Un nou pas în controlul societăţii: introducerea cipurilor la animale (I)

de George Preda

Manifestaţiile de protest ale crescătorilor de animale din Franţa sunt trecute sub tăcere de mass-media aservită ocultei mondiale

Începând cu anul 2006, mulţi crescători de animale din Franţa şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la instituirea obligativităţii de a introduce cipuri la animale, măsură care la vremea respectivă se prefigura a fi introdusă de către statul francez. Anul următor, în mod explicit, Parlamentul european a susţinut utilitatea şi eficacitatea cipării animalelor, aspect consemnat în raportul consultativ din 13 decembrie 2007: „deputaţii solicită Comisiei europene să prezinte cel mai târziu la finele anului 2009 un raport referitor la trasabilitatea electronică individuală din domeniul agroindustrial din perspectiva combaterii maladiilor.“

Trasabilitatea, noul termen introdus pentru inducerea ideii de securitate şi calitate în domeniul creşterii animalelor se referă însă mai degrabă la posibilitatea identificării şi urmăririi animalelor pe tot parcursul vieţii lor, prin ataşarea unor sisteme de urmărire. Aşa cum afirmă Christine Foissac, membră a organizaţiei franceze Să nu cipăm (Faut pas pucer), „tehnologia pune accentul pe ideea inviolabilităţii pentru a oferi garanţii asupra trasabilităţii, o noţiune totalmente artificială şi care în realitate se substituie calităţii. Trasabilitatea, despre care se afirmă că ar fi indispensabilă agroindustriei, oferă însă o siguranţă iluzorie, deoarece însăşi această industrie este deseori la originea crizelor sanitare (de exemplu: boala vacii nebune).“

După trei ani, la 1 iulie 2010, crescătorilor francezi de oi şi capre li s-a impus ataşarea „cerceilor“ electronici la urechile animalelor pe care le cresc. Aceşti „cercei“ conţin un cip RFID – în mod semnificativ, cuvântul francez pentru „cip“ este „pouce“ care mai înseamnă şi „purice“. Reglementările franceze oficiale prevăd ca până în anul 2013 toate animalele aflate sub îngrijirea crescătorilor particulari să aibă obligatoriu astfel de cipuri, ceea ce echivalează cu implementarea unui control total al producţiei de carne şi lapte. Aceasta se va produce sub paravanul oficial al necesităţii de supraveghere sanitară, pretinzându-se totodată că există şi unele avantaje şi facilităţi convenabile pentru crescătorii de vite.

Trasabilitatea, o super-cireaşă pe tortul controlului global

Trasabilitatea (de la verbul  to trace, „a urmări“ din limba engleză) este un nou concept din domeniul securităţii, născut odată cu crizele sanitare şi asociat ideii de siguranţă a consumatorilor şi a populaţiei în general, în contextul unor posibile epidemii de origine animală. Acesta este argumentul fluturat cu generozitate pentru a justifica toate măsurile de identificare în creşterea animalelor: tatuaj, însemnare cu „cercei“, dublă însemnare cu „cercei“ şi acum… cipare. Trasabilitatea administrativă, sub toate formele ei, este de fapt o păcăleală: oferă o securitate iluzorie, dar în schimb îi deposedează pe crescătorii de animale de propriile mecanisme de control.

Toate reglementările şi obligaţiile instituite timp de 20 de ani în domeniul creşterii animalelor au avut drept consecinţă directă creşterea taliei animalelor, diminuarea numărului şi răspândirii lor geografice. Această ocupaţie a fost profund modificată prin această „evoluţie“ forţată. Crescătorii particulari au fost practic somaţi să uite toate cunoştinţele acumulate şi transmise din generaţie în generaţie de mai bine de 1000 de ani, în favoarea unor metodologii aşa-zis „moderne“, prea puţin verificate prin experienţă.
În prezent, mulţi crescători de animale francezi refuză din principiu implementarea cipurilor şi conceptul de trasabilitate, considerând că o producţie strict localizată la fermele şi circuitele scurte de distribuţie proprie sunt mult mai adecvate pentru a conferi o siguranţă alimentară certă pentru consumatori. Unii crescătorii de animale sunt de părere că prin introducerea cipurilor şi mecanizarea pe care aceasta o induce, guvernul francez îi obligă să renunţe la principalul motiv pentru care au ales această meserie: acela de a avea o viaţă independentă, cât mai puţin constrânsă de reglementări industriale. 

Lobby-ul pentru cipare

Grupurile de oameni de ştiinţă şi firme care dezvoltă şi comercializează aceste sisteme RFID sunt foarte active la nivel european şi fac presiuni în toate domeniile: sănătate, securitate, comerţ de animale de companie, iar mai nou şi creşterea animalelor, pentru a incita instanţele decizionale să ia măsuri ce impun ciparea.

Refuzul cipării

Crescătorii de animale francezi sunt convinşi că dacă sunt uniţi şi bine organizaţi vor putea fi  ascultaţi de administraţie şi Comisia Europeană şi, de asemenea, vor putea convinge şi alte organizaţii profesionale să spună „NU“ cipării animalelor: „Să creăm grupe de crescători, să facem presiuni prin toate mijloacele (în departamentele noastre, mai sus), informându-i pe toţi asupra refuzului nostru categoric de a introduce cipuri animalelor. Să ne organizăm pentru a-i susţine în faţa administraţiei pe toţi cei care vor refuza ciparea.“

În 2012, la invitaţia colectivului Să nu cipăm, la Tarn s-a ţinut reuniunea naţională franceză pentru refuzul cipării animalelor care a avut ca scop crearea de legături cu alte mişcări similare. Cu această ocazie a fost lansată o campanie împotriva cipării (în corelaţie cu revoltele împotriva cardurilor cu cipuri RFID utilizate în transporturile în comun sau împotriva nanotehnologiilor) şi s-a stabilit o zi naţională a acestor acţiuni: 17 februarie 2012.

