Vasugupta

Vasugupta a trăit aproximativ în perioada 875-925 e.n., fiind considerat autorul sau mai curând cel care a descoperit Shiva-sutra, celebrele aforisme ale lui Shiva. Legenda spune că Vasugupta a descoperit aceste aforisme de o foarte mare profunzime spirituală în urma unui vis. Ele erau gravate pe o stâncă a muntelui Mahadeva chiar de către Shiva, iar după ce Vasugupta le-a memorat, stânca s-a scufundat în apă.

Numele său este  profund semnificativ, vasu însemnând comoară, iar gupta ascuns. Se cunosc puţine elemente referitoare la viaţa sa: Vasugupta a trăit aproape de Srinagar, nu departe de muntele Mahadeva, în valea Sadarhadvana a fluviului Harvan. El este fondatorul şcolii Spanda (a vibraţiei), această linie mistică (sampradaya) avându-i drept continuatori pe Bhattasuri, Kallata, Pradyumnabhattha, pe fiul acestuia, Prajnarjuna, pe Mahadeva şi pe fiul său Srikantha Bhatta, acesta din urmă transmiţându-i învăţătura sa lui Bhaskara, care a trăit probabil în sec. XI.

Vasugupta, a cărui filozofie este esenţialmente mistică, se opune învăţăturii dualiste care predomina în acele timpuri şi care nega Sinele în favoarea unei serii de cunoştinţe determinându-se una pe alta, fără a fi legate printr-un subiect permanent. Învăţătura lui Vasugupta, exprimată extrem de clar încă de la prima sutra, nu lasă însă loc nici unui dubiu: ”Conştiinţa este Sinele”.
 

De asemenea lui Vasugupta îi este atribuită şi Spanda Karika (Doctrina supremei vibraţii creatoare) care tratează despre Suprema vibraţie divină creatoare, dinamismul divin absolut care cuprinde întreaga realitate.