Vigilant Citizen: Simbolismul mult ignorat din filmul lui Roman Polanski „The Ninth Gate” (A noua poartă)

Atunci când filmul The Ninth Gate (A noua poartă) a fost lansat în 1999, criticii l-au considerat lipsit de sens. Dar asta pentru că au ratat complet ideea filmului. Prin intermediul simbolismului, The Ninth Gate spune o poveste de inițiere în ocultism, comentând în același timp obsesia elitei pentru satanism. Iată o privire de ansamblu asupra acestui film mult ignorat.

La lansarea sa în anul 1999, filmul The Ninth Gate nu a fost un mare succes comercial. Criticii au spus că filmul „rătăcea fără a avea vreo țintă” și avea un „final lipsit de strălucire”, pe care nici măcar gloria de vedetă a lui Johnny Depp nu l-a putut salva.

La prima vedere, criticii au avut dreptate: The Ninth Gate pare să fie despre Johnny Depp care aleargă prin diferite țări, în timp ce își aprinde țigări cu fiecare ocazie pe care o are. Iar după aproximativ două ore, filmul se încheie într-un mod destul de dezamăgitor.

Însă, la o privire mai atentă, se pare că acești critici au ratat complet ideea filmului. The Ninth Gate nu este un film de aventură, în stilul Piraților din Caraibe, ci este povestea unei inițieri satanice, extrem de plină de simbolism, în care „meandrele” protagonistului sunt de fapt un ritual alegoric, iar „finalul dezamăgitor” nu este altceva decât o așa-zisă „iluminare” asistată de Desfrânata Babilonului în carne și oase.

Cu toate acestea, nimic din toate acestea nu este explicat în film; totul este menit a fi decodat. Într-adevăr, semnificația subiacentă a filmului poate fi înțeleasă numai după ce simbolurile și referințele oculte presărate de-a lungul său sunt puse cap la cap, așa cum Corso (personajul lui Johnny Depp) pune cap la cap pagini dintr-o carte satanică.

Poate că asta explică de ce, după ce a fost criticat, filmul este acum considerat a fi un clasic pentru categoria cult. Iată o privire asupra înțelesului mult ignorat al filmului The Ninth Gate.

Un film de Roman Polanski

În anul 1968, Roman Polanski a lansat Rosemary’s Baby (Copilul lui Rosemary) – un film psihologic de groază despre o femeie proaspăt căsătorită, care este pregătită de un cult satanic pentru a da naștere Antihristului (citiți aici articolul complet despre acest film).

Într-un fel, acest film de referință a anunțat venirea unei noi epoci. Era sfârșitul unei Americi inocente și idealiste și „nașterea” unei epoci influențate de puternice mișcări oculte malefice.

În mod destul de ciudat, filmul a fost legat de evenimente din lumea reală, care aveau să preschimbe „profeția” acestuia în realitate. La mai puțin de un an după lansarea filmului Rosemary’s Baby, Sharon Tate, soția însărcinată a lui Roman Polanski, a fost ucisă ritualic de adepții lui Charles Manson. Seria de crime îngrozitoare comise de cultul Manson (care mirosea a implicare MKULTRA) a șocat America până în adâncul sufletului și a scos-o din idealismul hippie: lumea a realizat că în spatele scenei se ascundeau forțe întunecate.

La exact 30 de ani după aceste evenimente – și în zorii unui nou mileniu – Polanski a lansat The Ninth Gate. Ca și în Rosemary’s Baby, Satana nu este „personajul malefic”, așa cum ar fi normal, ci protagonistul misterios pe care toată lumea se străduiește să îl mulțumească. Și, la fel ca în Rosemary’s Baby, subtextul din The Ninth Gate este despre venirea unei noi epoci satanice.

Roman Polanski nu a ratat ocazia de a folosi numerologia pentru a-și impune punctul de vedere. The Ninth Gate este despre o carte demonică scrisă în anul 1666. Filmul a fost lansat în anul 1999 (1666 inversat). După cum vom vedea, filmul anunță o nouă epocă – numită, de unii ocultiști, Eonul lui Horus.

Da, filmul este despre răul care preia controlul asupra lumii. Ca o coincidență, Polanski a reușit să facă acest film în timp ce se ascundea încă de justiția americană pentru că drogase și violase o fată de 13 ani. Cred că prietenii săi satanici îl protejau. Și încă o mai fac.

