Vaccinul anti covid: dumnezeul secular al vremurilor noastre

Vaccinul antirubeolic, sau ROR cum mai este cunoscut, își are începuturile în anul 1964, în Statele Unite. Primele testări cu acest vaccin pe oameni au început un an mai târziu. Prima licență pentru producerea acestui vaccin a fost oferită în 1969, iar campania de vaccinare a început în forță în 1970.

Deci vorbim de aproape 6 ani, ca interval de la primele cercetări și până la emiterea unei licențe. ȘASE ANI. Citiți bine. În România, autoritățile au introdus vaccinul antirubeolic în 1979, adică la alți 9 ani de la primele vaccinări. Acestea sunt fapte, realități verificabile (https://en.wikipedia.org/wiki/Rubella_vaccine).

Și vorbim de o boală, pojarul, pentru care nu s-a închis niciodată nimic, nu s-au carantinat orașe și țări, deși au existat epidemii în numeroase locuri de pe Pământ, inclusiv în România noastră. Acesta este doar un exemplu simplu de găsit. Mai sunt și multe altele.

E logic de ce atunci s-a procedat așa: au fost perioade de cercetări, s-au făcut teste și, mai important, s-au urmărit efectele pe care vaccinul le are în timp. Abia după această perioadă de observație, autoritățile și-au dat acordul pentru producerea vaccinului și folosirea lui pe oameni. Autoritățile vremii din România și nu numai, au observat ce se petrece cu oamenii după ce s-au vaccinat și au decis în cunoștință de cauză.

Și totuși, în 2020, ni se cere să credem că un vaccin creat și testat doar câteva luni este perfect pentru noi, ba chiar „superb”, cum zicea dr. Streinu-Cercel.

Cuvântul cheie aici fiind „credem”. Pentru că aici e vorba de credință pură și nimic altceva. Când îți faci vaccinul ăsta, fără să ai cel mai mic habar despre ce efecte are asupra trupului uman la 1-2 ani de la vaccinare, arăți de fapt că vrei să crezi că totul va fi bine. Și atât. Este doar credință: nu există nicio dovadă reală, observabilă, că acest vaccin funcționează și că nu produce efecte grave secundare pe termen mediu și lung.

Ca să mergem mai departe cu comparațiile, atunci când vorbesc despre credință, necredincioșii zic așa: „Unde este Dumnezeu, să-L văd? Eu nu cred decât ceea ce văd!”. Folosind aceste argumente laice, putem întreba și noi: „Unde sunt efectele benefice ale acestui vaccin? Le-a văzut cineva?”.
Păi nu, că n-au avut timp să se vadă, ni se va răspunde. Şi atunci, de ce nu așteptăm? Cine ne grăbește și de ce?

Ni se cere să-i credem pe cei care au tot interesul ca noi să-i credem. Ni se cere să-i urmăm orbește pe oameni care se îmbogățesc de pe urma actului nostru de credință în vaccin: respectiv companiile farmaceutice. Dar statul?, veți zice, el ne reprezintă, nu?

Statul – fără să ne întrebe dacă suntem de-acord – a exonerat de orice răspundere aceste companii. Deci singurii care vor plăti, în cazul în care credința în vaccin se va dovedi falsă, vom fi tot noi. Nu mai vorbim că același stat – indiferent din ce țară – a refuzat categoric orice variantă de tratament a bolii care nu includea vaccinarea. Dacă nici acesta nu mai este conflict de interese, atunci oare care este?!

Aceia care ne spun că este periculos să ne împărtășim din aceeași linguriță – deși acolo, din punct de vedere material avem doar pâine și vin – ne spun că nu este nicio problemă să ne „împărtășim” dintr-un vaccin făcut la grămadă pentru toate neamurile și etniile, despre care habar n-avem ce conține.

Orice copil de liceu știe că nu există un medicament universal, pentru că nu există grupuri etnice identice. Fiecare grup cu caracteristicile sale. Ce merge la x, poate da rateuri la y. Aceste aspecte se știu, sunt realități verificabile. Și totuși sunt ignorate. De ce?

Dacă era așa de îngrijorat pentru soarta noastră, statul român putea să aloce de urgență câteva sute de milioane de euro pentru Institutul Cantacuzino pentru ca această instituție să creeze un vaccin special pentru caracteristicile românilor. De ce nu a făcut-o?

Păi companiile farmaceutice au plătit sponsorizări și au făcut „lobby” de milioane de euro printre politicieni ca la un moment ca acesta noi să ne producem propriile vaccinuri?

În concluzie: în privința vaccinului acesta, permiteți-mi să fiu necredincios. Nu cred în autorități abstracte, care nu-și asumă nimic și care de-altfel au dovedit de mii de ori până acum că sunt incompetente. Ca un necredincios ce sunt voi aștepta să văd care sunt efectele reale ale acestui vaccin și nu ceea ce propovăduiesc preoții acestei noi religii seculare.

Autor: Mihai Șomănescu

Citiți și:

Doctor francez despre vaccinul anti-covid de la Pfizer: N-am văzut niciodată o frecvență atât de ridicată de efecte secundare la un vaccin!

Efecte adverse grave ale vaccinului Covid de la Pfizer. Patru voluntari au dezvoltat paralizie facială, iar două cadre medicale şoc anafilactic

De ce este necesar să fie evitat acest vaccin antiCovid. Mesajul lui Robert F. Kennedy Jr.

yogaesoteric
17 februarie 2021