Utilizarea ocitocinei în produsele lactate şi efectele nocive ale acestei practici (III)

 

Citiți 

a doua parte

a articolului
 

 

Discuţii la finalul studiului

Aşa cum s-a menţionat mai sus, parabola bunului samaritean descrie o maximă etică cu mare putere de influenţă, aceea de a ajuta semeni care nu aparţin grupului şi care sunt în nevoie. Până acum, condiţiile sociale şi biologice care susţin un asemenea altruism direcţionat faţă de cei din afara grupului nu au fost determinate. În studiu am arătat că o creştere a activităţii sistemului ocitocinei (OXT) care acompaniază acţiuni sociale caritabile poate ajuta la contracararea efectelor xenofobiei prin promovarea altruismului faţă de refugiaţi. Aceste rezultate sunt importante în lumina dovezilor ce arată că şi o minoritate de indivizi non-cooperanţi egoişti pot să ajungă să forţeze o majoritate de altruişti să îşi schimbe comportamentul, conducând la o rapidă diminuare a cooperării altruiste în interiorul unei populaţii. De aceea, motivele egoiste pot constitui o ameninţare iminentă la cooperarea altruistă.

În acest studiu am demonstrat că prin existenţa concomitentă a imboldurilor sociale şi a activităţii crescute a sistemului OXT se exercită o forţă motivaţională de inducere a cooperării altruiste cu cei din afara grupului, chiar şi la aceia care refuză un astfel de comportament în absenţa stimulului exogen (OXT).
Întrucât comportamentul lor lipsit de egoism apare doar ca rezultat al alăturării administrare de ocitocină – complianţă crescută la normele sociale, aceasta înseamnă că este motivat extrinsec. (Din exterior.) Chiar dacă ar fi motivat intrinsec (pornind din interiorul fiinţei), diferite forme de altruism pot apare ca urmare a normelor sociale internalizate (de exemplu, în familie) şi implică activarea internă (fiziologică) a sistemului ocitocinei.

Corelat cu observațiile anterioare referitoare la faptul că OXT amplifică generozitatea per se, am constatat o amplificare generalizată a donațiilor oferite atât persoanelor din afara grupului cât și celor din interiorul grupului. Acest efect a fost în principal susţinut de creșterea tendinței de a dona a celor cu scor xenofob mic și, prin urmare, aceasta este în conformitate cu dovezile care evidențiază o sensibilitate a efectelor ocitocinei faţă de factori dependenţi de context şi persoane.

Studii anterioare s-au focalizat asupra eficacităţii normelor din interiorul grupului ca mijloace potenţiale de a stabiliza cooperarea altruistă, sau asupra efectelor OXT de a facilita conformarea la normele sociale, însă niciunul nu a combinat ambele intervenţii pentru a creşte aderenţa la normele sociale. Prin studiul de faţă noi furnizăm dovezi în sprijinul faptului că o atitudine de respingere xenofobă a refugiaţilor poate fi inversată prin cuplarea activităţii crescute a OXT (adică prin administrare de substanţe cu rol de neurotransmiţători!) cu îndemnuri normative de cooperare cu semenii; niciuna dintre cele două intervenţii luate separat nu a fost suficientă pentru a modifica răspunsurile egoiste ale celor cu scor xenofob mare, ilustrând rezistenţa relativă a comportamentului de respingere a celor din afara grupului faţă de modificări exterioare.

Din nefericire, xenofobia pe faţă şi latentă continuă să fie o provocare majoră pentru democraţiile europene. Întrucât din cele mai vechi timpuri societăţile s-au confruntat mai mereu cu conflicte între grupuri, o puternică înclinaţie de a diferenţia în mod categoric membrii grupului (noi) de cei din afara lui (ei) a avut o contribuţie la evoluţia societăţii. Războaiele au catalizat chiar procese de selecţie culturală, deoarece grupurile dominante au forţat impunerea preferinţelor şi normelor lor sociale grupurilor înfrânte. Rezultatele studiului ridică întrebarea dacă niveluri mai mari de xenofobie ar putea fi asociate cu o sensibilitate redusă la problemele altora, indiferent dacă aparţin grupului. Aceasta ar putea explica de ce indivizii cu scor mare de xenofobie din eșantionul de studiu nu au prezentat tendinţa de altruism faţă de niciun grup. Ar trebui subliniat deci că scorurile de xenofobie măsurate reprezintă niveluri relative tipice de xenofobie în populaţia generală. Pe baza heterogenităţii atitudinilor xenofobe din interiorul anumitor grupuri sau regiuni, cercetări ulterioare cu focalizare asupra extremelor xenofobiei sunt necesare pentru a obţine înţelegeri mult mai nuanţate asupra efectelor OXT asupra altruismului direcţionat faţă de cei care nu fac parte din grup.

