Vasile Astărăstoae: Golgota românilor ortodocși din Ucraina

În ultima vreme, timid, în dezbaterea publică și-a făcut loc un nou subiect: persecuția preoților și credincioșilor ortodocși români din Ucraina. Dezvăluirile le-a făcut Mitropolitul de Bănceni, Longhin (Mihail Jar).

În 1997, împreună cu Varujan Vosganian, Paul Ghițiu, Paul Mitroi și reprezentanți ai presei ne-am deplasat pentru 5 zile în Cernăuți și în zonele Herța și Noua Suliță. La întoarcere, pe când ne îndreptam spre graniță, la 12 kilometri de punctul vamal, în Bănceni, am zărit pe un deal o strălucire aproape neomenească. Spre acel deal ducea un drum pe care am zărit mergând câțiva oameni. Curioși i-am întrebat unde merg, unde duce acel drum și ce e cu acea strălucire. Ne-au răspuns: „mergem să construim o Catedrală și drumul duce spre poiana La stejar. Lucirea din zare este acoperișul Catedralei”.

Am luat-o și noi pe acel drum și după câțiva kilometri am văzut construcția. Ne-a întâmpinat Părintele Mihai Jar, îmbrăcat în straie monahale pline de ciment și var; pentru că era ora prânzului ne-a invitat la masă. Ne-a povestit despre catedrala pe care o construia. Ne-a spus că, într-o noapte, i s-a arătat în vis Maica Domnului și i-a spus că are datoria să construiască o catedrală. Apoi, l-a și condus pe un deal, într-o poiană unde viețuia un stejar secular. S-a dus și l-a văzut uscat și fără nicio frunză. A pus prima piatră și atunci stejarul a înfrunzit. Târziu, când i-au căzut frunzele, stejarul s-a prăbușit ca și cum și-ar fi încheiat misiunea.

A început construcția, dar a început cu un orfelinat; un orfelinat care, pe atunci (l-am vizitat), avea 40 de locuri pentru copii cu handicap. Vizitasem multe astfel de așezăminte în occident, dar nu am văzut unul care să fie atât de frumos și de bine dotat. Măicuțele îngrijeau acești copii cu o dragoste care nu poate fi descrisă. După care a început construcția catedralei.

Autoritățile ucrainene au venit și au cerut pentru teren un milion de dolari. O sumă imensă și care părea a fi un obstacol de netrecut. Dar l-a trecut. Credincioșii au mers un an de zile pe jos până în Siberia, cerșind și au reușit să strângă peste 2 milioane de dolari. Astfel, au devenit proprietarii pământului.

Părintele Jar ne-a mai povestit că această construcție este făcută prin voluntariat: unii vin și muncesc atunci când au timp; alții dau donații în alimente pentru a hrăni muncitorii; alții fac donații în bani pentru a se cumpăra materiale. Și încet-încet, Biserica creștea odată cu extinderea așezămintelor pentru copii orfani.

După ce am luat masa și am vizitat locurile, Părintele Jar ne-a spus „haideți să vă arăt taina acestei Mănăstiri”. Ne-a condus printr-un tunel la o adâncime de 6 metri și o lungime de peste 60 de metri într-o chilie situată exact sub viitorul altar al Bisericii. În chilie, erau două paturi și trei tineri călugări, care făcuseră legământul să nu iasă de acolo până la sfârșitul vieții lor lumești. Și mai era o Psaltire. Pe rând, fără pauză, unul dintre ei citea acea psaltire. „Când am început să construim Biserica, vrăjmașul a încercat să ne împiedice. Se dărâmau ziduri, aveau loc accidente, veneau furtuni și altele ca acestea. Atunci am luat hotărârea să punem pavăză vrăjmașului, citind Psaltirea. De atunci nu au mai avut loc astfel de evenimente. Aceasta este arma noastră – Psaltirea neadormită”.

A fost o „armă” teribilă. Mănăstirea „Înălțarea Domnului” în satul Bănceni a fost sfințită în 1998. Apoi, Părintele Jar a construit o mănăstire de maici în cinstea Icoanei Boiana a Maicii Domnului, în satul Boian. În paralel cu mănăstirile, s-a angajat în construirea unui adăpost pentru orfani. A construit un complex de clădiri cu dotări excepționale unde au primit adăpost și iubire peste 400 de copii din toată Ucraina. Statul ucrainean l-a decorat în mai multe rânduri: Ordinul de Merit, gradul III, titlul Erou al Ucrainei (cu acordarea Ordinului), „Crucea Sfântului Panteleimon Vindecatorul”, premiul național „Mândria țării”, ordinul „Patriot al Ucrainei”, „Ordinul Independenței Ucrainei”.

Pentru cei care au răbdare să-l urmarească, iată un emoționant reportaj despre minunile de la Bănceni.

Este bizar ca dintr-o dată Mitropolitul Jar să devină dușman al Ucrainei, să fie propus pentru a i se ridica cetățenia ucraineană și a fi deportat odată cu confiscarea bunurilor mănăstirilor. Vina lui: aparține unei anumite biserici ortodoxe neagreată de autorități și predică în limba română.