La 20 aprilie 2011, colectivul Să nu cipăm a elaborat trei documente:
- apel pentru a refuza „puricii electronici“,
- declaraţie colectivă a crescătorilor de animale faţă de cipare şi
- luarea individuală de poziţie a crescătorilor.

Grupul Să nu cipăm a declarat: „În aceste zile, mai mulţi crescători de animale din sud-vestul Franţei şi-au declarat public refuzul de a instala noii «cercei» de identificare electronică la urechile caprelor şi oilor lor.“ Grupul susţine în totalitate acest demers şi îi invită şi pe alţi crescători de animale să se sustragă obligaţiei legale de a cipa animalele. 

Aşadar, cei care îşi vor manifesta dezacordul în legătură cu respectiva lege vor trebui să se aştepte atât la represalii financiare (reducerea primelor care constituie o parte importantă a veniturilor lor) cât şi judiciare (diverse procese). Astfel, ei vor avea nevoie de susţinere materială, politică şi morală. Cel mai mare serviciu care li se poate face este de a solicita, oriunde este posibil, „dezbateri în legătură cu ravagiile pe care informatizarea le face în societate, la muncă sau în viaţa personală.“ Există la ora actuală dezbateri cu privire la multiplele constrângeri birocratice ce se materializează prin dispozitive de „înaltă tehnologie“ (cum ar fi chipurile RFID sau bornele biometrice etc) şi a căror utilizare este ferm respinsă.

În buletinul de iarnă din 2011, editat de asociaţia Să nu cipăm, intitulat Roboţii visează la oi electronice? se spune: „O turmă echipată cu «purici» electronici este o turmă care va fi administrată de un computer. Dar nimeni nu devine cioban sau crescător de vite pentru a ajunge să lucreze în spatele unui ecran şi nici pentru a urma procedurile standard inventate de pretinşi experţi. Creşterea animalelor nu este o uzină de carne destinată să producă în permanenţă cât mai mult şi cât mai repede.“

Această problemă nu-i priveşte doar pe crescătorii de animale: puţin câte puţin, pretutindeni (la locurile de muncă, în şcoli, spitale) totul se automatizează, în detrimentul grijei şi al atenţiei de care ar trebui să dea dovadă lucrătorii. Şi toate acestea pentru ca oamenii să fie cât mai uşor de controlat.

În maternităţi, nou-născuţii sunt echipaţi cu brăţări electronice dotate cu aceiaşi „purici“ electronici. În anumite şcoli, elevii care au card „fără contact“ [Contactless Card – smart card ce realizează comunicarea cu cititorul de carduri (ex. E-POS, ATM, cititor de bilete transport în comun etc.) şi care este folosit pentru plăţi rapide, deoarece cardul trebuie doar apropiat de cititorul de card, de unde şi denumirea de „contactless“ din limba engleză] sunt verificaţi la intrarea şi la ieşirea din şcoală, iar software-ul din dotarea şcolii de care aparţin le trimite automat mesaje părinţilor acestora pe telefonul mobil.

Cu aceste inovaţii care vizează „modernizarea“ şi realizarea de salturi în productivitate, activităţile umane sunt profund denaturate. Cei care le utilizează sunt mai uşor de controlat iar competenţa lor este pusă la îndoială. Într-o bună zi, clientului / administratului / pacientului / oii / caprei etc. i se va spune: „Îmi pare rău, dar computerul nu vrea“. La aceasta, noi răspundem: „Pardon, dar eu nu vreau computerul!“

La toate acestea ar trebui să declarăm încă de acum: „Nu dorim niciun fel de urmărire ca remediu la patologiile unui sistem aberant. Respingem ferm ideea de producţie în masă, fie că este vorba despre alimente sau de falsele nevoi pe care capitalismul industrial le-a creat. Dacă nu puteţi garanta că mâncarea vândută pe piaţa mondială nu este otravă, atunci piaţa este cea care trebuie restructurată, nu practicile agricole tradiţionale care nu sunt compatibile cu logica industrială. Dacă pare imposibil să ai încredere în ceea ce produc cei 900 000 de agricultori (ceva mai mult de 3% din populaţia activă din Franţa), nu considerăm că trebuie să fie controlaţi şi mai strict aceşti 3%, ci mai degrabă ar trebui să ne preocupe faptul că o societate în care atât de puţini oameni se ocupă de producerea hranei se află într-o stare de dezechilibru profund. Iar acest fapt pune totul sub semnul întrebării.“

Bineînţeles că este dificil să modificăm reglementările dictate de birocraţiile de care am devenit profund dependenţi din punct de vedere material. Însă ar trebui să ne îngrijoreze în egală măsură problema acestei dependenţe care apare în situaţia implementării cipurilor. În prezent, suntem cu toţii supravegheaţi: de la patron la beneficiar, de la agricultor la sportiv, de la funcţionar la artist. Totul este o formă de control şi supraveghere generalizată.
 
 
Citiți partea a doua a articolului
 

 

Citiți și:

Dispozitivele RFID reprezintă o mare ameninţare la adresa vieţii private şi a libertăţii, afirmă un raport CESE

Implanturi cu microcipuri: răspunsuri la întrebări frecvente (I)

 

yogaesoteric

25 septembrie 2012