Introducere
Ocitocina este un hormon secretat de hipofiza anterioară, atât la animale cât şi la om. Acest hormon este de natură proteică şi este transportat prin intermediul sângelui de la locul secretat la locul de acţiune. Din punct de vedere fiziologic, acest hormon este important pentru secreţia lactată deoarece determină contracţia celulelor musculare netede din jurul celulelor ce secretă laptele (în glanda mamară), organizate sub formă de alveole, şi de asemenea este foarte util la naştere, deoarece determină contracţia fibrelor musculare netede ale uterului pentru expulzarea fătului.
Utilizarea defectuoasă a ocitocinei de către fermieri
În Pakistan, din nefericire, ocitocina este utilizată în mod inconștient de fermierii de la sate pentru a stimula secreţia lactată la animale, fără să cunoască efectele dezastruoase pe care această procedură le are asupra animalelor. Fermierii recurg la injecţii cu ocitocină înainte de mulgerea vitelor, aproape de două ori pe zi. Scopul utilizării injecţiilor cu ocitocină la animale este de a obţine mai mult lapte şi astfel, profitul să fie mai mare din vânzare, dar fermierii nu cunosc efectele nocive ale acestei substanțe asupra animalelor. Crescătorii de animale utilizează ocitocina fără avizul veterinar, nu este nevoie de rețetă, iar ocitocina se găsește foarte ușor şi poate fi procurată chiar de la magazinul general din sat. Utilizarea acestui hormon este larg răspândită în industria produselor lactate în ciuda existenţei interdicției de a fi vândură în farmaciile obişnuite, cu excepţia cazurilor în care se vine cu reţetă de la medic.
Efectele dezastruoase ale ocitocinei folosite greşit la animale
Utilizarea ocitocinei la animale este o procedură total neetică, deoarece folosirea ei pentru a ajuta la evacuarea laptelui este dureroasă pentru acestea, întrucât declanșează contracții ale uterului vacilor, ceea ce le provoacă dureri imense. Utilizarea ocitocinei este interzisă în SUA prin Legea privind prevenirea cruzimii împotriva animalelor (1960), Secţiunea 12, prin Legea alimentelor şi substanţelor pentru consum contrafăcute, şi prin Legea controlului medicamentelor, şi din acest motiv ea nu se poate vinde fără reţetă de la medic. Legea interzice în mod clar „introducerea oricărei substanţe în organismul femelă al unui animal care dă lapte cu scopul de a extrage din animal secreţie lactată”. Oricum, acest medicament este în mare majoritate utilizat prin injectare directă.
Efectele secundare ale acestei substanţe nu se limitează doar la a face vacile să devină sterile mai devreme, ci de asemenea scurtează perioada de viaţă a animalelor, astfel cauzând pierderi economice pe termen lung. Utilizarea frecventă a ocitocinei la animale conduce, de asemenea, la scăderea ratei fătărilor, la scăderea calităţii laptelui produs şi la sacrificarea mai rapidă a animalelor. Experţii medicali au subliniat că utilizarea ocitocinei poate provoca dezechilibru hormonal în organismul animalelor şi afectarea sistemului reproductiv, reducând durata de viaţă a acestora. Utilizarea ocitocinei pentru obţinerea laptelui creşte de asemenea riscul de apariție a mastitelor, deoarece folosirea intensivă a acestei substanțe produce afectări ale celulelor ce sintetizează laptele.
Oamenii sunt în pericol
Există totodată numeroase efecte adverse la oameni datorate consumului de lapte obţinut de la animale supuse injectării cu ocitocină. Medicii specialişti au subliniat faptul că utilizarea acestei substanţe poate determina dezechilibru hormonal şi la oamenii care consumă acest lapte. Datorită dezechilibrului hormonal creat prin sursă exterioară de hormoni precum ocitocina din lapte şi produse lactate, vârsta la care fetele ating menarha a scăzut drastic de la 16 ani la 10 ani. Băieţii au fost diagnosticaţi cu ginecomastie (creşterea sânilor). Această practică vătămătoare pentru animale este totodată foarte periculoasă pentru oameni, care sunt făcuţi să consume, fără să știe, un hormon de sinteză. Oamenii se confruntă cu efectele dezastruoase ale acestui medicament (ocitocina de sinteză). Copiii sunt mai susceptibili la efectele acestei substanţe şi se știe că această substanţă produce probleme auditive şi scăderea vederii. Simptome obişnuite provocate de ingestia acestei substanţe de sinteză sunt epuizarea şi pierderea energiei; femeile însărcinate ar trebui să evite consumul de lapte contrafăcut cu ocitocină deoarece acest lapte poate provoca avort iar feţii născuţi pot prezenta diformităţi şi un nivel de rezistenţă scăzut. Utilizarea unui astfel de lapte, de asemenea, creşte riscul de hemoragie la mamă după ce a născut. Anumite femei pot fi hipersensibile la ocitocină şi aceasta poate împiedica alăptarea. Ocitocina afectează în mod serios creşterea din punct de vedere al dezvoltării hormonale în special la fetiţe, acestea ajungând la pubertate mult mai devreme. După ce ocitocina este injectată la vacă, iar laptele produs este consumat imediat de femeia însărcinată, poate exista posibilitatea de a apărea avort spontan, dar dacă laptele este fiert adecvat înainte de a fi băut, acest pericol poate fi evitat.
