Unele aspecte esenţiale care evidenţiază efectele benefice ale practicii tehnicilor yoga (I)

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Aspiraţia către perfecţiune poate fi trezită prin practica yoga

Fie că suntem yoghini sau fiinţe umane obişnuite, fără preocupări spirituale deosebite, în mod mai mult sau mai puțin conştient hrănim dorinţa de a deveni una cu Totul dumnezeiesc. O asemenea aspiraţie profundă către perfecţiune, către desăvârșire se manifestă simultan cu tendinţa de a îngloba și de a absorbi în ființa noastră tot ceea ce ne înconjoară.

Unul dintre beneficiile practicii yoga este acela că ea ne ajută într-o manieră subtilă, profundă şi completă să ne gestionăm armonios stările de nesiguranță, vulnerabilitățile și tendințele emoționale nefaste şi imperfecţiunile ce sunt inerente naturii umane şi, chiar mai mult decât atât, ne oferă posibilitatea de a ne transforma şi evolua din punct de vedere spiritual.

De multe ori, fiinţa umană trăieşte în anumite situații sentimentul de a nu fi pregătită sau de a nu fi la înălţime, mai ales atunci când se confruntă pentru prima oară cu anumite aspecte în existenţa sa. Spre exemplu, chiar atunci când ne alegem profesia ori începem o relaţie de iubire, când ne lansăm într-o activitate nouă sau într-o aventură, putem avea sentimentul că nu suntem pregătiţi întru totul pentru experienţa respectivă. Totuşi, în timp, cu fiecare experienţă prin care trecem, învăţăm că starea de „a nu fi pregătiţi“ ne trezeşte curajul de a ne lansa într-o activitate nouă, ceea ce conferă acţiunilor noastre prospețime, spontaneitate şi ne obligă să căutăm soluţii constructive și creatoare.

Fiinţa umană conştientizează astfel că greşelile pe care le face în acțiunile sale sunt totodată și o sursă de învăţătură. Aspectul de noutate cu care fiinţa umană se confruntă pentru prima oară într-o experienţă pe care o trăieşte poate să fie privit ca o diferență specifică între modul în care ea percepe, în general, experienţele vieții şi starea pe care i-o generează situația nouă, în care resimte lipsa de pregătire aşa-zis prealabilă. Această diferență poate fi totuşi stimulatoare, ceea ce face să apară în fiinţă o stare sănătoasă şi necesară de entuziasm constant, specifică eternului început. Faptul de a nu ne simţi pregătiţi sau „la înălţime“ reprezintă o sursă de motivare care ne protejează în fiecare zi în efortul de a ne îmbunătăţi viaţa.

Importanţa intenţiei, dar şi a focalizării adecvate a atenției pe calea spirituală

Unul din scopurile practicii yoga este acela de a ne ajuta să găsim modalitatea cea mai potrivită pentru fiecare dintre noi de a ne realiza şi împlini ca fiinţe spirituale. Prin practica noastră spirituală zilnică, urmărim să ne trezim virtuţi dumnezeiești şi să ne conştientizăm înzestrările benefice. Totuşi, dacă abordăm practica noastră spirituală cu o anumită stare de încrâncenare, ce este exprimată printr-un fel de perfecţionism inadecvat, acest elan care ar putea fi constructiv de obicei poate deveni un obstacol.

În practica posturilor trupeşti (ASANA-e), încrâncenarea şi îndârjirea ne pot împinge să depăşim limitările inerente ale trupului nostru (flexibilitate, rezistență), şi unele fiinţe umane ajung chiar să-și forțeze structura în realizarea lor până la a-şi face rău fizic. Spre exemplu, dorința de a realiza cu orice preţ postura lotusului (PADMASANA) într-un mod perfect, în ciuda lipsei de flexibilitate cu care ne confruntăm, poate genera leziuni ale articulaţiilor genunchilor, tocmai pentru că aceştia sunt suprasolicitaţi. În acest caz, este important să ne evaluăm posibilităţile de moment şi consecinţele acţiunilor noastre înainte de a trece la fapte.
De altfel, acest mod de a acţiona evidenţiază faptul că noi nu facem altceva decât să abordăm într-un mod superficial şi egotic practica spirituală, iar atenţia noastră este îndreptată doar către aspectul exterior al realizării procedeelor yoga. Dorinţa îndârjită de a executa perfect o postură trupească nu face decât să ne hrănească motivațiile egotice.

În practica yoga, intenţia şi focalizarea cu care realizăm procedeele spirituale este cel puțin la fel de importantă ca realizarea propriu-zisă a acestora. Urmarea necesităților noastre fizice, psiho-emoționale, mentale şi spirituale este reflectarea implicită a unei atitudini firești de iubire față de propria noastră ființă şi față de propriul nostru trup. Dacă ne vom privi într-un mod transfigurator trupul, ca pe un templu, vom putea deschide poarta percepţiilor subtile ce sunt menite să ne elibereze de o viziune egotică, limitatoare, orientată către realizările exterioare, şi vom putea astfel să ne dăruim faţă de ceilalţi oameni şi faţă de energia binefăcătoare a vieţii.

Necesitatea de a fi mereu sinceri şi responsabili, precum şi rolul deschiderii sufleteşti autentice

Scriitorul britanic Christopher Isherwood a locuit pentru perioade lungi de timp în California, în ASHRAM-ul lui Swami Prabhavananda, un învățat indian erudit care a scris numeroase cărţi despre tradiţia Vedanta şi despre scripturile sacre ale religiei indiene, precum şi unele comentarii referitoare la acestea. El a practicat intens meditaţia yoghină şi a tradus în limba engleză Veda-ele.