„Părintele Mihail Jar, starețul ortodox român al Mănăstirii Bănceni din regiunea Herța (Ucraina), a explicat, la Antena 3 CNN, faptul că preoții români din Ucraina trăiesc clipe de coșmar. Serviciile secrete ucrainene au luat cu asalt mănăstirile, au intrat noaptea peste clerici în case și au spart geamurile bisericilor. «Au început prigoanele grele și mari, ne-au distrus complet. Ne-au distrus, pur și simplu; este necesar să răbdăm pentru Hristos, pentru credință. Dar nu în felul ăsta. Nu te poți ruga nici la Dumnezeu acum, să stai să dormi cu frică în casă. Au intrat noaptea la Mitropolie la Cernăuți, au intrat noaptea peste ei în case cu (puști) automate, i-au pus (pe clerici) la perete, au spart geamurile. […] Au mers la mănăstiri de maici, le-au pus la pământ, le-au apăsat cu călcâiul pe cap, acțiuni foarte grele», a spus preotul român la Sinteza Zilei.” – „Preoții români din Ucraina trăiesc zile de coșmar: Ucrainenii au venit peste noi! Au intrat cu armele, au pus stareții la zid”, Știri pe surse (Autor: Lucian Negrea, Publicat: 19/01/2023).

Reacțiile la aceste dezvăluiri au fost diferite:

1. Aprobare deplină a acțiunilor autorităților ucrainene. Iată un comentariu la articolul lui Lucian Negrea (păstrez modul de exprimare al autorului comentariului): „Nu se zice, decat de a astuia care e sluga la rusi. La fel cum alaltaieri A3 zicea ca sunt 13 preoti pe o lista de retragere a cetateniei si ca „iata cum romanii sunt asupriti in ucraina fara sa se spuna ca doar asta e roman, ceilalti 12 si rusi. Adica rusi cu cetatenie rusa si pasapoarte rusesti! Dar sa ne apucam noi sa ne certam cu ucrainenii pentru rusii aia si prostul de roman bagat intre ei. Popa prostul ala care linge la biserica rusa unde e in filmul ala, ca nu il gasesc?”

Unuia cu un asemenea limbaj, în mod normal, nu ar ar fi cazul să-i răspunzi. Totuși, pentru cei care pot fi influențați, trei precizări:

a) Legislația ucraineană interzice dubla cetățenie. În consecință, preoții nu pot avea cetățenie rusă și pașapoarte rusești.

b) În Ucraina, există două Biserici Ortodoxe: una istorică, subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, dar cu un grad crescut de autonomie, și una recentă, apropiată de autoritățile de la Kiev, subordonată canonic Patriarhiei de la Constantinopol. Dintre cele 130 de parohii ortodoxe românești din Ucraina, peste 100 au rămas în cadrul Bisericii ortodoxe tradiționale, deoarece doar aceasta permite ținerea slujbei în limba română.

c) Biserica Ortodoxă supusă Patriarhiei Moscovei este încă legală în Ucraina și orice măsură este necesar să fie urmare a unei hotărâri judecătorești și nu a unui ordin administrativ.

2. Justificarea măsurilor autorităților ucrainene prin războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

Cei care au o astfel de abordare spun că aceste probleme vor fi discutate și rezolvate după ce Rusia fie v-a fi învinsă, fie se va ajunge la un acord de pace. A introduce acest subiect în agenda publică (inclusiv cel legat de interzicerea studierii în școli în limba minorității române) echivalează cu un sprijin direct dat agresorilor ruși și subminarea eforturilor ucrainenilor, care apară cu arma în mână valorile occidentale. Ucrainei i se acceptă orice pentru faptul că luptă cu rușii. După ce va fi ridicată legea marțială, în mod cert Ucraina se va apleca și asupra drepturilor minorităților. Și aici sunt necesare două precizări:

a) Persecutarea românilor nu a fost determinată de agresiunea lui Putin. Ea își are rădăcinile încă de la declararea statului independent Ucraina. Să nu uităm că Ucraina este un stat relativ tânăr și își exprimă frustrările prin atitudini naționalist-extreme. Mahno, Petlura, Bandera și-au construit cariera politică prin acțiuni brutale de eliminare a celorlalte naționalități. Pare paradoxal că tocmai aceste personalități se bucură (mai ales după „Maidan”) de recunoaștere oficială în Ucraina, uitându-se de masacrele împotriva polonezilor, rușilor, românilor, evreilor, de colaborarea cu naziștii a lui Bandera.

