Ursula împinge România într-un război cu Rusia!
Vizita Ursulei von der Leyen la București, departe de a fi una de curtoazie, ridică multe semne de întrebare. Cum autoritățile noastre n-au avut curajul să le pună, o facem noi. În fond, nu căutăm decât să înțelegem mai bine ce vrea șefa Comisiei Europene, care a aterizat în România la doar câteva zile după ce numărul 2 din Pentagon, Elbridge Colby, ne-a fost oaspete. Între timp, acasă, realitatea lovește fără milă – Ministerul Finanțelor a ajuns să caute bani pe la populație pentru a acoperi deficitul și a refinanța datoria publică.

Spuneam de întrebări care așteaptă răspunsuri și chiar avem câteva. Când Ursula vorbește despre amenințările tot mai mari din Marea Neagră, despre atacuri, victime și necesitatea unui „răspuns consolidat”, iar apoi proclamă că libertatea navigației este necesar să fie „restabilită și menținută”, cine ar nevoie să treacă de la vorbe la fapte? Își asumă careva riscurile?
De fapt, ce vrea Bruxellesul de la noi: ca România să acționeze militar în Marea Neagră, după care va suporta singur consecințele?
„București, a sosit momentul să acționezi!”
Ursula von der Leyen și-a anunțat vizita în România printr-un mesaj care a sunat ca o avertizare adresată statelor riverane: „Încep o vizită în regiunea Mării Negre, unde amenințările la adresa securității se intensifică, atacurile sunt din ce în ce mai frecvente și s-au înregistrat pierderi de vieți omenești nevinovate. În România și Bulgaria, mă voi întâlni cu liderii pentru a discuta situația de pe teren și modul în care Europa își poate consolida răspunsul”. Apoi, a venit propoziția care ne pune serios pe gânduri: „Libertatea de navigație în Marea Neagră este necesar să fie restabilită și menținută”.
Bun. Dar cum și cu ce mijloace? Cine va face aceasta? Când nu spui cine anume este necesar să acționeze, sugerezi că respectivul ești tu, de fapt, care vorbești cu ea. Ursula folosește chibrituri pe lângă butoiul cu păcură al Europei – în regiunea Mării Negre avem un război purtat de Ucraina și Rusia care a făcut ca navigația, infrastructura energetică și securitatea porturilor să devină subiecte de maximă sensibilitate. Să spui că libertatea navigației este necesar să fie „restabilită” și „menținută” dă bine pe cameră, dar românii vor să știe și cum se va petrece asta. Cine o restabilește și cine o menține? Cu ce forțe, dar mai ales pe baza căror decizii?
Poate că greșim noi, dar România parcă e împinsă de la spate să intre într-o confruntare militară. Nici nu mai contează că nu avem nave și nici cine știe ce alte capacități de atac, ordinul este clar: libertatea navigației este necesar să fie „restabilită” și „menținută”. Dar cu ce flotă, că programele de înzestrare au întârzieri cu anii? De fapt, am putea trece investițiile alea la „bani pierduți”, ținând cont cât de „grăbiți” sunt nemții de la Rheinmetall să livreze marfa pe miliardele primite.
Și mai există o problemă care nu poate fi trecută sub tăcere: regimul juridic al Strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Convenția de la Montreux stabilește reguli și restricții pentru trecerea navelor militare prin strâmtori, conferind Turciei puterea de a gestiona accesul naval către Marea Neagră. Pe Erdogan l-a întrebat cineva ce părere are despre planul Ursulei von der Leyen? Să fie clar: nu se poate proiecta nicio strategie navală în regiune ignorând Ankara, cum la fel de bine este necesar să se țină cont de prezența americană de la Kogălniceanu!
Un alt detaliu care îngrijorează este precizarea extrem de importantă făcută de Ursula von der Leyen: înainte de a ajunge în România, a discutat telefonic cu Volodimir Zelenski. În tot acest peisaj, nu știm dacă România și-a schimbat poziția ghiocelului, dar tragem nădejde că Nicușor Dan va fi sfătuit corect de consilierii militari.
Desant occidental la București. Cine ne stabilește direcția?
Coincidență sau nu, vizita Ursulei la București a apărut la numai câteva zile după cea a lui Elbridge Colby, numărul 2 în Pentagon. Așadar, la rând după Washington a urmat Bruxellesul. Două centre de putere, două agende și viziuni diferite privind viitorul Europei. Iar România, plasată în mijlocul ecuației de securitate. Șefa C.E. pare că a venit să verifice în ce măsură Casa Albă și-a consolidat influența asupra deciziilor românești.
Am vrea și noi să știm cine conduce acum – UE sau SUA? Cine decide ce cumpără România și în ce condiții?
Cât timp Nicușor Dan și Luca Niculescu s-au gudurat pe lângă Ursula, Ministerul Finanțelor a căutat bani pe la populație. Ca să mai acopere deficitul bugetar și să poată refinanța datoria publică, M.F. a lansat o nouă ediție a Programului Tezaur. România a ajuns un stat conectat la aparate, dar oare cât va mai putea continua să-și acopere dezechilibrele prin împrumuturi? După ce li se cere cetățenilor să facă sacrificii, iar economia a fost mitraliată cu taxe, scumpiri și incertitudine, autoritățile se întorc acum tot la persoanele private cerându-le să-i împrumute niște bani.
Tabloul finalului de an este sumbru: în toată această mare „strategie europeană” vânturată pe la tv, România primește doar misiuni, propriii cetățeni achită nota de plată, iar deciziile se iau în alte cancelarii.
Citiți și:
România, maidanul Europei
Se destramă Uniunea Europeană? Cât de implicate sunt serviciile secrete în așezarea Noii Ordini Mondiale?
yogaesoteric
16 noiembrie 2026