Unele obstacole, dificultăți și capcane care apar fie când ne hotărâm să urmăm sau să avansăm pe o cale spirituală, fie când… (II)

…aspirăm să trăim o viață spirituală profundă și rodnică

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiți prima parte a articolului

Lenea

Este înclinația unei ființe umane de a evita orice activitate creatoare benefică.
Datorită stării de lene, individul refuză orice efort adecvat și se complace într-un mod exagerat în inactivitate.
Lenea este starea celui care nu vrea să realizeze ceea ce trebuie, a celui care preferă inacțiunea.
Este supranumită uneori puturoșenie sau leneveală.

În viziunea celor inițiați, lenea evidențiază apariția și menținerea în universul lăuntric al unei ființe umane a influenței oculte a lui TAMAS GUNA. Un exces de TAMAS GUNA indică o predominanță a sa în microcosmosul acelei persoane. Această predominanță a lui TAMAS GUNA induce o evidentă toropeală, indolență, lâncezeală, moleșeală.
În cazul unei stări predominante de lene cronică, un remediu eficient și salutar este dinamizarea neîntârziată a lui RAJAS GUNA. De îndată ce RAJAS GUNA se acumulează și depășește prezența în universul lăuntric a lui TAMAS GUNA, devine posibil să ne învingem starea de inerție, de trândăvie în care ne complacem.

Atât în cel care se decide să practice HATHA YOGA, însă nu reușește pentru că-i e lene, cât și în cel care nu este niciodată capabil să ducă la bun sfârșit un TAPAS pe care și l-a propus, pentru că pe parcurs îl apucă lenea, TAMAS GUNA s-a acumulat și se află într-un exces care îi face să se complacă într-o stare larvară de lâncezeală, de moleșeală, de indolență, de toropeală, amânând de azi pe mâine eforturile spirituale pe care intenționează totuși să le realizeze.

În cazul celor leneși, procesele de rezonanță ocultă pe care TAMAS GUNA în exces le declanșează sunt evident de natură să provoace în universul lor lăuntric o stare de inerție, de somnolență, care-i face să se simtă fără vigoare, fără energie, molatici și adormiți.

Faptul că un om are fără încetare nevoie de mai mult de opt ore de somn ar trebui să-i dea de gândit. Ar fi indicat ca o asemenea ființă umană să facă neîntârziat ceva pentru a-și depăși starea de TAMAS în exces în care se complace.

În cadrul sistemului milenar HATHA YOGA există o mulțime de tehnici și procedee eficiente care ne ajută să depășim în numai 10-15 zile lenea cronică în care ne-am complăcut ani de zile.

Aforisme

● Când privim cu multă atenție la unele ființe umane, descoperim că au mai multă lene în conștiință decât în trup.
● Cei leneși doresc mai mereu să facă ceva, dar până la urmă nu încep niciodată.
● Leneșii ce se află pe calea spirituală nu sunt niciodată bogați în experiențe spirituale extraordinare.

Lenea este o soluție de evidentă neseriozitate care scuză multe comportamente omenești ce sunt în realitate jalnice. Datorită complacerii în inerție și larvaritate, datorită scufundării în stări cronice de lene, ființa umană nu realizează niciun fel de activitate pentru a se transforma, pentru a-și trezi potențialitățile extraordinare care există în universul său lăuntric. Nu face nimic pentru a-și corecta slăbiciunile, pentru a-și elimina defectele. Nu acționează în niciun fel pentru a se ameliora, pentru a se cunoaște din ce în ce mai profund pe sine, pentru a atinge starea de îndumnezeire.

Este esențial să reținem că întotdeauna acțiunile benefice și adecvate sunt superioare stării de inerție, de larvaritate, de lâncezeală în care mulți se complac.

Mai ales când ființa umană se decide să abordeze o cale spirituală autentică sau să practice în fiecare dimineață tehnicile pe care le-a învățat la cursul de HATHA YOGA pe care îl frecventează, dacă în universul ei lăuntric TAMAS GUNA există din abundență, anumite entități demoniace încep să o tenteze să manifeste o stare ciudată de lene.

