«Uniunea Europeană scârțâie din toate încheieturile»
Interviu cu dl. prof. univ. dr. Corvin Lupu
Jurnalistul Marius Albin Marinescu l-a invitat la o discuție pe tema ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană pe dl. dr. Corvin Lupu, profesor universitar de istoria relațiilor internaționale contemporane și recente, cunoscut opiniei publice pentru abordările originale ale domniei sale, dezbrăcate de haina propagandei de orice fel și pentru libertatea de gândire și de exprimare a ideilor.
Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, cum ați primit vestea ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană? V-ați așteptat la acest deznodământ?
Corvin Lupu: Am așteptat cu interes rezultatul referendumului, convins că el exprimă nu atât voința populară cât, mai important, orientarea politică a marilor planificatori de la Londra, care sunt de conivență cu cei din SUA. Este o constantă a istoriei contemporane ca marile decizii internaționale să fie luate de guvernanții de la Londra prin punere de acord cu partenerii lor din SUA.
M.A.M.: Din exprimarea dumneavoastră ar putea rezulta că puneți la îndoială faptul că rezultatul referendumului exprimă voința populației Marii Britanii.
C.L.: Personal știu că democrația/„democrația” nu merge atât de departe încât decizii foarte mari, de relevanță istorică, să fie lăsate la voia/„mâna” străzii. În aceste situații nu decid oamenii de la baza societății, „stupid people”, ca să-l citez pe Brucan. Structurile adânci ale statului au mijloacele necesare și experiența în domeniu pentru a face să fie triumfătoare linia politică adoptată în spatele ușilor închise. Așa se procedează. Neprofesioniștii și naivii trebuie să fie lăsați să creadă orice altceva. Asta nu înseamnă că majoritatea britanicilor nu sunt pentru ieșirea din UE. Eu cred că majoritatea britanicilor chiar au vrut să iasă, dar decidenții nu se pot baza pe asta. Ei își iau toate măsurile, din timp, începând de cele mai multe ori cu sondaje manipulate de opinie pe care, cu cât se apropie evenimentele, aduc cele două situații alternative la procente foarte apropiate una de cealaltă, încât foarte ușor pot să încline balanța în favoarea oricăreia dintre variante. Și în Marea Britanie institutele de sondarea opiniei publice sunt influențate de serviciile secrete. Și la noi, în România, s-au modificat de mai multe ori rezultatele scrutinelor, în conformitate cu interesele acaparatorilor străini ai României. Așa a fost mai ales la referendumul din noiembrie 2003 pentru modificarea Constituției, sau la alegerile din timpul celor zece ani ai președinției Băsescu, când serverul de la Biroul Electoral Central a fost deservit de firma NET CONSULTING, controlată de serviciile secrete ale SUA, desigur în cooperare cu serviciile secrete românești, care au fost puse sub controlul consilierilor americani, încă de cu mulți ani în urmă. Rezultatul alegerilor a fost inversat de câteva ori în România, ca să nu mai vorbim de „ajustări”, care se produc, practic, permanent.
M.A.M.: Dacă admitem teza dumneavoastră, trebuie să ne punem întrebarea ce interese au determinat această decizie importantă, care întrunește și un mare sprijin popular?
