Viaţa lui Milarepa – asceza
Iniţierea şi asceza. Atingerea stării de samadhi
Însă într-o zi, descurajat, Milarepa se hotărî să plece în căutarea unui alt maestru. I-a împărtăşit Damemei temerile şi planurile sale. Fiind de acord cu decizia lui, aceasta i-a oferit câteva din lucrurile lui Naropa, care acum se aflau în grija soţului său, şi l-a trimis la un alt Lama, se spune la fel de evoluat spiritual, numit Ngogpa, care făcea parte din aceeaşi grupare spirituală ca şi Marpa, pentru a i le dărui acestuia ca venind din partea soţului său. A scris un bilet, prin care îl ruga pe acest Lama să îi ofere lui Milarepa învăţăturile sacre, apoi l-a marcat cu propriul sigiliu al lui Marpa.
S-a întors să primească binecuvântarea maestrului
Ajuns la locuinţa noului său maestru, Milarepa i-a oferit acestuia darurile sfinte aduse cu el şi i-a cerut învăţătura. Însă Ngogpa i-a promis că îi va oferi ceea ce cerea abia după ce va realiza un ritual de magie neagră pentru a apăra discipolii care veneau să-l vadă din satele mai îndepărtate, care, în drumul lor către maestru, erau atacaţi şi jefuiţi de toate darurile pe care le aveau la ei. Milarepa îşi regreta profund soarta pentru că, în loc să obţină învăţătura spirituală pentru care venise, trebuia să comită în continuare acţiuni malefice. A reuşit în ritualul său, prin care a provocat o mare inundaţie în acea zonă, iar localnicii au fost profund impresionaţi de puterea sa şi atacurile au încetat; mulţi dintre jefuitori au devenit discipolii sinceri ai maestrului Ngogpa.
Respectându-şi promisiunea, Lama Ngogpa i-a oferit lui Milarepa iniţierea într-un ritual secret, după care l-a condus într-o peşteră, a cărei intrare urma să fie blocată cu o piatră foarte mare, lăsând liberă doar o porţiune prin care să poată primi hrană şi apă. Milarepa a început astfel meditaţiile sale zilnice, urmărind cu precizie şi perseverenţă instrucţiunile oferite de noul său maestru. Cu toate acestea, deşi practica intens, nu a obţinut nici un efect sau transformare spirituală. Când Lama i-a spus cu uimire că, în urma acestei iniţieri, şi după o practică atât de asiduă, oricine ar trebui să obţină rezultate, el şi-a dat seama că motivul real pentru stagnarea sa spirituală era lipsa binecuvântării adevăratului său maestru. În această perioadă, Ngogpa a primit de la Marpa o scrisoare prin care acesta îl invita să ia parte alături de el la un mare eveniment religios. De asemenea, îl ruga să îi aducă înapoi discipolul.
A meditat continuu 11 luni
Când au ajuns cu toţii la casa lui Marpa, întregul “complot” a fost demascat, iar Milarepa a fugit într-un colţ al casei pentru a scăpa de furia maestrului. Încă o dată, se simţea plin de disperare şi teamă, iar gândul sinuciderii îi apăruse ca fiind singura salvare. Însă Marpa nu era mânios, ba chiar a trimis pe unul dintre discipolii săi să îl aducă pe Milarepa. Deşi plin de îndoială, Milarepa a acceptat să meargă şi, împreună cu ceilalţi şi-a ocupat locul lângă maestrul său. Atunci Marpa a început să povestească detaliat tot ce se petrecuse din momentul în care şi-a întâlnit devotatul discipol. A mărturisit că, dacă reuşea să îşi aducă discipolul într-o stare de disperare profundă de nouă ori la rând, va putea astfel să îl purifice complet de toată karma sa negativă. Dar, din cauza înţelegerii greşite a soţiei, care a intervenit în planurile sale, a putut face acest lucru doar de opt ori. Oricum, suferinţele pe care Milarepa le-a întâmpinat l-au purificat de cea mai mare parte a greşelilor sale.
Acum Marpa l-a anunţat că îi va oferi în sfârşit acele iniţieri şi învăţături care aduc eliberarea într-o singură viaţă, după care urma să îl închidă într-o peşteră, pentru a-şi începe meditaţiile. Fără a şti dacă visează sau nu, Milarepa îşi dorea ca această stare de bucurie inexprimabilă ce îi cuprindea sufletul să nu se mai oprească niciodată. “Zilele fericirii au început” – spunea el.
După ce a invocat zeităţile care guvernează succesiunea de maeştri spirituali ai căii sale spirituale, Marpa i-a oferit discipolului său iniţierea în tehnicile de meditaţie. Cu această ocazie i-a revelat lui Milarepa faptul că va avea, la rândul său, discipoli plini de aspiraţie, inteligenţă, energie, conform răbdării şi credinţei de care el a dat dovadă de-a lungul testelor la care fusese supus în perioada de purificare.
Milarepa a început pregătirea pentru meditaţie. Marpa l-a închis în peştera pregătită pentru el, oferindu-i proviziile de alimente de care avea nevoie. Milarepa a meditat intens timp de unsprezece luni, după care maestrul, împreună cu soţia sa, Damema, au venit să îl scoată din izolare. Pentru că progresase foarte mult în tot acest timp, nu dorea nici o pauză în practica sa, dar a ascultat instrucţiunile maestrului. Întrebat ce a experimentat în meditaţii, Milarepa a început prin a cânta un imn de glorificare a maestrului său şi a învăţăturilor pe care i le-a oferit. După aceasta i-a descris rezultatele obţinute.