Când ne confruntăm cu o astfel de tentație, e necesar să devenim imediat conștienți de stranietatea ei. Un remediu simplu și eficient implică să ne mobilizăm cu o mare tenacitate, exercitându-ne ferm voința, astfel încât să reușim să facem exact în ziua și la ora la care ne-am propus tehnicile yoga sau TAPAS-ul pe care ni l-am asumat în prealabil în mod categoric.

În cazul în care constatăm că anumite influențe bizare (de exemplu, de a amâna) apar în noi de fiecare dată când ne decidem să facem zilnic un program de HATHA YOGA (un TAPAS), trebuie să ne mobilizăm exemplar și să acționăm invers față de ele. În acest fel vom pune capăt tentațiilor insidioase pe care anumite entități demoniace le exercită în noi pentru a ne determina să ne complacem într-o stare de lene, de larvaritate și de moleșeală.

Acceptată fără rezerve, lenea ne incită să abandonăm cu ușurință, ne face să pozăm în victime sau să refuzăm orice luptă cu inerția care există în universul nostru lăuntric, mai ales când în noi TAMAS GUNA a ajuns să predomine.

Dată fiind natura sa, ființa umană trebuie să se transforme, să se depășească, să se eleveze și să atingă starea de îndumnezeire prin activitate adecvată și susținută, prin efort perseverent. Toate aceste salturi nu sunt niciodată posibile atunci când ne complacem în stări cronice de lene, în inerție, în trândăvie și în inactivitate.

Din folclor

● Lenea la om este întocmai ca rugina la fier.
● Lenea e cucoană mare, de aceea niciodată n-are de mâncare.
● Îi e lene să și vorbească, darămite să mai și muncească.
● Lenea este cel mai mare vrăjmaș al acțiunii.
● Leneșul la toate zice că nu poate.
● Fugi cât poți de iute de lenevire căci te duce la pieire.
● Cel leneș, larvar și moleșit este pururea ticălos. Cel inimos și vrednic este pururea vesel. Cel muncitor este pururea sănătos și îndestulat. Alege dintre toate acestea care anume îți place.
● Cine mișcă, tot mai pișcă; cine șade, coada-i cade.
● Cel leneș își bagă mâna în strachină, dar apoi nu o duce până la gură.

În cele o sută de mii de cântece ale sale, faimosul yoghin tibetan Milarepa transmite următorul mesaj: „Voi merge întotdeauna la frontierele perseverenței. Odată ajuns acolo, voi examina cu atenție lenea și, după ce o voi învinge, voi avansa plin de voioșie pe calea entuziasmului.”

Când TAMAS GUNA începe să predomine în universul nostru lăuntric, lenea începe să se manifeste. Dacă nu acționăm spre a elimina cât mai repede aceste tendințe către inerție, ignoranță și inacțiune, vom ajunge să ne scufundăm încetul cu încetul în stări de lâncezeală, de somnolență pe care le vom socoti firești.

Unele ființe umane devin aproape pe nesimțite leneșe, cu toate că s-au preocupat de spiritualitate încă din copilărie. Cu trecerea timpului, nu au fost conștiente că au lunecat într-o stare de lâncezeală, de somnolență în care au ajuns să se complacă, devenind victimele inerției și ale lenii. Astfel de ființe umane care au pretenția că sunt angrenate pe calea spirituală cu o imensă fervoare nici măcar nu bănuiesc că în realitate s-au obișnuit să somnoleze într-o rutină monotonă și perimată. Deși au impresia că se află pe o cale spirituală, în realitate se complac pe o cale călduță a mediocrității, fiind mulțumite de ele însele, trăind fără elan, fără fervoare, fără intensitate. Absența transformărilor lăuntrice, a progresului real nu le uimește și nu le face să-și dea seama că dincolo de aparențe se mențin într-o anumită formă de leneveală, de inerție și de somnolență.

La ora actuală există o anumită formă de lene în varianta occidentală, ce constă în faptul că imensa majoritate a oamenilor își umplu viața cu felurite activități febrile, multe inutile, astfel încât nu le mai rămâne niciodată timp pentru a înfrunta întrebările fundamentale și universal valabile ale existenței.