C.L.: Motivația principală, atât a politicienilor, cât și la nivelul opiniei publice, a fost aceea că britanicii doresc să aibă o țară independentă și să nu-și lase soarta la „mâna” deciziilor Comisiei Europene. Este o aspirație firească, după părerea mea, naturală. UE a debutat ca o organizație în rețea, așezată pe orizontală, cu primele ei state membre aflate pe poziții de egalitate deplină. La începuturile comunității europene, în perioada Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și apoi a Pieței Comune, Luxemburg, stat care este doar un oraș, avea la masa negocierilor aceeași greutate ca Germania și ca Franța. Când s-a pus problema aderării la UE, statelor li s-a arătat „gazeta de perete” a intrării într-o structură democratică de state suverane și egale în drepturi, în cadrul căreia se promovează interesele tuturor, după care s-a trecut la promovarea unui sistem organizațional supranațional piramidal, cuprinzând și o periferie internă, în care se găsește România. Această aspirație de suveranitate nu este numai a britanicilor. Elvețienii au anunțat că nu mai doresc să adere la UE, practic din aceleași motive. Slovacii și cehii doresc și ei, în număr mare, greu cuantificabil de către mine, un referendum de acest fel, iar mai nou sunt asemenea voci și în Franța. Mai departe s-a mers în Olanda, unde s-a dat publicității un sondaj de opinie care arăta că majoritatea populației dorește ieșirea din UE. Suedia și Danemarca au și ele foarte mulți susținători ai ieșirii din Uniune. Să nu uităm Austria, care a fost prima țară în pragul unei asemenea decizii de ieșire din UE în primul deceniu al mileniului actual, fiind nevoie de asasinarea lui Jörg Haider, carismaticul lider al dreptei austriece, cel mai popular austriac de la Hitler încoace, care a fost găsit mort într-un „accident” de mașină, dar având capul străpuns de un fier. Este cert că Uniunea Europeană scârțâie din toate încheieturile.
Aici intervine un aspect important. Manifestându-se pentru suveranitate națională și pentru decizii independente, euroscepticii se manifestă practic împotriva sistemului, care este realmente, vorba lui Băsescu, „ticăloșit”. Euroscepticii nu sunt „oi negre”, cum sunt ei subtil și peiorativ proiectați de propaganda eurocraților de la Bruxelles și de la București. Apoi, din punct de vedere economic, în cadrul UE interesele Germaniei sunt pe primul loc, iar principalele decizii sunt influențate cel mai mult de la Berlin. Marea Britanie dorește să-și decidă singură soarta. Actualmente președintele Comisiei Europene, ca și cel al Parlamentului European, sunt etnici germani și acest lucru produce efecte. Sângele nu se face apă…
Mai sunt și multe alte considerente dar, în concluzie, eu reafirm că votul din Marea Britanie este unul împotriva politicii la nivel înalt din UE, împotriva băncilor, împotriva marilor corporații susținute de UE, în general un vot antisistem, pe placul celor mai mici, aflați în dispută cu cei mai mari. De data aceasta aspirațiile populare majoritare, de la baza societății, au coincis cu acțiunea americano-britanică, sprijinită tacit de Rusia și de China, de subminare subtilă și acoperită a colosului economico-politic care este Uniunea Europeană. Istoria, regina științelor umaniste, ne spune că de fiecare dată când Europa a fost în impas, SUA și Rusia au avut de profitat. Marea Britanie este mult mai aproape de SUA decât de Germania și de Franța.
M.A.M.: Domnule profesor, am văzut că Nigel Farage, principalul lider antieuropean de la Londra, a declarat, printre altele, că „Grupuri de criminalitate organizată țin în mâna lor țări precum România”. Ce părere aveți despre această afirmație?
C.L.: Întrebarea dumneavoastră și, în general, acest subiect ar necesita un răspuns aplicat, de altă dimensiune decât această întrebare din cadrul unei scurte discuții. Pe scurt, vă spun doar părerea mea, că Nigel Farage are dreptate. Ce este grupul miliardarului evreu George Soros? Da, este un grup dovedit de criminalitate organizată, care a întreprins atacuri împotriva monedelor naționale ale unor state importante, care finanțează grupări care să preia control politic care să fie folosit pentru acapararea resurselor unor popoare etc. etc. Da, este un grup de criminalitate economico-financiară indiscutabil, care și-a plasat oamenii și în administrația centrală de la București. GDS-ul creat de Brucan, cu Liiceanu, Pleșu, A. Cornea, Renate Weber, Mariana Celac, Stelian Tănase, Tismăneanu, Patapievici etc. a jucat un rol foarte mare în influențarea deciziilor ideologice în societatea din România și în manipularea opiniei publice de la noi. Nu este întâmplător faptul că majoritatea membrilor sunt minoritari etnici, mai ales evrei, dar și țigani și unguri, cei folosiți preponderent în supunerea și, adeseori în istorie, în îngenunchierea majorității etnice românești. Între consilierii prezidențiali ai lui Băsescu și în actualul guvern sunt oameni stipendiați de Soros. Ce să mai vorbim de grupul criminal de conducere a României care a generat o mie de morți după ce l-a arestat pe Ceaușescu și a patronat o țară a asasinatelor politice. În unele cărți ale mele am dat o lungă listă de persoane asasinate în România, după 22 decembrie 1989.
