Un preot de pe teritoriul fostei Dacii este autorul celui mai important manuscris al popoarelor nordice: Codex Argenteus

Codex Argenteus sau Biblia lui Wulfilla este cel mai valoros manuscris al Suediei, după cum ne spun istoricii suedezi, și unul dintre cele mai valoroase din lume. Cartea, veche de 1.650 de ani, este extrem de valoroasă și pentru noi, deoarece a fost scrisă de un preot din Dacia…

Ceea ce este semnificativ de subliniat, după cum ne spune istoricul și regizorul Leonardo Tonitza în filmul „Niascharian– Să renaștem”, este faptul că acest manuscris folosește în proporție de 90% aceleași litere care există și pe Tăblițele de la Sinaia, și rune gotice în proporție de 10%. Acest fapt este o dovadă clară, spune istoricul, a neapartenenței la populațiile germanice a preotului Wulfila, al cărui nume era, probabil, Vulpilă.

Prof. dr. Lars Munkhammar, istoric la Universitatea din Upsala, unde se găsește manuscrisul: „Wulfilla s-a născut în 311 e.n. și a murit, probabil, în anul 381 e.n. iar la mijlocul secolului IV a tradus Biblia. S-a născut și a trăit în Dacia, în România de astăzi, și a devenit episcop al popoarelor gotice. La traducerea acestei Biblii a fost folosit un alfabet rămas din acea limbă. Wulfila a folosit la traducerea acestei Biblii o limbă veche despre care nu știm nimic. Menirea lui a fost să transforme un popor războinic, într-unul pașnic. Acest alfabet a fost folosit în Suedia, nu știu pentru cât timp dar, în paralel cu alfabetul latin, a fost folosit ca scriere sacră mult timp după Wulfilla” (Interviu din filmul „Niascharian – Să renaștem”. Filmul poate fi vizionat mai jos.)

Inițial, Biblia lui Wulfilla a avut 336 de pagini în care erau cuprinse cele patru Evanghelii. Astăzi, la Upsala, mai există 187 de pagini. Documentul a fost scris pe un pergament subțire violaceu cu cerneală cu praf de argint și aur, de unde și numele de Codex Argenteus. El a fost descoperit în secolul al XVI-lea în mănăstirea benedictină din Werden, Germania.

Aventura acestui manuscris a fost una pe măsura valorii lui, după cum ne spune Ziarul Lumina: „Până în 1600, a trecut prin mâinile împăratului Rudolph al II-lea, după care a ajuns la Praga. În 1648, după ce suedezii au ocupat Praga, au luat Biblia ca pradă de război şi au dus-o la Stockholm, fiind depusă în biblioteca reginei Christina. După abdicarea reginei, a fost luată de bibliotecarul Isaac Vossius şi dusă în Olanda. În 1669, însă, a fost cumpărată de Magnus Gabriel de la Gardie, cancelarul Universităţii din Uppsala, care a readus-o în Suedia, unde se află şi în prezent.”

Puteți afla mult mai multe despre Wulfilla și acest manuscris urmărind filmul documentar de excepție „Niascharian – Să renaștem”.

Citiți și:
Din tainele istoriei: misterul plăcuţelor de la Sinaia (I)
Legenda Codex Gigas – «Biblia Diavolului»

yogaesoteric
20 decembrie 2021