Mai mult, dat fiind faptul că OXT poate produce efecte sexuale dimorfice, nu putem extrapola descoperirile noastre la femei. În mod clar, studii viitoare trebuie realizate astfel încât să exploreze relaţia între efectele ocitocinei asupra altruismului direcţionat spre cei care nu fac parte din grup şi o arie mai largă de factori dependenţi de context şi persoană, incluzând sexul, vârsta şi mărturiile personale referitoare la măsuri xenofobe.

 

În contrast cu studii anterioare, care au utilizat OXT pentru a ilustra o contribuţie a secreției ei la altruismul parohial, în special în circumstanţe de conflicte între grupuri, am demonstrat că activitatea crescută a sistemului OXT facilitează complianţa la normele sociale, astfel inducând manifestarea de altruism către membri care nu fac parte din grup, chiar în cei mai egoişti şi xenofobi indivizi. Date obţinute din alte studii arată că activităţi sociale de grup cu semenii, cum ar fi cântatul într-un cor, sunt asociate cu niveluri crescute de secreţie de ocitocină în organism; datele obţinute de prezentul studiu sugerează că o focalizare mai mare ar trebui realizată asupra facilitării deschiderii sociale pozitive printre cetăţenii din ţările care au primit refugiaţi, şi care comunică o normă prosocială, pentru afirmarea şi creşterea beneficiilor diversităţii etnice, pluralismului religios şi a diferenţierii culturale.

Aceasta poate include promovarea de reportaje media echilibrate şi documentate, integrarea temei refugiaţilor în tematicile şcolilor şi universităţilor, sau organizarea de evenimente care se adresează publicului larg şi care aduc comunităţile împreună prin promovarea schimburilor de experienţă şi informaţie asupra situaţiei refugiaţilor. Efectul soluţiilor ce combină creşterea selectivă a semnalizării prin OXT şi influenţa exercitată de semeni este de aşteptat să fie diminuarea motivaţiilor egoiste şi, prin urmare, aceasta să crească uşurinţa cu care oamenii se adaptează la ecosistemele sociale care se modifică rapid. Mai general, rezultatele noastre implică faptul că aderenţa la normele sociale forţată prin administrare de OXT ar putea fi un instrument în motivarea unei acceptări generalizate a diversității etnice, pluralității religioase şi a diferenţierii culturale rezultate din migraţie, sugerând că aceste intervenţii pentru a creşte altruismul sunt cel mai eficiente atunci când acţiuni sociale caritabile sugerează ideea că un anumit grup arată afectivitate faţă de un grup din afară.

Mai mult, UNESCO a subliniat importanţa dezvoltării de strategii (cu explicaţie neurobiologică) pentru reducerea atitudinilor xenofobe, ostile şi discriminatorii. Astfel, luarea în considerare a administrării de OXT pentru creșterea complianţei faţă de normele sociale în dezvoltarea unor intervenţii viitoare şi programe politice de natură să reducă respingerea diferitelor grupuri, ar putea fi un pas important spre a face principiul includerii sociale o realitate zilnică în societăţile noastre.

Materiale si metode

Studiul nostru a fost aprobat de Consiliul de evaluare instituțională al Facultății de Medicină a Universității din Bonn și a fost realizat în conformitate cu ultima revizuire a Declarației de la Helsinki. Toți participanții și-au dat consimțământul în scris, fiind informați.