Să aruncăm acum o privire asupra puternicului simbolism din filmul The Ninth Gate.

Un film pentru elita ocultă

Posterul filmului The Ninth Gate este unul dintre numeroasele postere de film care prezintă o cruce inversată. Mesajul fiind acela că este incontestabil un film satanic.

Titlul filmului face referire la cele nouă cercuri ale iadului descrise în Infernul lui Dante. Acestea fiind:
Primul cerc: Limbul.
Al doilea cerc: Desfrânații.
Al treilea cerc: Lacomii.
Al patrulea cerc: Zgârciții și risipitorii.
Al cincilea cerc: Furioșii.
Al șaselea cerc: Ereticii.
Al șaptelea cerc: Violenții, sinucigașii, cămătarii.
Al optulea cerc: Proxeneții, lingușitorii, simoniacii, ghicitorii.
Al nouălea cerc: Trădătorii.

Pe parcursul evenimentelor din film, protagonistul experimentează toate aceste nouă cercuri. El are un comportament lasciv cu o văduvă bogată, devine lacom cu clienții săi, se înfurie pe unii oameni, devine violent cu alții și toate celelalte. În Infernul lui Dante, Satana însuși se află în centrul celui de-al nouălea cerc. Ghiciți ce pățește Corso?

Titlul filmului este, de asemenea, destul de literal. De-a lungul filmului, Corso trece prin porți reale pentru a accesa informațiile privilegiate pe care le caută.

În timpul genericului, spectatorii sunt conduși prin nouă porți, inclusiv prin intrările unor vile de lux deținute de elita ocultă. După cum vom vedea, filmul a fost turnat în locuri extrem de importante, unde au avut loc adevărate ritualuri oculte malefice.

Corso, protagonistul principal al filmului, este angajat de un colecționar bogat, pe nume Boris Balkan, pentru a găsi exemplare ale unei cărți rare și greu de găsit.

În spatele lui Balkan se află o imagine a unui castel din Franța, care se va dovedi a fi poarta finală.

Boris Balkan colecționează cărți rare, care au ceva în comun: îl au ca protagonist pe Satana.

Balkan apasă de trei ori pe numărul 6 pentru a avea acces la colecția sa privată – unul dintre multele detalii care pot să treacă neobservate în film.

Balkan îi arată apoi lui Corso cea mai de preț avere a sa: cartea Cele Nouă Porți ale Regatului Umbrelor. Coperta este împodobită cu o pentagramă inversată, principalul simbol al magiei negre.

Această carte conține nouă gravuri enigmatice, despre care se spune că dețin o putere imensă. După cum explică Balkan:

„Acestea formează o ghicitoare satanică. Interpretate corect, cu ajutorul textului original și al unor informații din interior suficiente, se presupune că îl invocă pe Prințul Întunericului în persoană.”

Există totuși o problemă majoră: Balkan nu poate invoca nimic. Așa că îl angajează pe Corso să aducă celelalte două exemplare ale acelei cărți pentru a le putea compara.

Prima pagină a cărții conține o gravură reprezentând un șarpe înfășurat în jurul unui copac.

Imaginea de mai sus sintetizează întregul film. Este o referire la șarpele din Geneză care îi oferă Evei un măr din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului. În cercurile oculte sataniste, această poveste este de cea mai mare importanță. Ea este interpretată ca fiind „salvarea” oamenilor de către Lucifer, care le oferă cunoștințele necesare pentru a deveni zei.

În jurul imaginii este scris „Sic Luceat Lux”, care în latină înseamnă „Astfel va străluci lumina”. Lucifer înseamnă „aducător de lumină” în latină. Întregul film este despre Corso în căutarea unei așa-zise „iluminări”.

Pe măsură ce Corso își desfășoară investigația, își dă seama că fiecare carte conține trei gravuri semnate de Lucifer însuși, iar acestea este necesar să fie unite pentru a-l invoca pe Satana. Cu toate acestea, procesul nu este la fel de simplu ca simpla adunare a imaginilor. Cei care nu au fost „aleși” sunt sortiți eșecului.