Sugestii
– Utilizarea ocitocinei la animale pentru creşterea producţiei de lapte ar trebui interzisă în mediul rural şi în zonele urbane şi periurbane, și ar trebui concepută şi implementată o politică de monitorizare strictă.
– Ocitocina nu ar trebui să fie disponibilă fără permisiunea medicului veterinar. Fermierii ar trebui educaţi cu privire la efectele adverse ale utilizării de ocitocină şi o platformă adecvată ar trebui furnizată departamentelor pentru extinderea șeptelurilor, în acest scop.
– Ar trebui luate măsuri ferme împotriva vânzătorilor ilegali şi a cumpărătorilor (de această substanţă).
În cele ce urmează vă prezentăm un studiu semnificativ privind utilizarea ocitocinei, elaborat de cercetătorii Nina Marsh, Dirk Scheele, Justin S. Feinstein, Holger Gerhardt, Sabrina Strang, Wolfgang Maier și René Hurlemann, în august 2017. Studiul a fost evaluat înainte de a fi publicat de Bruce S. McEwen, de la Universitatea Rockefeller din New York. Vă invităm să îl citiți folosindu-vă din plin discernământul, întrucât unele idei sunt năucitoare! Studiul pare a fi un manifest al Noii Ordini Mondiale, care promovează utilizarea ocitocinei în scopul de a adormi bunul-simț al cetățenilor rezonabili, transformându-i într-o turmă docilă, care acceptă orice i se spune!
Complianţa la normele sociale, crescută prin administrarea de ocitocină, reduce respingerea xenofobă
Semnificație
În contextul globalizării rapide, coexistenţa paşnică a culturilor necesită o înţelegere mai profundă a pârghiilor care determină comportamentul prosocial şi contracarează xenofobia.
Totuşi, condiţiile care susţin un asemenea altruism direcţionat către cei dinafara unui grup nu au fost determinate. În prezentul articol sunt prezentate rezultatele unui studiu dublu-orb, cu control placebo, care arată că o creştere a activităţii sistemului ocitocinei împreună cu realizarea de activităţi sociale de caritate pot ajuta la contracararea efectelor xenofobiei prin dezvoltarea altruismului faţă de refugiaţi. Aceste constatări sugerează faptul că o combinație între acţiunea ocitocinei şi norme altruiste de socializare reduce respingerea celor care nu aparţin grupului chiar la cei mai egoişti şi xenofobi indivizi şi, prin urmare, ar fi de aşteptat să crească uşurinţa cu care oamenii se adaptează la ecosisteme sociale care se modifică rapid.
Rezumat
Niciodată înainte oamenii nu au trebuit să se adapteze la medii sociale definite de o asemenea magnitudine a diversității etnice şi a diferenţelor culturale. Cu toate acestea, dovezi neurobiologice care să inspire strategii de reducere a sentimentul xenofob şi de creşte a cooperării altruiste cu cei din afara grupului sunt foarte puţine. Într-o serie de experimente realizate în contextul crizei actuale a refugiaţilor, a fost testată tendinţa de a face donaţii unor persoane aflate în nevoie (jumătate erau refugiaţi – persoane considerate din afara grupului, iar jumătate nativi – persoane considerate din interiorul grupului) a 183 de indivizi de tipologie caucaziană. Participanţi care au obţinut un punctaj mic pentru atitudini xenofobe au fost înclinați să manifeste altruism în mod preponderant față de cei din afara grupului, tendință care s-a accentuat după administrarea intranazală de ocitocină. Prin contrast, participanţii cu nivel ridicat de xenofobie nu au reuşit să manifeste un altruism robust faţă de cei din afara grupului. Această tendinţă a fost contracarată doar prin asocierea administrării de ocitocină şi impunerea de norme altruiste pe baza exemplului celorlalţi din grup, care au prezentat altruism. În acest fel a rezultat o creştere cu 74% a donaţiilor făcute refugiaţilor. În mod global, aceste constatări relevă condiţiile sociobiologice de fond ce sunt asociate altruismului direcţionat faţă de cei care nu fac parte din grup (grupul etnic/populaţional obişnuit), arătând că sugestiile sociale caritabile împreună cu creşterea activităţii sistemului ocitocinei reduc efectele xenofobiei prin facilitarea unui comportament prosocial faţă de refugiaţi.