Proiectul experimentului

Sarcina de donare altruistă, care a fost încadrată în contextul crizei europene a refugiaților, a inclus în total 50 de prezentări de cazuri autentice. Fiecare dintre cele 25 de prezentări de caz ale unor persoane aparținând grupului a avut un corespondent în afara grupului (Figura S1). Descrierile prezentate în fișe au fost compuse într-o manieră standardizată pentru a le menține identice în ceea ce privește criteriile formale, cum ar fi stilul, numărul de cuvinte și formatul. Fiecare persoană a fost introdusă după numele, vârsta, locul nașterii, țara de origine și nevoia personală. Selecția țărilor de origine pentru grupul de persoanele din afara granițelor s-a bazat pe rapoartele publicate în 2015 de Comisia Europeană, documentând conflictele, persecuțiile și sărăcia din Orientul Mijlociu și Europa de Est ca principalele motoare ale migrației forțate către Uniunea Europeană. Nevoile personale au cuprins acele elemente esențiale pe care Națiunile Unite le-au definit drept standarde minime pentru a duce o viață sigură și demnă; adică accesul la hrană, locuință adecvată și participarea la viața socială și culturală. Toate cele 50 de scenarii de caz au fost echilibrate în ceea ce privește vârsta și sexul persoanelor nevoiașe și au fost prezentate în ordine aleatorie. Participanții au citit și au completat sarcina de donare în propriul ritm. Subiecții au primit 50 de euro și puteau să doneze maxim 1 euro pentru fiecare caz, fiindu-le lăsat restul (0-50 euro) ca plată personală, dacă biletul de loterie, pe care l-au extras după finalizarea sarcinii de donare, avea un număr în interior (șansa de a câștiga: 10%). Mai mult, subiecții au fost informați că toate donațiile lor se scădeau din suma de 50 de euro pe care o primeau la început.

Procedură și participanți

Experimentul 1

În experimentul 1, un număr total de 76 de studenți sănătoși de sex feminin (n = 53) și de sex masculin (n = 23) (vârsta medie ± SD, 21,2 ± 3,0 ani; Tabelul 1) au îndeplinit sarcina de donare. Rațiunea experimentului 1 a fost aceea de a genera norme de răspuns altruist față de refugiați. În acest scop, subiecții au fost adunați într-o sală de curs. Folosind creion și hârtie pentru îndeplinirea sarcinii de donare altruistă, participanții au fost instruiți să indice suma exactă a donației lor pentru fiecare caz pe formulare, care ulterior au fost colectate de către experimentator. Datorită modului în care a fost concepută, această setare experimentală a permis manifestarea presiunii de reputație datorate interacțiunilor sociale dintre colegi, astfel încât sumele donate în Experimentul 1 au fost mai mari decât cele din Experimentele 2 și 3, în care am eliminat interacțiunea socială.

Experimentele 2 și 3
Pentru Experimentele 2 și 3, un nou grup de participanți a fost invitat să se înscrie pentru experiment prin intermediul centrului de date online hroot (50) al BonnEconLab. Un total de 127 de voluntari sănătoși de sex masculin au fost înscriși în studiul dublu-orb, randomizat, în grupuri paralele, și și-au administrat o doză de 24 UI (trei pufuri pe fiecare nară, fiecare cu 4 UI, Novartis) cu OXT sau placebo (PLC) cu 40-45 min înainte de începerea sarcinii de donare. Soluția placebo conține ingrediente identice, mai puțin peptida în sine. Studiul a inclus o sesiune de screening dimineața și o sesiune experimentală după-amiaza. Screeningul a condus la excluderea bolilor fizice sau psihiatrice actuale sau trecute (inclusiv a abuzului de droguri și a consumului de alcool), evaluată prin istoricul medical și mini-interviul neuropsihiatric internațional. Pentru a controla posibile diferențe existente înainte de tratament, am evaluat trăsăturile de anxietate cu inventarul stărilor, trăsăturilor de anxietate, simptomele depresive cu inventarul Beck pentru depresie, adversitatea socială timpurie cu chestionarul pentru traume din copilărie și trăsăturile de tip autist cu chestionarul pentru afecțiunile din spectrul autismului. În plus, am evaluat atitudinile cooperante și altruiste pe baza valorilor sociale către care se orientează subiecții, precum și empatia evaluată cu ajutorul indexului de reactivitate interpersonală și susceptibilitatea lor spre aprobare externă cu scala dezirabilității sociale. În plus, subiecții au fost rugați să indice veniturile personale și comportamentul lor în ceea ce privește donațiile pe parcursul ultimului an. Nu au existat diferențe a priori între grupurile OXT și PLC pentru scoruri Xi scăzute sau ridicate (tabelele 2 și 3). Mai mult, subiecții nu aveau cunoștință să fi luat medicamente psihoactive cu prescripție medicală și nu luaseră medicamente psihoactive fără prescripție în ultimele 4 săptămâni. Participanților li s-a cerut să-și mențină ora obișnuită de culcare și trezire și să se abțină de la consumul de cofeină și alcool în ziua sesiunii de testare. În timpul testării, un total de 20 de participanți (OXT: n = 10; PLC: n = 10) nu au putut finaliza sarcina de donare din cauza problemelor tehnice. Astfel, analizele finale au fost efectuate pe date de la 107 participanți (vârsta medie ± SD, 24,16 ± 3,2 ani).

