Unele aspecte oculte despre LAYA YOGA şi MANTRA-e

de profesor yoga Dan Bozaru

O mare parte dintre practicanţii yoghini leagă denumirea laya yoga doar de tehnica de meditaţie specifică, ce implică emisia mentală a unei mantra; această tehnică este binecunoscută şi vehiculată în textele de specialitate. Totuşi, termenul laya yoga reprezintă cu mult mai mult decât această perspectivă, având o structură complexă atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic.

De aceasta ne putem da seama observând că laya yoga este prezentată ca sistem distinct printre cele patru căi fundamentale de practică yoghină, care alcătuiesc corpusul principal al spiritualităţii hinduse: Hatha-Yoga, Raja-Yoga, Mantra-Yoga şi Laya-Yoga. Este însă important să menţionăm că laya yoga, aşa cum este ea cunoscută ca tehnică de meditaţie, reprezintă centrul şi totodată inima sistemului general Laya-Yoga. Prin urmare, am putea spune că ea (tehnica de meditaţie laya yoga) reprezintă o încununare a celorlalte tehnici şi procedee care fac parte din acest sistem. Ceea ce se ştie mai puţin e faptul că sistemul Laya-Yoga este în realitate un sistem shivaic și, prin urmare, el se încadrează în sistemul tantric. Aceasta ne duce la concluzia că tehnica specifică de meditaţie laya yoga reprezintă un punct forte al sistemului tantric.

Din perspectiva semantică, cuvântul laya înseamnă „disoluţie”. Aici este vorba despre disoluţia aspectelor impure ale fiinţei practicantului, a dorinţelor sale latente (vasana) şi a impresiilor subtile din subconştient (samskara), care provin atât din bagajul karma-ic al existenţelor sale trecute, cât şi din cel acumulat în existenţa prezentă. „Disoluţia” la care ne referim reflectă faptul că această cale (Laya-Yoga) conduce aspirantul către Conştiinţa Supremă, pentru că practica ei perseverentă face ca impresiile subtile (vasana-ele şi samskara-ele) să fie resorbite gradat în Conştiinţa Supremă, care este Supremul Shiva.

Pe de altă parte, din punct de vedere etimologic, cuvântul laya are ca rădăcină cuvântul sanscrit „li”, care înseamnă „a se dizolva”, „a se topi în”. Aceeaşi rădăcină („li”) are însă şi un sens ocult, menit să fie înţeles doar de către cei care sunt iniţiaţi în această tehnică de meditaţie. Semnificaţia ascunsă a rădăcinii „li” este aceea de „a se agăţa de”, „a rămâne în”. Paradoxal, cele două înţelesuri ale rădăcinii verbului ne apar ca fiind opuse şi exprimând aspecte contrare. Totuşi, dacă aprofundăm semnificaţiile lor ascunse, constatăm că ele sunt pe deplin explicabile. Pe de o parte, practica eficientă şi perseverentă a tehnicii de meditaţie laya yoga ne favorizează disoluţia impregnărilor subconştiente şi a dorinţelor latente din fiinţa noastră, iar pe de altă parte ea ne dă impresia că rămânem totuşi „agăţaţi” de starea în care ne aflăm. Această „agăţare” la care ne referim aici nu este însă decât una aparentă, pentru că în realitate ea reflectă faptul că prin intermediul practicii laya yoga noi rămânem „agăţaţi”, dar nu în aspectul monden, ci în cel suprem al Realităţii, adică în Conştiinţa Supremă. Prin urmare, meditația realizată cu tehnica laya yoga ne asigură pe de o parte disoluţia noastră în Conştiinţa Supremă, pornind de la conştiinţa personală, iar pe de altă parte ea ne asigură că, odată ce ajungem acolo, noi rămânem stabiliţi în Conştiinţa Supremă, adică am putea spune că ne „agăţăm” de ea.

Să analizăm acum ideea greşită prin care majoritatea practicanților yoghini identifică sistemul general Laya-Yoga cu tehnica de meditaţie laya yoga. Chiar dacă această tehnică este centrală în cadrul sistemului general, totuşi ea reprezintă un caz particular al acestuia. Deoarece sistemul Laya-Yoga aparţine sistemului tantric, el conţine în mod necesar un ansamblu de tehnici şi de procedee complexe, pe lângă cele meditative din care face parte şi tehnica laya yoga cu emisia mentală a unei mantra. Această tehnică reprezintă fără îndoială vârful sau încununarea sistemului Laya-Yoga, dar nu se poate face totuşi simpla echivalare cu acesta. Mai curând, putem face observaţia că în textele sacre tantrice sistemul Laya-Yoga este prezentat adeseori sub numele de Kundalini Yoga. Se ştie însă că Kundalini Yoga reprezintă „sufletul sistemului tantric”, în sensul că înglobează în complexitatea şi profunzimea lui toate conceptele şi principiile tantrice. Astfel, pornind de la echivalența dintre Kundalini Yoga şi Laya-Yoga, descoperim că în cazul lui Kundalini Yoga se petrece acelaşi fenomen de resorbţie interioară, de „dizolvare” gradată a fiinţei de la un etaj la altul al acesteia, în sens ascendent, ca și în cazul practicii sistemului Laya-Yoga. Această resorbţie, care este extraordinară prin măreţia şi complexitatea ei, se realizează în cazul sistemului Kundalini Yoga prin intermediul trezirii şi ascensiunii lui kundalini shakti, adică a energiei cosmice nesfârşite, care este esenţializată în fiinţa umană ca „focul şarpe” sau kundalini shakti.