În prezent suntem martorii uneia din cele mai mari mișcări a refugiaților după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Conflictele în derulare, persecuţiile şi sărăcia din Orientul Apropiat şi Africa au forţat dislocarea a mai mult de 65 de milioane de oameni începând cu anul 2015.
Primirea marelui influx de imigranţi nu doar testează atitudinea umanitară a ţărilor europene dar, de asemenea, cere popoarelor europene să se adapteze la o creştere rapidă a diversității etnice, pluralismului religios şi diferenţierii culturale.
Impulsul de adaptare la ecosisteme sociale în transformare este influențat de heterogenitatea considerabilă interindividuală. Rezistenţa la această tranziţie de obicei se însoţeşte de atitudini xenofobe şi, ca o consecinţă, alegerile din ultima vreme din Europa au favorizat candidaţii care şi-au exprimat deschis atitudinile xenofobe faţă de refugiaţi. În acelaşi timp, munca voluntară pentru ajutorarea imigranţilor în ţările care i-au primit a atins cel mai înalt nivel şi este estimată la peste 1,6 milioane de ore pe lună, doar în Germania. În faţa tensiunilor în creştere născute de diferenţele de etnicitate, religie şi cultură, există o nevoie urgentă de strategii care să faciliteze integrarea socială a refugiaţilor în societăţile caucaziene.
Ca urmare a proceselor selective de evoluţie, fiinţele umane prezintă o înclinare autentică de a diferenţia membrii grupului din care fac parte – noi – de cei din afara grupului de care aparţin – ei. Această dihotomie este adaptativă, deoarece membrii din interiorul grupului nu ar fi putut supravieţui fără cooperare altruistă (care este dată de bunăvoinţa şi reciprocitatea altor membri din grup). Abia recent neuroştiinţele au început să cerceteze componentele biologice ale cooperării altruiste şi au identificat sistemul ocitocinei (OXT) – o cale de semnalizare peptidică, conservată de-a lungul evoluţiei speciilor, care există în hipotalamusul mamiferelor – ca fiind un modulator cheie al comportamentului altruist. Aceste rezultate au putut fi obţinute prin observarea tendinţelor comportamentale după administrarea intranazală de OXT – s-a constatat că printr-o astfel de administrare, OXT pătrunde la nivelul creierului şi modulează dispoziţia de răspuns neural şi comportamental. În mod specific, s-a arătat că OXT creşte cooperarea socială, generozitatea şi empatia; induce un răspuns altruist favorizând trecerea de la tendințe non-sociale către priorităţi sociale; şi consolidează preferinţele parohiale pentru ostilitate faţă de cei dinafara grupului şi centrarea pe membrii grupului. Ultimul efect menționat este în concordanță cu descoperiri ale unor studii pe teren asupra cimpanzeilor la care s-a observat, prin măsurarea nivelurilor de OXT, că niveluri crescute de OXT apăreau în cazul creşterii coeziunii în interiorul grupului în timpul conflictelor dintre grupuri. Mai mult, s-a observat că OXT facilitează conformarea la normele sociale. Normele sociale şi sancţiuni personale împotriva celor ce încalcă acest enorme – aspect definit ca pedepsire altruistă – au evoluat pentru a proteja tendinţele de conservare a grupului de erodarea acestuia prin intermediul unor motivații egoiste.
Parabola biblică a bunului samaritean (Luca 10:25 – 16:17) descrie o maximă etică – aceea de a ajuta străinii care sunt în restrişte. Aceasta nu surprinde doar esenţa comportamentului altruist prin sublinierea valorii personale a lipsei de egoism faţă de alţii dar, de asemenea, reprezintă un exemplu formidabil al faptului că o cooperare altruistă impusă prin norme este limitată la interiorul grupului, dar se poate extinde la membrii din afara grupului în moduri care nu au fost nici înţelese suficient, nici cercetate sistematic. În acest material, noi formulăm ipoteza că stimulente normative care există concomitent cu o activitate crescută a sistemului OXT exercită o forţă motivaţională de inducere a comportamentului altruist faţă de străini chiar şi la cei mai egoişti şi xenofobi indivizi. Pentru a testa în mod specific această ipoteză, studiul de faţă a fost conceput pentru examinarea normelor sociale, aduse în atenție în prezenţa şi în absenţa tratamentului cu OXT (care crește complianța la norme), pentru eficacitatea acestora de a promova răspunsuri altruiste la subiecţi cu punctaj mare la testarea pentru xenofobie.
Citiţi partea a doua a articolului
Citiți și:
Profesori germani propun drogarea celor care nu-i acceptă pe migratorii musulmani!
Viclenia planului Kalergi: genocidul popoarelor europene
yogaesoteric
14 iulie 2018