Întregul film este un proces de inițiere, în care Corso devine „cel ales”. Acest aspect este evidențiat de faptul că gravurile din carte au profețit simbolic călătoria lui.

Una dintre gravuri înfățișează un bărbat spânzurat de un picior. Mai târziu, Corso își găsește prietenul mort, spânzurat de un picior. Poziția ritualică amintește faptul că, pentru a avea de-a face cu diavolul, sacrificiile umane sunt necesare.

Un alt indiciu puternic care arată că „alesul” este Corso: o femeie misterioasă și supranaturală îl ajută în călătoria sa.

„Fata” fără nume are puteri magice și pare să știe totul. Emmanuelle Seigner, soția lui Roman Polanski începând cu anul 1989, a jucat acest rol.

Fata marchează fruntea lui Corso cu sângele ei. El este cu siguranță alesul Satanei.

Corso se plimbă o vreme cu sângele fetei pe frunte și cu ochelarii cu o lentilă spartă (semnul cu un singur ochi). Mesajul: a devenit satanic. Această scenă este atât de plină de simbolism, încât a fost folosită pe posterul filmului.

Deși la început Corso găsește aceste chestiuni satanice ridicole și este preocupat doar să își primească banii, treptat el se schimbă. Spre sfârșitul călătoriei, nu-i mai pasă de bani, ci vrea să-și ducă până la capăt căutarea.

Iar aceasta îl duce în câteva locuri extrem de pline de simbolism.

Porțile elitei oculte

Corso găsește al doilea exemplar al cărții într-un loc extrem de important: Chalet Biester din Portugalia.

Ca orice alt detaliu ocult evidențiat în acest articol, semnificația acestui loc nu este menționată în mod specific în film.

Chalet Biester este un conac plin de simbolistică ocultă și locul de desfășurare al unor ritualuri masonice reale. A fost proiectat de arhitectul José Luis Monteiro, care a fost, de asemenea, la originea castelului Quinta da Regaleira – un loc profund ocult, căruia i-am dedicat un întreg articol de analiză din seria Sinister Sites (Locuri sinistre). După cum s-a explicat în acel articol, zona Sintra din Portugalia este impregnată de o energie ocultă malefică, ce a atras oameni bogați și puternici, care căutau să își trăiască acolo fanteziile morbide.

Chalet Biester include o capelă acoperită cu simboluri legate de francmasonerie și de Cavalerii Templieri.

Sub capelă se află însă adevărata menire a Conacului Biester.

La subsol se află o cameră de inițiere masonică întunecată și cavernoasă, menită să reproducă ritualurile „autentice” practicate în Egiptul Antic.

Nimic din toate acestea nu este menționat explicit în film. În scenele care implică conacul, Corso examinează cartea satanică și îl descoperă în cele din urmă pe proprietarul casei, ucis ritualic într-o fântână. Scopul lui Polanksi pare să fi fost acela de a „încărca” filmul cu cât mai multă energie ocultă malefică. Pentru că și alte scene cu caracter simbolic au fost filmate în locuri similare.

Mai târziu în film, Corso descoperă că o societate secretă ocultă numită Ordinul Șarpelui de Argint a perpetuat secretele din cartea The Nine Gates (Cele nouă porți). Când Corso merge să investigheze acest ordin, este condus la o altă poartă foarte plină de simbolism.

Corso sosește la intrarea unui castel francez unde își desfășoară ritualurile Ordinul Șarpelui de Argint.

Înăuntru, oameni în veșminte negre, purtând lumânări negre, aduc laudă Satanei.

Un fost membru al ordinului îi spune lui Corso că acesta „a degenerat într-un club de societate pentru milionari plictisiți și celebrități, care folosesc întâlnirile sale ca pretext pentru a-și satisface apetitul sexual veștejit”. În plus, acești oameni „au impresia că își datorează banii și succesul membrilor ordinului”.

Scenele care implică ordinul au fost filmate în Château de Ferrières, în apropiere de Paris. Ghiciți cine a construit acest lăcaș? Baronul James de Rothschild.

Da, ritualurile oculte din film au fost turnate într-un castel construit de cea mai ocultă familie de elită din istoria lumii. De fapt, acest loc anume a fost scena unor evenimente Rothschild extrem de bizare.