În timpul Experimentelor 2 și 3, fiecare participant a fost așezat singur în fața ecranului unui computer într-un compartiment de testare separat, care a fost închis cu perdele, fiind supus aceleiași sarcini de donare și primind aceleași instrucțiuni primare cum a fost stabilit în Experimentul 1. Această setare experimentală a exclus orice interacțiune cu colegii sau experimentatorul. Pentru a exclude potențialele influențe intricate ale diferențelor de sex, am comparat efectele OXT între participanții de sex masculin, nu între bărbați și femei. Participanții au efectuat două runde ale sarcinii de donare. În Experimentul 2, participanții nu aveau alte informații înafară de aceea că ar putea să doneze niște, nici unul sau toți banii, cu un maxim de 1 euro pentru fiecare caz (Figura S1). În Experimentul 3, același eșantion de participanți a fost informat suplimentar cu privire la donațiile medii efectuate de colegii lor în fiecare caz (de exemplu, „colegii dvs. anteriori au donat 0,50 euro”) (Figura S2). Scenariile sarcinii de donare au fost prezentate cu software-ul Qualtrics. Participanților li s-a cerut să indice donația pe care o fac mutând un cursor plasat pe fiecare fișă. Pentru modificarea pozițiilor de pornire ale cursorului, fiecare alegere a necesitat un efort similar.

Indicele xenofobiei
Într-o sesiune de screening separată, am evaluat xenofobia prin măsurarea atitudinilor față de refugiați pe baza unui instrument de evaluare adaptat dezvoltat de Schweitzer și colegi. Adaptările s-au referit la formulări; de exemplu, „refugiatul australian” a fost înlocuit cu „refugiat german”. Instrumentul de evaluare conținea două inventare, în care participanții au indicat cât de puternic au asociat refugiații cu amenințări realiste și simbolistice. În analizele noastre, ne-am concentrat pe inventarul amenințărilor realiste, care include șapte elemente și are o consistență internă bună (Cronbach’s α = 0,83). Această decizie s-a bazat pe dovezi anterioare care indică faptul că amenințările realiste (de exemplu, amenințările percepute privind interesul economic, statutul social sau sănătatea), mai degrabă decât amenințările de natură simbolistică (de exemplu, amenințările percepute la adresa moralei, a valorilor sau credințelor proprii) prezic cu acuratețe mai mare percepțiile xenofobe. Elementele scalei amenințărilor realiste cuprind percepții diferite ale amenințărilor; de exemplu: „Refugiații nu dislocă lucrătorii germani de la locurile lor de muncă” sau „Refugiații au crescut povara fiscală a germanilor”. Răspunsurile au fost codificate pe o scală de 10 puncte Likert, variind de la 1 („Nu sunt de acord”) la 10 („Sunt foarte de acord”). Toate elementele au fost recodificate astfel încât valorile mai mari reflectau sentimentele mai puternice ale amenințărilor realiste percepute. Indicele Xi, folosit pentru analizele ulterioare, se referă la scorul mediu al unui subiect obținut la inventarul amenințărilor realiste.

Analiză statistică
Datele demografice, neuropsihologice și comportamentale au fost analizate utilizând IBM SPSS Statistics 24. Datele comportamentale cantitative au fost comparate utilizând analiza mixtă a testelor de varianță și post-hoc. Corelația Pearson produs-moment a fost utilizată pentru analiza corelațiilor. Eta la pătrat (η2) și d Cohen s-au calculat ca mărimi ale dimensiunii efectului. Pentru variabilele calitative s-au folosit testele Χ2 ale lui Pearson. Toate valorile P raportate presupun variații +/-, dacă nu se specifică altfel, iar valorile P <0,05 au fost considerate semnificative.

Toate datele relevante sunt stocate pe un server al Diviziei de Psihologie Medicală de la Centrul Medical al Universității din Bonn și sunt disponibile în scopuri de cercetare la cerere prin contactarea lui R.H.

Citiți și:

Vă plac chiar așa mult migranţii? Primiţi-i atunci în casele voastre, dar pe banii voştri

Il Giornale – Ce fir roșu îl leagă pe Soros de afacerile valului migrator care a adus în Europa milioane de migranți

 

yogaesoteric
23 iulie 2018

 

Also available in: English