În memoriile sale, el povesteşte că, totuși, în timpul nopţii, părăsea ASHRAM-ul pentru a merge pe plajele aflate în apropiere în căutarea unor aventuri amoroase. Datorită acestei slăbiciuni, el se simţea ruşinat şi considera în sinea lui că este nedemn de a fi pe calea spirituală pe care în timpul zilei o urma cu asiduitate. Până la urmă, el s-a confesat ghidului său spiritual, care i-a dat un răspuns plin de înțelepciune ce l-a făcut să accepte acest defect pe care îl avea și apoi să îl depășească: „Eşti sincer şi dăruit pe calea spirituală, ce poţi să îţi ceri mai mult?“

În cartea Gurul meu, scriitorul Christopher Isherwood descrie cu mare francheţe defectele, dar și calitățile ghidului său spiritual: „Era foarte gurmand şi avea multe vicii. Cu toate acestea, el era un ghid spiritual autentic, iar iubirea sa faţă de aspiranţii spirituali era necondiţionată. Era o iubire reală.“

Cu siguranţă, aceste două aspecte diferite care păreau să îl caracterizeze pe ghidul său spiritual se află la poli extremi. Aproape fiecare fiinţă umană poate avea sentimentul că „defectele“ sale nu sunt la fel de vizibile precum sunt ale celorlalţi. Cu toate acestea, ne putem întreba cu obiectivitate: cine nu se confruntă în forul său interior cu propriile contradicții? Pe calea către desăvârşirea spirituală este însă necesară cultivarea unei stări de sinceritate, de responsabilitate, precum şi contactul profund cu sufletul nostru.

În cadrul religiei creştine, este alimentat, adesea cu habotnicie și îndârjire, conceputul de păcat şi necesitatea de ispășire a fiinţei umane. Totuşi, mesajul spiritual al creștinismului este eminamente plin de bunăvoinţă și compasiune, fiind ilustrat de faimoasa rostire a lui Iisus pe Cruce: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu ştiu ce fac!“.

În cartea cu un titlu foarte elocvent a lui Harold S. Kushner, Nimeni nu ne cere să fim imediat perfecţi, nici măcar Dumnezeu, acesta afirmă: „Dacă noi ne definim prin acţiunile noastre rele, şi nu prin faptele bune pe care le întreprindem, ajungem să considerăm că suntem ființe care în permanenţă fac greşeli, şi nu fiinţe preponderent benefice care din când în când comit câte o eroare absolut umană.“

Faptul că, până când vom atinge desăvârşirea spirituală ultimă, noi nu suntem perfecţi, ar fi indicat să ne confere un sentiment de uşurare, iar nu să ne alimenteze tendința de a renunţa la eforturile noastre. Este vorba despre a realiza dificultatea și uneori chiar imposibilitatea perfecţiunii imediate, pretenție care reflectă doar o viziune eronată asupra realităţii. În tradiţia Zen, există o modalitate prin care este evidenţiată polaritatea și complementaritatea care există în natură. Ea se regăseşte în aranjamentele speciale din așa-numitele grădini spirituale Zen, unde fiecare element care este inclus acolo este totodată un simbol care are rolul de a induce o stare de armonie deplină în fiinţa celui care contemplă o astfel de grădină.

Un exemplu prin care este evidenţiată această armonie este acela al modului foarte atent în care este aranjat nisipul: se scutură un copac, pentru a face să cadă câteva frunze pe el. Fără acest element, perfecţiunea nisipului aranjat ar avea o notă seacă și rece. Frumuseţea ordinii meticuloase iese şi mai mult în evidenţă atunci când se află în contrast cu aparenta şi imprevizibila dezordine a frunzelor căzute.

Graţia nebănuită a imperfecțiunii

Acceptându-ne cu luciditate propriile limite, înţelegând în ce anume constă „graţia imperfecțiunii“ în fiinţa noastră, putem să îi acceptăm mai ușor pe ceilalţi, cu calităţile şi cu defectele lor, şi să trăim astfel în mod plenar, dar complex experienţa vieţii.

Ne putem astfel bucura de faptul că avem un iubit/o iubită cu care ne potrivim foarte bine, fără a-i cere să fie imediat perfecțiunea întruchipată. Louise Bravermann, directoarea Institutului Ackerman pentru familie, susţine că unul dintre motivele divorţurilor din zilele noastre este că soţii au prea multe aşteptări unul de la celălalt. Fiecare îşi doreşte ca celălalt să devină imediat cel mai bun prieten / cea mai bună prietenă, iubitul pasional / iubita pasională, partenerul mereu echilibrat / partenera mereu echilibrată etc., aspecte care pot fi percepute ca împovărătoare şi mult peste capacitatea de transformare a celuilalt.

Totodată, este necesar ca părinţii să-şi iubească în mod necondiționat copiii, cu toate calităţile și defectele pe care aceştia le au, urmărind să le încurajeze dezvoltarea în funcţie de ceea ce ei manifestă benefic în mod preponderent.

Astfel, părinţii vor înceta atunci să le mai ceară copiilor lor să fie altfel decât este structura lor naturală şi firească, ceea ce îi va face şi pe părinţi să îşi transforme în mod profund viziunea chiar asupra propriei lor ființe. De asemenea, putem să fim mulţumiţi că avem o slujbă bună şi nu una perfectă, pentru că, până la urmă, ne putem întreba, și pe bună dreptate, care ar fi oare acea slujbă care ar putea satisface mereu și în totalitate dorinţele şi exigenţele noastre?

Citiți a doua parte a acestui articol

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Costinești 2016, volumul 2, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.

Citiți și:
Legea ocultă a metodei eficiente (I)
Decalogul yoghin pe limba ASANA-elor

yogaesoteric
22 decembrie 2016

Also available in: English