M.A.M.: Domnule profesor, nu cumva dăm prea mare importanță rolului jucat de minoritarii etnici din România în ultimul sfert de veac?
C.L.: Nu, domnule director, de altfel, încă din ziua de 22 decembrie 1989, la conducerea României au fost aduși minoritarii. Fără să-i înșirăm aici pe toți, este suficient să reamintim că primii doi președinți au fost etnici minoritari, Ion Ilici Iliescu (bunicul dinspre tată, Vasili Ivanovici, evreu din Rusia, iar mama țigancă), Emil Constantinescu (nume real Kazbich, evreu din Basarabia), să mai reamintim că cele mai antiromânești lichidări economice și înstrăinări, ca și decizii politice antiromânești le-au luat prim-miniștrii minoritari etnici, evreul Petre Roman (mama îi spunea „Piotr”, după cum simțea ea, evreică din Spania, iar tatăl se numea Ernst Neulander) și țiganul Adrian Năstase. Guvernatorul Isărescu (numele vechi de familie este Iser, evrei din Basarabia stabiliți la Drăgășani) a avut un rol decisiv în înstrăinarea unei mari părți din tezaurul de aur al României, în înstrăinarea băncilor românești (C.E.C. a fost salvat de Parlament, în ultimul moment și dintr-o neglijență a lui Isărescu, care nu se aștepta la blocarea vânzării C.E.C.-ului). După toate mizeriile pe care le-a săvârșit, a promovat un act normativ prin care este scutit de răspundere penală, ceea ce este o mizerie fără seamăn, pe de o parte, dar care exprimă conștiința acestor asasini economici că locul lor este în fundul pușcăriei sau, după caz, în fața plutonului de execuție, pe de altă parte.
Apoi, să nu-i uităm pe alții și alții dintre minoritarii etnici care au contribuit decisiv la lichidarea a tot ceea ce este românesc și la transformarea acestei țări într-o colonie jefuită „la sânge”, atât de baza materială, de resursele naturale, cât și de resursa umană. Astăzi, în punctele cheie, președinte, prim-ministru, directorii SRI și SIE, guvernatorul BNR sunt tot minoritari etnici, „la vedere”, sau deghizați în români. Oricum, aceștia au demonstrat că nu sunt români nu numai de sânge, dar nici de simțiri, promovând sau acceptând promovarea de măsuri antiromânești de multiple feluri. Discursul lor, acțiunile lor, nu sunt cu nimic racordate la nucleul vital al națiunii române, preocupările lor fiind acelea ca nu cumva interesele străine din România să fie afectate, nu cumva ca România să calce pe urmele statelor care își apără interesele naționale reale (Polonia și Ungaria, în primul rând, dar și Grecia, Bulgaria, Cehia și Slovacia, în al doilea rând) etc.
Poate v-am surprins cu discursul meu radical, dar situația României euro-atlantice și a românismului este una excepțională, în sens negativ, și într-o atare situație discursul nu poate fi nici neutru, nici domol, nici indiferent. Eu nu sunt politician, nu sunt diplomat, nu sunt aservit puterii ticăloșite și de aceea vorbesc liber.
M.A.M.: În noile condiții create de ieșirea Marii Britanii din UE, cum vedeți evoluțiile viitoare de pe continent?