Am fost de mai multe ori în Ucraina. Am văzut naționalismul ucrainean în acțiune și nu mi-a plăcut. Am văzut atitudinea față de români. Ștefan cel Mare este un criminal de război, România un stat agresor care a ocupat regiunile Cernăuți (în 1918) și Odessa (în 1941), eliberate abia în 1944. Exista îngrijorare că acest fapt se poate repeta. De aceea, chiar dacă nu se recunoaște oficial, există o politică de asimilare a românilor. În 15 ani, la vizitele mele în Ucraina, în fiecare an, am întâlnit tot mai puțini oameni care vorbeau limba română. Este puțin probabil ca situația să se transforme în bine la terminarea războiului.

b) Convenția europeană a Drepturilor Omului, în articolul 9, prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod personal sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor”.

Articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție prevede următoarele: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.

Jurisprudenţa CEDO arată o constantă conform căreia, în sensul articolului 9, libertatea gândirii, conștiinței și religiei reprezintă unul dintre fundamentele unei „societăți democratice” în sensul prevăzut de Convenție. Ea este în egală măsură un bun prețios pentru atei, agnostici, sceptici sau indiferenți. Această libertate implică mai ales cea de a adera sau nu la o religie, precum și libertatea de a o practica sau nu (hotărârea Kokkinakis contra Greciei; Buscarini și alții contra SanMarino, Mitropolia Basarabiei contra Republica Moldova etc.). Statul este bine să fie neutru și imparțial în exercițiul dreptului său de reglementare în domeniu și în relaţiile sale cu diversele religii, culte și credințe.

Curtea a afirmat repetat că articolul 9 este necesar să fie interpretat în lumina articolului 11 al Convenției, care protejează viața asociativă contra oricărei imixtiuni nejustificate a statului. Autonomia comunităților religioase este indispensabilă pluralismului într-o societate democratică și își are locul chiar în centrul protecției oferite de articolul 9. În plus, unul din mijloacele de a exercita dreptul de manifestare a religiei pentru o comunitate religioasă, în totalitatea colectivului său, îl reprezintă posibilitatea de a asigura protecția jurisdicțională a comunității, a membrilor și a bunurilor sale, în așa fel încât articolul 9 să fie asigurat nu numai în lumina articolului 11, dar în egală măsură și a articolului 6 al Convenției. Aceste drepturi nu pot fi suspendate în nicio circumstanță, nici măcar în război.

3. Simpatie față de ortodocșii români din Ucraina fără empatie.

Empatia este diferită de simpatie; înseamnă să ai aceleași trăiri cu cel cu care empatizezi, să te pui în situația lui, să urci pe dealul Golgotei împreună cu el. Unii dintre cei care simpatizează cu românii ortodocși vorbesc însă despre schimatici, alții despre ecumenism (fără să înțeleagă termenul), iar alții fac apel la Mitropolitul Longhin să supună canonic bisericile din Bucovina ucraineană Patriarhiei de la București.

Este cel puțin cinic să propui, profitând de necazul altora, o astfel de soluție, care, în plus, este și nerealistă. Ar fi necesar să existe acordul credincioșilor, acordul Patriarhiei Române, acordul Patriarhiei Constantinopolului, recunoașterea de către autoritățile ucrainene, potrivit legii. După ce ani de zile românii din Ucraina au fost abandonați de România, o astfel de cerință este greu de acceptat. Mai mult, oficierea slujbelor în limba română va fi suspendată în tot acest interval.

4. Condamnarea cu vehemență a acțiunilor autorităților ucrainene.

Se solicită ultimativ oprirea ajutorului către Ucraina. Este o soluție imposibilă. În momentul în care a aderat la Uniunea Europeană și NATO, statul român și-a asumat niște obligații pe care, ne place, nu ne place, este necesar să le respecte. Cât timp aceste organizații susțin Ucraina, România nu poate face excepție, decât dacă le părăsește. În momentul de față, o majoritate consistentă susține apartenența la aceste structuri și, într-o democrație, este necesar să se respecte voința majorității.

Există și o soluție la care nu am văzut mulți aderenți: intervenția statului român. Nu am văzut-o la mulți, deoarece cota de încredere în statul român este mică. Statul român ar fi necesar să cheme ambasadorul Ucrainei pentru explicații, să informeze opinia publică din țările aliate și guvernele respective despre aceste abuzuri în așa fel încât Ucraina să înțeleagă că nu poate accede în UE și NATO dacă nu respectă drepturile minorităților și libertatea religioasă. Este însă o utopie să crezi că statul și politicienii români vor avea o astfel de atitudine.

În concluzie, în România nu există un consens și în buna tradiție națională vom privi cum creștinii români ortodocși urcă dealul Golgotei.

Autor: Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae

Citiți și:
Profesorul Vasile Astărăstoae îl contrazice pe Vasile Bănescu cu privire la Românii din Ucraina și oferă un Portret schițat de IPS Bartolomeu Anania: IUDA!
Pierit-au românii? Scrisoarea românilor din Ucraina către cetățenii României și consângenii noștri din întreaga lume
Preot român din Ucraina rupe tăcerea și dezvăluie prigoana la care sunt supuși clericii ortodocși din pricina serviciilor de securitate

 

yogaesoteric
10 aprilie 2023