Inițiații consideră că pentru a învinge lenea, în afara eliminării grabnice a predominanței lui TAMAS GUNA, există totodată patru antidoturi: credința puternică și de nezdruncinat că vom reuși, intenția clară și fermă, efortul susținut și perseverența.

Trezește forța benefică din tine

„Neghiobul crede cu ușurință tot ceea ce i se spune. Omul plin de discernământ și care are bun-simț își supraveghează în permanență fiecare pas.” (Biblia, Proverbe)

Identificate ca atare, aceste obstacole, dificultăți și capcane pot să fie evitate. Recunoașterea lor implică luciditate, bun-simț și discernământ spiritual. De asemenea, ne este de un real folos să ne trezim și să ne dinamizăm învelișul supramental (VIJNANAMAYA KOSHA).

Transcenderea și anihilarea obstacolelor care se manifestă în noi sub forma obișnuințelor rele necesită trezirea și dinamizarea calităților opuse.

Discernământul spiritual este aptitudinea de a sesiza esențialul, de a distinge necesarul de inutil, binele de rău. Se dobândește prin activarea centrului subtil de forță AJNA CHAKRA în principal și secundar a centrilor subtili de forță SAHASRARA, VISHUDDHA CHAKRA, ANAHATA CHAKRA. Când acești centri subtili de forță sunt armonios dinamizați și acționează sinergic, la unison, conștiința noastră este fină, este chibzuită, iar noi nu ne simțim încurcați sau încețoșați.

Totodată, datorită unei dinamizări armonioase a centrului subtil de forță ANAHATA CHAKRA, dispunem de un bun-simț rapid, exemplar și rafinat.

Când în universul lăuntric este trezit discernământul spiritual, conștiința noastră nu rămâne niciodată în complicația îndoielilor sterile sau demoniace. Dispunem de o rapiditate adeseori fulgerătoare ce nu implică o examinare laborioasă care se realizează greu și în amănunt.

Pentru a trezi discernământul spiritual, ne este de un real folos amplificarea intuiției spirituale, care se obține prin dinamizarea din ce în ce mai puternică a structurii supramentale VIJNANAMAYA KOSHA.

Prin trezirea discernământului spiritual, omul beneficiază fără încetare de o anumită claritate lăuntrică; în el se amplifică starea de înțelepciune, de simplitate esențială. El dispune, de asemenea, de un bun-simț exemplar.

Dacă deocamdată nu dispunem nici de discernământ spiritual și nici de bun-simț, trebuie să luăm în considerare semnalele semnificative care vin din afara noastră, de la prietenii apropiați care conștientizează cu o anumită luciditate și detașare apariția unor astfel de obstacole în existența noastră.

De asemenea, dacă avem șansa să fim atenționați de ghidul spiritual sau de unele persoane lucide și competente, trebuie să luăm într-un mod responsabil în considerare sfaturile ce ni se oferă și să acționăm cât mai repede cu putință în conformitate cu ele, spre a depăși cu bine dificultățile care apar în viața noastră spirituală.

Obstacolele sunt totodată încercări spirituale care, trecute cu bine, generează în noi salturi evolutive triple. Depășirea cu succes a acestor capcane reprezintă situații fericite, profund benefice, care au un ecou minunat în ceea ce privește transformarea noastră spirituală rodnică.

Unele obstacole pot să reprezinte o moștenire cu care am venit atunci când ne-am decis să urmăm o cale spirituală. Altele pot să apară atunci când, datorită inconștienței, a iresponsabilității și a lipsei noastre de discernământ, cădem rând pe rând la anumite probe spirituale majore și lunecăm în anumite ispite. Atunci, aceste obstacole rămân pentru noi o moștenire nefastă, ce se perpetuează adeseori sub forma obișnuințelor rele, care ne modifică în rău punctul de vedere. Astfel regresăm și ajungem la punctul non-retur, din care apoi lunecăm în cumplite stări demoniace.

Când ne confruntăm cu o astfel de cădere înspăimântătoare, în universul nostru lăuntric se instalează starea de orbire spirituală. Ea menține un fel de pâclă, un fel de încețoșare în sfera conștiinței, care atrage după sine incapacitatea de a sesiza clar, lucid și obiectiv realitatea, în special cea de ordin spiritual, atât în ceea ce ne privește, cât și în ceea ce îi privește pe cei care ne înconjoară, pe care îi consideram anterior modele spirituale demne de urmat.

