Victoria neo-marxismului în America? (I)

„Ceea ce a început în Rusia se va încheia în America.” – Stareţul Ignatie de Harbin (Manciuria), anii ’30, sec. al XX-lea

Fără a avea pretenția acoperirii tuturor resorturilor care s-au aflat în spatele evenimentelor violente pe fondul cărora s-a desfășurat lovitura de stat prin care a fost înlăturat președintele Donald Trump, haideți să privim situația din SUA și dintr-o altă perspectivă, mai puțin sau aproape deloc abordată.

Perspectiva propusă de mine aici are ca punct de interes legătura dintre ideologia și formația doctrinară a principalilor doi actori politici, Barack Obama și Hillary Clinton – care, din umbră, foarte multe indicii o arată, au fost implicați în revoltele deloc spontane din America – și părintele ideologic al radicalismului de stânga american, Saul Alinsky.

Cam tot ce vedem că s-a petrecut în ultimul an în Statele Unite ale Americii sub aspectul lanțului de evenimente al căror deznodământ a dus la înlăturarea de la Casa Albă a președintelui Donald Trump, toate venind pe fondul prăbușirii economice accelerate și a crizei sociale cauzate de o pandemie izbucnită foarte oportun exact în ultimul său an de mandat – de la violențele de stradă până la fraudarea masivă și grosolană a votului din 3 noiembrie și culminând cu înscenarea asediului Congresului din ziua în care în clădirea Capitoliului s-a decis soarta alegerilor – își are aproape în întregime originea într-o conjurație de dimensiuni inimaginabile concepută în timpul președinției lui Barack Obama.

Din ea fac parte, nu neapărat în ordinea aceasta: Partidul Democrat și sistemul tentacular mafiot creat în timpul administrației primului președinte de culoare american, sistem format din rețele de ONG-uri și mii de organizații „civice” de extremă stângă, care au împânzit America în timpul celor opt ani în care Obama a fost președintele țării; interesele sistemului bancar corporatist și al unor finanțiști megalomani cu agendă globalistă și/sau neo-marxistă, cel mai cunoscut, influent și la vedere fiind George Soros; intelectuali din mediul universitar american penetrat și împânzit de discipoli și urmașii ideologilor neo-marxiști ai Școlii de la Frankfurt refugiați în SUA în anii ’30 după ascensiunea lui Hitler la putere în Germania, ideologi a căror „operă” revoluționară a dat lumii conceptul de „marxism cultural” gândit ca o revanșă la eșecul în epocă al revoluției internaționale comuniste, neo-marxism care de aproape un secol se face vinovat de îndoctrinarea și radicalizarea noilor generații educate de tineri americani; puternicele trusturi media asociate stângii liberale; marile corporații cu întindere globală devenite mai puternice decât multe state cărora le-au subminat suveranitatea; servicii secrete corupte de putere, ele însele stat în stat și, desigur, nelipsitul și atotputernicul complex militar-industrial, căruia fostele administrații cu agendă agresiv globalistă, culminând cu cea a lui Obama, i-au servit interesele de expansiune și putere. Adică pe scurt: Deep State.

Câștigarea fotoliului de președinte al Statelor Unite de către Donald Trump, un outsider absolut venit din afara sistemului de putere de la Washington, a aruncat în aer acest establishment extrem de corupt, care a cotropit în primul rând America și pe americani și care s-a întins cu agresivitate pe tot globul, schimbând în sensul cel mai rău posibil lumea noastră de azi.

Dar haideți să facem un recurs la memoria mediului online, care ne oferă nenumărate surse deschise, pentru a creiona un tablou mai larg de la care cine vrea să extindă cercetările poate avea un punct de pornire. Ce aflăm de aici? Că Barack Husein Obama în tinerețe a fost șeful unei celule studențești „comunitare”, luând lumină de gândire politică de la nimeni altul decât de la părintele și ideologul mișcărilor comunitare americane, Saul Alinsky (1909-1972), născut la Chicago din părinți imigranți ruși, un marxist radical, autorul cărții Rules for Radicals: A Pragmatic Primer for Realistic Radicals (Reguli pentru radicali: Un îndrumar pragmatic pentru radicali realiști), apărută în 1971 și considerată a fi manualul fondator al organizării moderne a comunităților marginale și un clasic al teoriei de agitație și propagandă radicală de stânga. Este, dacă vreți, cartea de căpătâi care l-a însoțit și îl însoțește motivându-i acțiunile anarhice și de putere, pe Barack Husein Obama.

De fapt, pentru a înțelege și mai bine ce resorturi ideologice mână în luptă cuplul Barack Obama-Hillary Clinton, este necesar să-l înțelegem mai întâi pe Saul Alinsky, pentru că amândoi, atât Obama, cât și Hillary Clinton își trag seva gândirii politice din ideile întemeietorului organizării mișcărilor comunităților marginale și a radicalismului de stânga din America.