C.L.: Uniunea Europeană este o organizație supranațională care are un caracter istoric, trecător. Eu nu mă aventurez în predicții privitoare la cât va mai dura UE. Viitorologia nu este știință, după părerea mea, chiar dacă se bazează uneori pe analiza unor realități din trecut și din prezent, dovedite științific. Dan Voiculescu, fost ofițer la I.C.E. Dunărea a fostei Securități și fost director la Crescent, locuri de unde aveai acces la informații de primă mână, spune din pușcărie că pentru țările din fostul „bloc” sovietic termenul de prezență în UE, gândit în 1989, se apropie de final. Oricum, cei care au prezentat integrarea europeană ca pe un „proces ireversibil” ne-au manipulat. Este cert că întregul proces al globalizării nu este altceva decât lupta SUA și a unor aliați ai săi pentru dominație mondială, restrânsă tot mai mult în ultimul deceniu și jumătate. Lumea unipolară din vremea lui Gorbaciov și a lui Elțân, când SUA rămăsese singura supraputere a luat sfârșit. Rusia alături de China, cu partenerii lor din Shanghai-5 și BRICS își întinde influența asupra unor părți tot mai întinse de pe Glob. Lumea a redevenit bipolară iar sfera de influență a SUA se restrânge la teritoriile negociate la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Acele înțelegeri sunt foarte trainice. Ele au fost încheiate pentru eternitate. De aceea, la Malta, în 2-3 decembrie 1989, președinții SUA și URSS nu au putut încheia decât un acord verbal, tratatele lor mai vechi interzicând modificarea înțelegerilor. Ei pot face alte înțelegeri, dar nu le pot modifica pe cele vechi. Pe pagina sa de Facebook președintele Putin a afirmat că înțelegerile sovieto-americano-britanice au fost foarte bine făcute, doar că la Moscova au fost doi trădători, sugerând că unul le-a stricat și altul a respectat stricăciunile, dar că Federația Rusă actuală nu mai vrea să recunoască ce au făcut trădătorii. Deci, lucrurile se complică…
Savanții sociologi și psihologi au arătat cu claritate că în era globală conștiința națională nu dispare. Deci, Homo europeus, Homo mondialus sunt niște „făcături” de etapă din acest efort eșuat de globalizare integrală. De altfel, comuniștii leniniști și staliniști au inițiat și ei „internaționalismul proletar”, internaționaliștii sovietici acționând în aceeași direcție de dominație mondială ca și judeo-americanii de astăzi. Comuniștii aspirau și ei la „omul nou”, tot un fel de Homo europeus și la răspândirea puterii lor pe tot globul.
M.A.M.: Vedeți o legătură între eforturile de globalizare și criza refugiaților și imigranților?
C.L.: Este clar că frâna principală în calea globalizării (dominației mondiale judeo-americane), ținta prioritară a distrugerii națiunilor, este Europa, cea asupra căreia se exercită autoritatea judeo-americană în cea mai mare măsură. Chiar și această aducere a milioane de musulmani peste popoarele europene, cu forța, prin abuz, face parte tot din proiectul de distrugere a națiunilor europene, nucleele naționale și naționaliste fiind cele care salvează națiunile și etniile majoritare. Pe măsură ce Franța, învinsă total în al Doilea Război Mondial, a fost refăcută de americani, a fost dată pe mâini evreiești și iată că astăzi poporul francez a fost invadat de milioane de tot felul de negri, galbeni, musulmani etc. al căror loc ar trebui să fie în țările lor, nu în Europa. Desigur situația aceasta este și un revers al unei medalii vechi: șase dintre statele vest europene au stăpânit imperii coloniale care acopereau cea mai mare parte din globul pământesc. Sute de ani, colonialiștii europeni au jefuit coloniile, lăsându-le sărace și înapoiate, cu mici elite slugarnice și profitoare, cu ajutorul cărora au perpetuat transferul de prosperitate spre Europa. De aici sunt și decalajele. Unii au muncit să-și asigure cele necesare, iar alții au jefuit coloniile. Acum, aceștia într-adevăr ar avea obligația morală să-i primească la ei pe cetățenii fostelor colonii pe care le-au jefuit și sărăcit.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, eu sunt de acord cu Donald Trump care a spus că britanicii „și-au luat țara înapoi”. Cred că în viitor acest proces de destrămare a UE va continua și vor ieși și alte țări din Uniune. Problema recunoașterii largi a eșecului proiectului UE este doar o chestiune de timp. Din păcate, deocamdată nu văd decât mesaje unidirecționale la diriguitorii politici ai României și la propagandiștii regimului de la Bruxelles din România. Cea mai arogantă și evident nedemocratică, care arată adevărata față a lui Mugur Isărescu, este declarația BNR care își exprimă speranța că Parlamentul Marii Britanii va ignora referendumul! Din punct de vedere politic, din perspectiva acestui regim politic, declarația ar trebui să atragă destituirea imediată a lui Isărescu ca dușman al democrației. Cum să ignori voința unui popor? În fine, eu vorbesc teoretic, pentru că, practic, voința poporului român este manipulată și ignorată permanent, ceea ce Isărescu și știe și face.
