceea ce este rău, nefast şi pentru a aduce în schimb binele, sentimentele şi atitudinile stenice, constructive. Astfel vom dobândi echilibrul lăuntric, vom intra pe un făgaş binefăcător şi vom începe să creăm o viaţă nouă, aşa cum ne-o dorim.

Cu cât consumăm mai multă energie în stări nefaste, cu atât mai puţină ne rămâne pentru a ne dezvolta.

„Cum să fii fericit tot timpul” – din învăţăturile maestrului yoghin Paramahansa Yogananda

Yogananda s-a născut la 5 ianuarie 1893 şi a părăsit această lume la 7 martie 1952. A fost un mare yoghin indian care a iniţiat mulţi occidentali în învăţăturile despre mediaţie şi yoga.

Yogananda s-a născut în Gorakhpur, Uttar Pradesh, India, într-o familie de credincioşi bengalezi. Încă din copilărie, conştiinţa şi experienţa sa spirituală erau extraordinare. În tinereţe el a mers la mulţi înţelepţi şi sfinţi indieni, sperând că va găsi un învăţător iluminat care să-l ghideze în căutarea sa spirituală.

În 1920 a plecat în SUA, ca delegat la un congres religios internaţional, ţinut la Boston. În acelaşi an, a fondat Frăţia Realizării de Sine (Self-Realization Fellowship), pentru a propaga în întreaga lume învăţăturile antice indiene despre practica şi filosofia Yoga şi tradiţia meditativă.

„Dacă citeşti cărţi spirituale, alege-le pe cele care conţin ideea de realizare a Sinelui. Asemenea cărţi, precum Biblia, nu este indicat să fie citite ca şi cum ai citi un roman” – ne sfătuieşte marele yoghin.

Dar ce înseamnă realizarea Sinelui, de fapt?

Înseamnă să ne recunoaştem adevărata natură dumnezeiască, acea scânteie eternă din Spiritul infinit al lui Dumnezeu Tatăl care există în fiecare dintre noi. Atunci când devenim conştienţi de această realitate, totul se transformă radical pentru noi. Dacă reuşim să percepem în toţi şi în toate cele care ne înconjoară prezenţa lui Dumnezeu însuşi, atunci nu mai putem face rău nimănui. Cine ar îndrăzni, în deplină cunoştinţă de cauză, să facă ceva împotriva lui Dumnezeu?

Omul uită adesea cine este, acordă o mare atenţie trupului şi modului în care se îmbracă, dar nu analizează niciodată (sau foarte rar) ceea ce se află dincolo de toate astea.

Întreaga noastră viaţă ar fi necesar să se îndrepte spre realizarea Sinelui Suprem Nemuritor ATMAN. Toate celelalte aspecte sunt trecătoare, au un început şi, obligatoriu, un sfârşit. Şi bucuria, şi tristeţea sunt părticele din viaţă, dar nu reprezintă viaţa însăşi.

Noi, oamenii, spre deosebire de alte vieţuitoare, avem un instrument puternic la îndemână: gândirea. Este o facultate specială, oferită în dar omului de către Dumnezeu, dar ne-a fost oferită pentru a gândi binele, nu răul. Gândirea, totodată, implică posibilitatea alegerii, prin intermediul liberului arbitru, un alt dar primit de la Dumnezeu pentru a ne ajuta.

Dumnezeu i-a mai dat omului facultatea de a se bucura, de a râde şi de a iubi.

„Dacă vrei să fii fericit, învaţă să te cufunzi în introspecţie cu privire la orice fel de experienţă, şi această adâncire în profunzimile fiinţei tale, pe care o alegi în mod constant, este preţul fericirii adevărate.”

A învăţa să trăim în profunzimea fiinţei noastre, nu înseamnă să renunţăm la viaţa noastră obişnuită, la familie sau la serviciu. A trăi în acest fel înseamnă a fi noi cu noi înşine, la început poate doar pentru câteva momente de peste zi, conectându-ne în felul acesta la esenţa dumnezeiască ce există în noi. A fi centraţi lăuntric, în Sinele Suprem, înseamnă totodată a fi în comuniune cu Dumnezeu, înseamnă că L-am recunoscut pe El ca guvernator al vieţii noastre, pentru că doar El ne poate oferi o călăuzire corectă, în acord cu binele nostru suprem. A fi cu Dumnezeu şi a trăi pentru El şi cu EL în permanenţă înseamnă să fim fericiţi cu adevărat.

„Bucuria este o parte din Dumnezeu. Bucuria dumnezeiască este cu mult mai mult decât milioane de bucurii pământeşti adunate împreună.”

Dumnezeu este etern, nu are început şi nu are nici sfârşit. Tot ce ţine de El este etern. Prin urmare, bucuria dăruită de Dumnezeu omului este eternă şi indescriptibilă. Micile bucurii omeneşti, confundate adesea cu plăcerile, sunt doar o infimă şi palidă parte din ceea ce am putea primi, doar o fărâmă din ceea ce ne este destinat. Secretul este acelaşi: să trăim pentru Dumnezeu, cu gândul la El şi cu inima plină de iubire pentru El.

În rest, noi ce am mai putea adăuga? Nimic. De toate se ocupă chiar Dumnezeu Tatăl.

Citiți și:

Călătorie spre fericire (I) – Ce este fericirea?


Krishnamurti – Fericirea nu aparţine minţii

yogaesoteric
21 decembrie 2019

Also available in: Français