Prin dinamizarea discernământului spiritual și prin existența unui bun-simț spiritual robust, reușim să discernem cu o mare ușurință, adeseori fulgerător, adevărul de fals, eternul de efemer. Astfel, detașându-ne de ceea ce este iluzoriu, inutil, devine cu putință să ne fixăm conștiința într-un mod rodnic și cu o imensă aspirație numai către ceea ce este imuabil, veșnic și dumnezeiesc.

Cere și ți se va da

Când discernământul spiritual nu este trezit, ne putem ruga lui Dumnezeu sau îngerului păzitor. Apoi așteptăm într-o stare de receptivitate atentă, rodnică, să ni se ofere un mesaj plin de înțelepciune sau un semn profund semnificativ care va fi pentru noi răspunsul de care avem nevoie, cel care ne va îndruma pașii pentru a rezolva cu bine problema cu care ne confruntăm. Să nu uităm însă că este esențial întâi să-I cerem lui Dumnezeu, pentru a primi apoi ceea ce avem stringent nevoie.

Când Îi cerem lui Dumnezeu ajutorul cu multă credință, cu fervoare, spre a fi luminați, deoarece ne lipsește discernământul spiritual, vor apărea semne pe care trebuie să le decelăm cu luciditate și bun-simț. Trebuie să fim atenți și să facem conexiuni inteligente între cererea pe care am formulat-o și semnul care apare la un moment dat. Adeseori răspunsul poate veni chiar într-un vis profund semnificativ. Atunci trebuie să-l interpretăm, consultând eventual un dicționar de simboluri, pentru a înțelege mesajul specific de care avem nevoie.

Este însă esențial să înțelegem că, dacă facem apel să fim ghidați de Dumnezeu într-o anumită direcție, apoi ni se oferă mesajul de care avem nevoie, însă nu suntem suficient de atenți să-l observăm și să-l luăm în considerare, ni se va părea că nu am primit niciodată răspuns. De aceea, după ce cerem să fim ghidați prin intermediul unor semne dumnezeiești, trebuie apoi să avem o atenție stăruitoare spre a sesiza răspunsul care va apărea la un moment dat.

La toate cererile noastre formulate cu multă credință și cu aspirație, Dumnezeu ne răspunde de fiecare dată. Însă trebuie să fim pe fază, să dăm dovadă de luciditate și să sesizăm imediat apariția mesajului divin edificator. Dumnezeu nu ne rămâne niciodată dator cu un astfel de răspuns, care nu va apărea niciodată foarte târziu, de exemplu la doi sau trei ani de la formularea cererii.

Trebuie să avem în vedere că Dumnezeu nu va repeta pentru noi semnul, în cazul în care am fost neatenți. Sincronicitatea respectivă nu va apărea a doua oară, a treia oară, a patra oară. Nu este cazul să dăm dovadă de superficialitate și să spunem: „Lasă, chiar dacă nu-s eu suficient de atent, Dumnezeu o să-mi repete semnul, o să genereze și o altă sincronicitate, și după două sau trei repetări, am să mă prind până la urmă despre ce este vorba.” Nu se petrece așa. Semnul sau mesajul pe care Dumnezeu ni-l trimite este cel mai adesea unic. Sincronicitățile nu se repetă decât în situații extrem de rare.

Trebuie să fim pe fază și să nu ratăm niciodată semnele care apar. Adeseori ele pot fi remarcate retrospectiv, când deja e prea târziu și nu se mai poate face nimic. Dacă Providența ne-a dat un mesaj, de exemplu a urmărit să ne oprească să plecăm într-o anumită călătorie care implica un accident grav, o să ne lamentăm în zadar după aceea că nu l-am luat în considerare, pentru că nu se mai poate face nimic atunci; semnul a existat, dar noi nu am fost pe fază, nu am fost suficient de atenți, iar el ne-a scăpat, a trecut pe lângă noi.