A înţeles valoarea liberului arbitru
În primul rând, discipolul a înţeles că trupul său este un produs al ignoranţei, compus din carne şi oase şi întreţinut de puterea conştiinţei. Această viaţă şi corpul de care dispunem sunt pentru noi mijlocul prin care putem evolua sau decădea, şi totul depinde doar de noi. Cel mai preţios lucru pe care îl avem este prezentul, în care trebuie să alegem între bine şi rău. Milarepa îi vorbi despre avantajele spirituale ale altruismului şi compasiunii, despre importanţa iubirii şi a binelui. Meditând asupra scopului final al eliberării spirituale şi comuniunii cu Dumnezeu, descoperim că ego-ul este iluzoriu, efemer, iar pentru a obţine această stare trebuie să ne păstrăm mintea cât mai calmă. Toate eforturile depuse pe această cale trebuie însoţite de compasiune şi perseverenţă şi de umilinţa de a oferi toate meritele acestor eforturi lui Dumnezeu. Aşa cum cuvântul hrană nu satisface foamea celui flămând, ci pentru aceasta el trebuie să mănânce, la fel şi cel care învaţă despre Conştiinţa Supremă trebuie să mediteze asupra Ei pentru a o realiza, nu este suficient doar să-i ştie definiţia.
Marpa, foarte mulţumit de rezultatele discipolului său, i-a mărturisit acestuia că toate aşteptările sale fuseseră depăşite. I-a permis atunci lui Milarepa să se întoarcă în peşteră pentru a-şi continua meditaţia, nu înainte de a-i oferi iniţierea în tehnica secretă tibetană tumo (prin care se produce unificarea fluxurilor ascendente şi descendente ale energiei de-a lungul coloanei vertebrale, producând astfel, printre altele, căldura vitală atât de necesară realizării meditaţiei în peşterile friguroase). Milarepa a continuat meditaţiile sale din peşteră timp de mulţi ani, sub directa îndrumare a maestrului său.
După 7 zile de samadhi, a renunţat definitiv la lume
Într-o zi, Milarepa a avut un vis ce îi păru extrem de real şi cutremurător. Casa în care trăise pe când era copil o văzu în ruine, iar cărţile sacre distruse de ploi. Bătrâna sa mamă murise, iar sora lui rătăcea din loc în loc, fără a avea măcar un singur prieten. În vis era cuprins de o tristeţe profundă şi deplângea soarta familiei sale. Când s-a trezit, aceeaşi stare de tristeţe îl urmărea. Încerca să mediteze, dar nu-şi putea schimba starea şi, de aceea, a hotărât să plece în lume pentru a-şi găsi familia. A dărâmat piatra de la intrarea în peşteră şi a plecat la maestrul său, Marpa.
Când a intrat în camera acestuia, l-a găsit dormind. Marpa a fost foarte uimit să afle că Milarepa îşi părăsise locul de retragere. Discipolul îi povesti visul şi îl anunţă cu privire la decizia de a pleca în căutarea celor dragi. Marpa i-a permis să plece. Faptul că Milarepa îşi găsise maestrul dormind era un semn că nu se vor mai revedea în această viaţă. Deşi profund îndurerat la acest gând, el nu a renunţat la decizia luată. Marpa i-a oferit ultima şi cea mai înaltă iniţiere în doctrinele tantrice secrete. Dintre toţi discipolii, Milarepa a fost singurul căruia maestrul îi oferi aceste învăţături. L-a însărcinat pe Milarepa ca, la rândul său, să ofere aceste informaţii doar celor mai merituoşi discipoli ai săi şi să nu-şi manifeste puterile paranormale pe care le va dobândi în urma practicii decât pentru o cauză divină. Marpa l-a sfătuit să mediteze în mai multe peşteri sacre, în care mai meditaseră diferiţi sfinţi şi i-a dăruit apoi un pergament sigilat ce urma să fie deschis doar când simţea că moartea se apropie. Cu profundă tristeţe, ştiind că nu se vor mai întâlni în această viaţă, Milarepa şi-a luat rămas-bun de la maestrul său spiritual, cu gândul că se vor reîntâlni cu siguranţă în paradisurile cereşti.
După un drum destul de dificil, a ajuns la casa din copilărie, unde totul era exact ca în visul său. Mama sa murise, pe locul casei se aflau doar ruine şi toţi vecinii se temeau să se apropie de ea, crezând că este bântuită de fantome şi spirite demoniace. Intră în casă şi, înlăturând buruienile ce creşteau peste tot, găsi într-un loc rămăşiţele corpului mamei sale. Amintindu-şi de învăţăturile maestrului său, se aşeză pe o piatră şi pătrunse într-o stare de meditaţie profundă. A intrat în curând în samadhi, şi a rămas aşa timp de şapte zile. Când a revenit la starea de conştiinţă normală, a înţeles că pentru el această lume nu mai are nimic să îi ofere, nimic cu ce l-ar mai putea tenta. Acum era sigur că îşi va petrece întreaga viaţă în meditaţie. Vânzând pământul pentru puţină mâncare, părăsi pentru totdeauna acele locuri şi plecă spre peştera Draktar-Taso, prima din lungul şir în care avea să se oprească pentru a medita.
Citiţi în continuare
Viaţa lui Milarepa (3): Atingerea desăvârşirii spirituale. Milarepa devine un Maestru spiritual.