Marie-Hélène de Rothschild își întâmpină oaspeții la Surrealist Ball (Balul suprarealist) la Château Ferrières în anul 1972. Este cea cu coarne pe cap.

După cum am explicat în articolul meu despre această petrecere a elitei oculte, evenimentul a fost plin de referințe la canibalism și alte practici desfrânate.

„Locul inițierii” finale a lui Corso este, de asemenea, foarte plin de simbolism.

Corso ajunge la ultima poartă. O imagine a acestui loc a fost încadrată în spatele lui Boris Balkan la începutul filmului.

Încă o dată, aceste scene au fost filmate într-un loc foarte plin de simbolism: Château de Puivert.

Acest castel din secolul al XII-lea nu este la fel de luxos ca reședința Rothschild. Cu toate acestea, istoria sa este semnificativă: a fost construit de practicanți ai catarismului, o sectă considerată eretică de către Biserică.

Fără a intra prea adânc în această gaură de iepure a istoriei, menționez doar că aceștia reinterpretau creștinismul dintr-o perspectivă gnostică. Într-adevăr, catarii credeau într-un dualism al zeilor, în care Dumnezeul Vechiului Testament era considerat Satana, iar Dumnezeul Noului Testament era considerat „bun”. În plus, ei respingeau conceptul de înviere a lui Iisus, negau patimile lui Isus Hristos, cele șapte sacramente creștine, crucea, Judecata de Apoi, Infernul, Purgatoriul și Paradisul, fiind și iconoclaști consecvenți.

Corso își va găsi „iluminarea” în acest loc plin de o încărcătură specifică. Dar înainte ca aceasta să se petreacă, se petrece ceva plin de simbolism: sex. Un sex ciudat, demonic.

În timp ce castelul arde, Corso se împerechează cu fata. Nu, ei nu sunt „cuplați”. Este mai mult decât atât.

După cea mai ciudată întâlnire posibilă, fata îl ghidează pe Corso către gravura finală, necesară pentru a-l putea invoca pe Satana.

Fata este reprezentată stând pe o fiară cu șapte capete.

Prin acest simbolism, filmul dezvăluie subtil adevărata identitate a fetei: ea este Desfrânata Babilonului.

Așadar, Roman Polanski și-a distribuit soția pentru a juca rolul Desfrânatei Babilonului „cu care regii pământului au curvit, iar locuitorii pământului s-au îmbătat cu vinul curviei ei”. Ciudat.

Dar de ce a avut loc această scenă? La fel ca Rosemary’s Baby, filmul A noua poartă anunță instaurarea unei noi epoci.

În Cartea Apocalipsei, Desfrânata Babilonului întruchipează „adulterul spiritual”. Ea reprezintă hotărârea omenirii decăzute de a construi o societate fără Dumnezeu, guvernată de lăcomie și imoralitate. Ea anunță apariția unei epoci conduse de Satana (balaurul) și de Antihrist (fiara).

Curva Babilonului este venerată în cercurile oculte malefice, cum ar fi Thelema lui Aleister Crowley (unde el o numește Babalon).

În scena de final a filmului, Corso intră pe ultima poartă, în timp ce o lumină puternică face ca ecranul să devină alb.

Cu ajutorul Marii Desfrânate a Babilonului, Corso atinge „iluminarea”.

În concluzie

Deși The Ninth Gate nu a fost pe deplin apreciat de mase, acesta nu a fost făcut cu adevărat pentru mase. A fost făcut de ocultiști pentru ocultiști. A prezentat poveștile, simbolurile și locațiile lor preferate – toate acestea putând fi identificate doar cu ajutorul unor cunoștințe dobândite anterior. La fel ca miturile alegorice împărtășite în societățile secrete, The Ninth Gate are un sens exoteric pentru „profani” și un sens ezoteric pentru „inițiați”.

Lansat chiar înainte de începutul unui nou mileniu, acest film al lui Roman Polanski anunța venirea unei noi epoci, în care elita satanică va deveni mai vizibilă. Și, 25 de ani mai târziu, profeția satanică pare să se adeverească.

Sursa: Vigilant Citizen

Citiți și:
Serialul „American Horror Story: Delicate” și mesajele sale despre lumea subterană ocultă de la Hollywood
Sacrificarea fecioarelor pentru zeii distracției

 

yogaesoteric
11 iulie 2024