Pentru a înţelege mai bine aspectul echivalenței dintre Kundalini Yoga şi Laya-Yoga, este necesar să fie precizat faptul că în timpul ascensiunii lui kundalini pe sushumna nadi către creştetul capului, acolo unde se află centrul subtil coronar sahasrara, se produce un fenomen natural din ce în ce mai elevat, care se referă exact la această resorbţie, la această asimilare gradată de jos în sus a tuturor elementelor care constituie fiinţa umană. Într-un fel neînţeles deocamdată de ştiinţa modernă – dar perfect valabil pentru spiritualitatea tantrică –, odată cu trezirea şi ascensiunea acestei forţe colosale (kundalini) care este esenţializată şi iniţial latentă în fiinţa noastră la nivelul centrului subtil de forţă muladhara chakra, are loc un fel de „tragere” după ea, un fel de resorbţie, un fel de unificare a tuturor elementelor, impresiilor, tendinţelor, senzaţiilor, percepţiilor, simţurilor, a organelor de simţ etc; cu alte cuvinte, atunci are loc resorbţia tuturor elementelor subtile care sprijină şi fac posibilă funcţionarea elementelor fizice, de la cel mai de jos nivel al fiinţei, până la nivelul lui sahasrara. În această resorbţie etapizată, yoghinul experimentează nu doar elementele „dizolvate” şi asimilate, dar de asemenea şi nenumăratele lor nuanţări, pentru că în kundalini – ce reprezintă energia cosmică infinită în manifestare – totul preexistă în potențialitate. Ceea ce se petrece atunci, în momentul resorbţiei sau al „dizolvării” nu reprezintă decât o actualizare a acestui fenomen. Prin urmare, acest tip de disoluţie gradată, de unificare nuanţată este asimilabilă cu ceea ce noi ştim că înseamnă laya yoga. Tocmai de aceea, Laya-Yoga (sau Kundalini Yoga), pe lângă utilizarea mantra-elor în tehnica de meditaţie pe care o cunoaştem, implică de asemenea o serie întreagă de alte procedee şi tehnici pe care le identificăm şi în alte sisteme yoghine, cum ar fi, de pildă, Hatha-Yoga.

Se ştie că în cadrul sistemului Kundalini Yoga, de o mare importanţă sunt asana-ele (posturile trupeşti), pranayama (tehnicile de control al respiraţiei) și mudra-ele (gesturile care ne pun aproape instantaneu în consonanţă cu anumite energii benefice gigantice din Macrocosmos). Mantra-ele au şi ele de asemenea o mare importanţă, deoarece ele contribuie foarte mult la purificarea nadi-urilor fiinţei şi mai ales la purificarea simţului auzului, element esențial atunci când dorim să pătrundem la nivelurile subtile profunde de manifestare a sunetului subtil (shabda) în Manifestare. La toate acestea se adăugă practicile bazate pe focalizarea atenţiei asupra yantra-elor (care sunt reprezentări geometrice sacre ce semnifică proiecția anumitor energii subtile conștiente) sau mandala-elor (care sunt reprezentări iconografice şi chiar alegorice, colorate, ce au de asemenea o mare influenţă în determinarea ascensiunii conştiinţei personale la niveluri din ce în ce mai înalte). Toate acestea contribuie în primele faze ale practicii sistemului Laya-Yoga la purificarea şi îndepărtarea masivă a impurităţilor din fiinţa aspirantului, mai ales a impurităților de natură subtilă. Din această perspectivă, impurităţile de la nivelul lui anahata chakra, ajna chakra şi sahasrara sunt cele care este necesar în primul rând să fie eliminate în cazul practicii asidue a sistemului Laya-Yoga. Aceasta ne va oferi capacitatea de focalizare pentru a putea utiliza mantra-ele cu o eficienţă mult mărită în cadrul tehnicii de meditaţie laya yoga.