Printre rânduri și din informațiile mele, constat că există o preocupare ca România să fie menținută în chingile care o fixează la cheremul corporațiilor internaționale care îi sug resursele naturale și umane, o mențin în sărăcie, exportă ilegal profitul, plătesc statului român un minim de taxe și impozite și obțin facilități maxime de la administrația României.
M.A.M.: Cum vedeți dumneavoastră ieșirea Marii Britanii din UE din perspectiva României?
C.L.: Nu cred că România va fi afectată în bine sau în rău de ieșirea Marii Britanii din UE. Cât despre cetățenii români de acolo, nici ei nu vor fi afectați. Ei sunt fie specialiști de valoare, fie muncitori care se vând ieftin. O forță de muncă calificată și ieftină vrea oricine. La așa ceva nu renunță nimeni. Copii români minunați au plecat în Anglia. Nu se vor mai întoarce. Este o pierdere genetică colosală. Pleacă valorile și tinerii capabili și rămân să procreeze mediocrii și slabii. Aceasta este cea mai mare problemă a etniei române pe care opinia publică, mereu neatentă, nu o percepe la adevărata ei valoare. Ar fi bine ca mulți dintre tinerii de etnie română care se află în Marea Britanie, rămași fără burse de la guvernul britanic, să se întoarcă în România. Cred că este nevoie de urgență să se ia măsuri, chiar împotriva voinței Comisiei Europene, în favoarea încurajării cu măsuri importante a revenirii românilor de valoare în România, fie ei muncitori sau intelectuali. Dar guvernanții de la București, aserviți străinilor, poartă grija românilor plecați în lumea largă și îi neglijează grav pe cei rămași în țară, determinând continuarea exodului, sau încurajându-l direct, cum a făcut Băsescu care le-a spus să plece. Cât despre țiganii cerșetori și infractori, pe aceia, posibil și probabil, ni-i vor trimite nouă înapoi, ne vor certa pentru ei, cerându-ne să îi integrăm, cum a făcut Sarkozy când trimitea la București avioane întregi pline numai cu țigani. Ulterior, mulți dintre ei s-au întors în Franța unde spuneau că „sărăcia-i mai bogată”.
Pe de altă parte, România are alte probleme. Ea trebuie să aibă proiecte alternative de multiple feluri și nu prea are cine să le facă. Consilierii români și străini de la Cotroceni, SRI, SIE și de la guvern sunt aserviți unor forțe străine. România trebuie să se elibereze de stăpânirea străină și să ajungă să ia cea mai mare parte din decizii singură, în conformitate cu propriile interese. Are modele foarte bune, în primul rând vecinele noastre, Ungaria și Polonia, state-model în ceea ce privește promovarea intereselor naționale. Dar, desigur, minoritarii care conduc la București nu vor face treaba aceasta. Deci, ne rămâne să așteptăm sau să acționăm pentru vremuri mai bune, când românii vor decide ei, nu minoritarii sau români jidoviți.
M.A.M.: Domnule profesor, vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care mi-ați răspuns și sper ca prin acest prim interviu să deschidem calea pentru dialoguri periodice, cu subiecte cât mai interesante pentru cititorii noștri.
Citiți și:
Susținătorii ce s-au deșteptat ai «Brexit-ului» descoperă abia acum că «UE a fost dintotdeauna un proiect al CIA»!
«BREXIT» – câteva informații și realități
UE este deja pe punctul de a se destrăma? Şapte factori majori și evidenți care împing Uniunea Europeană spre pragul dezastrului
yogaesoteric
7 septembrie 2016