Într-o prezentare din 2008, fostul senator Barack Obama se descria pe sine, validându-se, dacă vreți, prin asociere cu marele ideolog anarhist, ca „un bun organizator comunitar și un foarte reușit construct al lui Saul Alinsky”, amintindu-și despre perioada cât a fost „ucenic” al școlii de gândire a părintelui comunitarismului american, ca fiind „cea mai bună educație pe care a primit-o vreodată”. Mike Kruglik, un discipol al lui Alinsky în mediul căruia și-a format tânărul absolvent Obama convingerile radicale, și l-a amintit pe președintele de mai târziu Obama, ca fiind „cel mai bun student pe care l-a avut vreodată, un maestru natural și incontestabil al agitației”.

De fapt motto-ul după care președintele Barack Obama și-a construit strategiile luptei pentru putere a fost inspirat de regula nr. 13 din „manualul pentru radicali” al lui Alinsky: „Alegeți ținta, fixați-o, personalizați-o și polarizați-o”. Adică ce a făcut Obama din funcția de președinte, când a făcut din dreapta conservatoare americană și din clasa de mijloc și muncitoare a Americii (bazinul electoral republican), țapul ispășitor pentru toate bolile societății americane, împotriva cărora a polarizat revoltele mișcărilor de tipul Occupy Wall Street, care au cuprins America și parte din capitalele europe occidentale începând cu septembrie 2011, sub sloganul „Occupy”.

Alinsky, în cartea lui Reguli pentru radicali, în capitolul intitulat „Tactica”, împarte electoratul în grupuri „demografice” minoritare (concept regăsit în politica identitară de astăzi), grupuri ușor de instigat, manipulat și controlat, despre care spunea că: „organizatorul acestora este necesar să știe să instige cu cruzime resentimentele acestor oameni”. În strategia lui, Alinsky vorbește despre divizare, demonizare și cucerire pentru a lua puterea prin presiunea și forța străzii. Cu zeci de ani în urmă, Alinsky îi mărturisea unui jurnalist: „Acum este necesar să întețim nemulțumirile acestor oameni, cât sunt incipiente și să le dinamizăm pentru o schimbare radicală a societăți”. Și foarte relevant, modelul de reușită revoluționară pentru Alinsky a fost nimeni altul decât Lucifer, despre care zicea: „Lucifer a fost primul radical cunoscut al omenirii, radical care s-a revoltat împotriva Creatorului său și a făcut-o atât de eficient, încât și-a câștigat propriul său regat”.

Sub acest crez au pornit la transformarea Americii și a lumii, Barack Hussein Obama și cea desemnată să-i ducă mai departe „opera”, Hillary Rodhman Clinton, întrerupți pentru puțin timp de apariția providențială, dar meteorică a lui Donald Trump. Desigur, astfel de tactici pot „câștiga” alegeri, dar rezultatul final este dezastruos pentru țesutul social și coeziunea națională a oricărei țări în care au pătruns agenții revoluției neo-marxiste. După opt ani în care cuplul Obama-Clinton a dictat politica la vârf a Statelor Unite și alți patru în care din culise au continuat să conspire împotriva Americii, instigând grupuri radicale de presiune împotriva lui Donald Trump, societatea americană și prin extensie cea din țările unde aceștia și-au pus amprenta sunt mai divizate și pline de resentimente ca niciodată.

Dar să revenim la prezentul nostru și să conexăm informațiile despre trecutul de ideolog revoluționar al lui Barak Obama, cu evenimentele care au devastat o bună parte din orașele americane în vara lui 2020. După ce în ianuarie 2017 Barack Obama și-a încheiat al doilea mandat la Casa Albă, nu s-a mulțumit cu statutul de fost președinte, ca ceilalți președinți americani, care, conform cutumei de la Washington, după ce au atins cel mai înalt vârf al puterii politice, la final de carieră se retrag discret din prim-planul politicii active, continuându-și activitatea prin turnee în care sunt invitați de diverse organizații, contra unor sume indecente, pentru a ține speech-uri și conferințe în mediul academic și universități, la summituri politice și forumuri economice, în general la întruniri ale unei elite mondiale foarte subțiri, la care bifează cu prezența pentru menținerea prestigiului Statelor Unite și desigur al lor personal, pe lângă cecul substanțial încasat, ca parte a cutumei care le asigură foștilor președinți un trai mai mult decât confortabil și un statut de membrii ai unui club de „reflecție” extrem de exclusivist.