Prin ea însăşi, o mantra reflectă energia, esenţa şi – dintr-o anumită perpectivă – chiar „sufletul” unei zeităţi. Atunci când devenim capabili să percepem nivelul subtil de manifestare al unui zeu sau al unei zeiţe, descoperim că mantra care îi este asociată reprezintă de fapt chiar „corpul” acelei zeităţi. Acest aspect este foarte important, deoarece el se leagă de ideea principală a tehnicii laya yoga, care se referă la identificarea conştiinţei practicantului yoghin cu sunetul subtil al mantra-ei pe care el o emite, ce reprezintă chiar zeitatea respectivă. Odată cu acest tip de identificare, realizat prin intermediul tehnicii laya yoga cu emisia mentală a unei mantra, noi avem confirmarea disoluţiei la nivel conştient a unor aspecte inferioare, pe care atunci deja le-am depăşit; dacă nu ar fi fost aşa, nu am fi putut să ne identificăm cu feluritele faţete ale Conştiinţei Supreme în Manifestare: o zeitate, o Mare Putere Cosmică, ori alte aspecte de natură abstractă, cum ar fi Vidul Transcendent. Astfel, procesul spiritual de elevare a conştiinţei personale prin practica tehnicii laya yoga rezidă în efortul nostru – cel puţin în fazele incipiente – de a reuşi să depăşim limitările dualității.

În particular, tehnica laya yoga este foarte elevată deoarece ea se bazează pe utilizarea sunetului subtil (shabda). Sunetul subtil (pe care alte religii – cum ar fi religia creştină – îl numesc „Cuvânt” sau „Logos Divin”) reprezintă energia primordială şi cea mai pură energie care apoi se diferenţiază pe feluritele etaje ale Manifestării. În cadrul tantrismului, practicile meditative utilizând sunetele şi energiile mantra-ice au fost reunite într-un corpus de tehnici şi procedee ce face parte din aşa-numita „Şcoala Natha”. Exegeţii sunt de părere că marele yoghin eliberat Gorakshanatha (sau Goraknatha) a fost cel care a pus bazele şi mai apoi a dezvoltat sistemul Laya-Yoga în India, după care el s-a răspândit sub mai multe forme – mai mult sau mai puţin autentice – şi în alte părţi ale lumii. Gorakshanatha a fost cel care a oferit o viziune clară asupra metodei de accesare a Conştiinţei Supreme prin intermediul mantra-elor, utilizând tehnica laya yoga. El a subliniat totodată că acest ţel ultim este conex în cel mai înalt grad cu trezirea şi ascensiunea lui kundalini shakti.

Pe de altă parte, mantra-ele au dat multe bătăi de cap occidentalilor din punctul de vedere al înţelesului şi semnificaţiei lor. Chiar şi în zilele noastre, pentru mulţi dintre literații sau chiar practicanții occidentali mantra-ele reprezintă un aspect mai degrabă iraţional, care nu are un înţeles foarte clar, am putea spune „fără cap şi fără coadă”, ce nu exprimă un sistem literar şi nu poate fi asimilat unui sistem religios. În aceste condiţii aspiranții se întreabă pe bună dreptate: ce sunt de fapt mantra-ele? Aici este necesar să facem observația că, obiectiv vorbind, capacitatea analitică a occidentalilor de a interpreta astfel de elemente ezoterice este mult depăşită de capacitatea intuitivă a orientalilor, deoarece o mantra reprezintă ceva cu mult mai complex decât silabele simple care o compun, fie ele chiar sacre, ori decât cuvintele care sunt înşiruite aparent fără rost (în concepţia celor ignoranţi), fiind repetate astfel zile, săptămâni, luni sau chiar ani în şir.

În ceea ce priveşte practica efectivă a tehnicii laya yoga, se cuvine să facem unele precizări. Astfel, o priză corectă de conştiinţă asupra unei mantra implică totdeauna pronunţia ei corectă, înţelegerea semnificației subtile a acelei mantra, îndreptarea atenţiei asupra energiei ei subtile specifice şi, de asemenea, capacitatea de a ne focaliza şi de a ne identifica cu esenţa subtilă a mantra-ei, cu aşa-numitul ei corp cosmic energetic. Acesta este misterul şi totodată aspectul fundamental al tehnicii de meditaţie laya yoga: nu poţi cunoaşte o zeitate sau nu poţi accede la un nivel foarte înalt al Manifestării decât dacă eşti acea zeitate, ori dacă te identifici cu acel aspect al Creaţiei asupra căruia meditezi. Această veritabilă cunoaştere cosmică se realizează prin intermediul identificării de stare cu zeitatea sau aspectul ales ca subiect în meditaţia laya yoga. Prin urmare, semnificaţia profundă a acestui mister nu poate să apară decât atunci când verificăm aceste aspecte în timpul practicii efective pe care o realizăm cu această tehnică. Noi putem auzi, putem citi, ne putem conforma anumitor interpretări care ne revelează adevărul în această privinţă, dar cu toate acestea nu vom fi îmbogăţiţi cu cunoaşterea lui subtilă și profundă, care este necesar să se fundamenteze în microcosmosul fiinţei noastre. Progresul nostru spiritual este o reflexie a trăirii noastre interioare și el se fundamentează pe experiența dobândită în urma identificării cu aspectele elevate ale Creației.

Citiţi şi:

Meditaţii cu Marile Puteri Cosmice – relatarea Floricăi Steva


KUNDALINI – uriaşa energie latentă a fiecărei fiinţe umane

yogaesoteric
26 septembrie 2013