De aceea înțelepții spun că pentru ființa umană năucă, neatentă, chiar și o mie de semne nu sunt suficiente. Chiar și o mie de sfaturi, chiar și o mie de conferințe care îi luminează și îi edifică pe ceilalți nu sunt suficiente pentru cel împrăștiat, pentru cel năuc, pentru cel neatent.
În concluzie, discernământul spiritual și bunul-simț exemplar ne sunt de un real folos pentru a conștientiza și a depăși cu bine orice gen de obstacole care apar fie când deja ne aflăm pe o cale spirituală, fie când trăim o viață spirituală.

Paza bună și înțeleaptă trece primejdia rea

Discernământul spiritual și bunul-simț se trezesc la unison cu dinamizarea inteligenței. Mai mult decât atât, înțelepciunea este întotdeauna la îndemâna celui ce are discernământ spiritual și bun-simț. La celălalt pol, privirea celui prost rătăcește la nesfârșit.

Ființa umană a fost creată de Dumnezeu la origini după chipul și asemănarea Sa. Spre deosebire de animale, ea este înzestrată cu discernământ spiritual. Chiar dacă în cazul multor oameni discernământul spiritual nu se manifestă, el există în stare potențială în universul lăuntric al fiecăruia și așteaptă să fie trezit pentru a beneficia de el fără încetare.

Un om înzestrat cu un discernământ spiritual puternic și profund analizează fulgerător realitatea și atinge înțelegerea superioară a aspectelor ce apar în viața sa. Un om mediocru sau inferior studiază uneori chiar foarte mult, însă se îndoiește mult. Din această cauză, rezonanțele ce apar în el îl fac să oscileze și să nu aibă tangență cu rezonanțele ce-l caracterizează pe omul care are un discernământ spiritual profund și un bun-simț exemplar. Trezirea și dinamizarea din ce în ce mai pregnantă a învelișului supramental VIJNANAMAYA KOSHA și trezirea și dinamizarea într-o anumită măsură a învelișului cauzal ANANDAMAYA KOSHA ne sunt de un real folos în ceea ce privește manifestarea discernământului spiritual și a unui bun-simț exemplar.

Dacă dispunem de un discernământ spiritual puternic, profund și de un bun-simț exemplar, nu este posibil ca îndoielile demoniace să se cuibărească în ființa noastră. Chiar și când în anumite fracțiuni de secundă apare tendința de a ne gândi la unele îndoieli demoniace, se manifestă totodată și puterea de a ne îndoi de ele, anihilându-le astfel imediat. Acest aspect este semnul infailibil că în universul nostru lăuntric sunt deja prezente discernământul spiritual și bunul-simț.

Dacă în ființa noastră se cuibăresc îndoieli demoniace, pe care apoi le hrănim, care devin din ce în ce mai puternice, care declanșează procese de rezonanță ocultă nefaste, chiar dezastruoase, este un semn că nu dispunem de discernământ spiritual, că deocamdată ne lipsește bunul-simț. Este un criteriu valabil și când analizăm yoghinii care se pretind a fi foarte evoluați spiritual, dar care manifestă îndoieli demoniace inadmisibile, dat fiind nivelul pe care pretind că îl au. Tocmai de aceea se spune că pomul se cunoaște după roade, omul după fapte, iar yoghinul după stările predominante pe care le are. Nu este cu putință să susții că ești un yoghin extraordinar de avansat spiritual și în același timp să manifești îndoieli demoniace incompatibile cu nivelul spiritual pe care pretinzi că îl ai. Avem astfel la dispoziție un criteriu care ne permite să evaluăm cu multă luciditate cum suntem noi în realitate ca ființe umane, ca evoluție lăuntrică. Ne putem da seama dacă dispunem cu adevărat de un discernământ spiritual puternic și profund și dacă avem bun-simț. Existența unui discernământ spiritual puternic și profund și a unui bun-simț exemplar sunt daruri divine extrem de valoroase, ce pot fi considerate imense binecuvântări dumnezeiești.

Citiți și:

Puterea atenției și calitatea discernământului ca instrumente esențiale pe o cale spirituală autentică și în depășirea testelor spirituale (I)

Pericolul insidios al lenei

Cele zece lucruri în care trebuie să perseverezi

 

yogaesoteric
3 noiembrie 2016