Dar nu, fostul președinte cu porniri revoluționare Barack Obama și-a stabilit cartierul general într-un conac la doar câțiva kilometri de Casa Albă, de unde, din spatele zidurilor fortificate, nu a încetat în anii care au urmat mandatelor sale să imagineze și să lucreze pentru un guvern din umbră, care nu doar să-i apere moștenirea politică amenințată de reformele lui Trump, dar să și saboteze administrația succesorului său. „Este bine ca toată lumea să se simtă stresată, tristă, descurajată…”, a spus Obama într-un mesaj adresat forțelor sale loiale din toată țara, cerând o mobilizare absolută pentru un război total cu administrația Trump, „…ca să apăr ceea ce am realizat până acum”, a întărit fostul președinte. Drept urmare, s-a pus în mișcare „celula de criză” pentru sabotarea programului politic al noului președinte ales și înlăturarea lui din funcție sau ca ultimă soluție (criza sanitară încă nu apăruse), aruncarea în haos a țării și prăbușirea în încrederea electoratului, astfel încât realegerea lui pentru un al doilea mandat să devină nu doar improbabilă, dar și imposibilă.

Ce a urmat alegerii lui Trump, începând chiar cu a doua zi de după votul din 8 noiembrie 2016, este de acum istorie. Reacția Deep State a fost imediată și a îmbrăcat aproape toate formele de împotrivire ale sistemului la schimbarea anunțată de noul președinte ales, rezistență exersată și perfecționată în anii din urmă pe mai multe meridiane ale lumii. După cum scria într-un articol apărut în 14 noiembrie 2015 în cotidianul New York Post, editorialistul Paul Sperry, vrând să atragă atenția asupra legăturii nevăzute dintre evenimentele violente care apăreau „spontan” de nicăieri în multe locuri din SUA, „președintele Obama controlează protestele violente care s-au aprins în timpul mandatelor sale aparent inexplicabil în mai multe orașe și centre universitare (cunoscute încă din anii ’60 ca pepiniere de radicalism neo-marxist), proteste exersate ca parte a strategiei învățate la școala mentorului său Alinsky”.

Practic, Obama punea în practică, în vederea viitoarelor bătălii, lecțiile învățate la școala lui Alinsky, recrutând din timp și antrenând în acțiuni violente o armată de „justițiari sociali” formată din agitatori, huligani și bătăuși, pregătiți să continue post mandat revoluția „transformării fundamentale a Americii”. Și a făcut aceasta printr-un grup prea puțin cunoscut dar bine finanțat, numit Organizing for Action (OFA), organizație afiliată Partidului Democrat, care se finanțează prin donații substanțiale venite din zona de sprijin a oligarhilor de stânga, care au susținut și continuă să sprijine revenirea democraților la Casa Albă.

OFA – fost „Obama for America”, în timpul campaniei de realegere a lui Obama pentru al doilea mandat, a antrenat într-o primă fază peste 10.000 de radicali de stânga, care la rândul lor au atras și pregătit peste două milioane de tineri în tacticile de luptă de stradă, după metodele patentate de Alinsky. Deloc întâmplător și, în paranteză fie spus, păstrând desigur proporțiile, scenariul pus în scenă în SUA seamănă în mare parte cu programul „Restart România” implementat începând cu 2012 în țara noastră de ambasada Statelor Unite la București, în mandatul lui Mark Gitenstein.

În cadrul acestui program, un număr impresionant de 140.000 de tineri au fost selecționați de ambasada SUA și alte ambasade occidentale, pentru a fi instruiți ca „agenți ai schimbării” în România. O forță de șoc impresionantă, la care se adaugă, pe lângă nenumăratele ONG-uri cu finanțări externe oculte, ele nefiind altceva decât tentacule ale unor puteri străine, comandourile formate din studenți și absolvenți de Drept, cum sunt și membrii organizației internaționaliste ELSA, racolați de servicii și plasați ca agenți acoperiți în statele occidentale și chemați la ordin acasă pentru a pune bazele USR, organizația politică subversivă cu agendă clar neo-marxistă.

În fond, o puternică și bine susținută „coloană a V-a” echipată, instruită și finanțată, ca să acționeze în teritoriul țintă, în interesul exclusiv al puterilor de ocupație. Adică fenomenul „#rezist tefelist” care, cu complicitatea și implicarea directă a serviciilor de informații așa-zis românești, s-a manifestat prin tulburări și violențe extreme de stradă, sabotând și zdruncinând din temelii guvernările legitime ale României, pentru „simplul” fapt că nu corespundeau planurilor hegemonilor și nu răspundeau în întregime, întocmai și la timp, comenzilor externe dictate de stăpânii de facto ai coloniei care a devenit România.

Citiți a doua parte a articolului

Autor: Petru Caluian

Citiţi şi:
Petru Romoşan: „Dirijorul politic al noii echipe de la Washington este Barack Obama”
Dominația terorismului cultural. Cum a transformat marxismul cultural America

yogaesoteric
15 iulie 2021