Xinjiang: Economia germană este sabotată de SUA și de politicienii de la Berlin

Într-o lume în schimbare, se petrec evenimente de neconceput cu doar câțiva ani în urmă. Companiile germane sunt puse sub presiune nu numai de SUA, ci și de politicienii din Germania. Volkswagen și BASF își vor închide fabricile din provincia chineză Xinjiang din cauza unor presupuse încălcări ale drepturilor omului. Cu toate acestea, auditorii profesioniști arată că acuzațiile sunt false. Este vorba de jocuri de putere geopolitice în detrimentul economiei germane și în interesul SUA.

Provincia chineză Xinjiang este unul dintre cele mai controversate subiecte din mass-media germană. Multe instituții de presă susțin că în această regiune ar avea loc încălcări ale drepturilor omului, muncă forțată și chiar genocid. Strategia mediatică constă în repetarea continuă a acuzațiilor până când ele sunt acceptate ca adevăr. Opiniile obiective, academice și profesionale ale experților sunt suprimate ori de câte ori este posibil ‒ se aplică și constatărilor experților în audit.

Industria germană este acum îndemnată să își închidă toate fabricile și cooperările pe baza unor astfel de adevăruri percepute. Compania chimică BASF, de exemplu, a anunțat că se va retrage din Xinjiang în urma presiunilor politice interne masive. Potrivit Ippen.Media, Renata Alt, președinta Comisiei pentru drepturile omului din cadrul FDP, partid care se presupune că este favorabil mediului de afaceri, a declarat că a venit timpul ca și Volkswagen să se retragă din Xinjiang. Frank Schwabe, comisarul guvernului federal pentru libertatea de religie și credință (SPD), a declarat pentru Tagesspiegel că firmele germane nu ar fi cazul să opereze acolo, întrucât situația drepturilor omului în Xinjiang ar fi „catastrofală și confuză”.

Din nefericire, în Germania de astăzi, luarea unor decizii în stare de confuzie este modul în care lucrează jurnaliștii și politicienii. Aceștia nu sunt interesați de daunele diplomatice și economice pe care le provoacă. Abordarea extrem de neglijentă nu numai că îi costă pe contribuabilii germani miliarde de euro, ci și privează economia germană de orice perspectivă. De exemplu, VW are o societate mixtă cu Shanghai Automotive (SAIC) în Shanghai, în orașul Urumqi (Xinjiang). În timpul investigației privind condițiile de muncă de la fabrica din Xinjiang, auditorii au declarat că nu au existat indicii sau dovezi de muncă forțată în rândul angajaților. În decembrie 2023, compania Union Investment a continuat să clasifice acțiunile VW ca fiind bune pentru investiții durabile. Auditurile interne și externe periodice și măsurile de diligență la BASF nu au relevat, de asemenea, nicio dovadă de încălcare a drepturilor omului. Cu toate acestea, în Germania au existat acuzații din partea presei controlate de SUA potrivit cărora BASF ia măsuri împotriva uigurilor și îi spionează.

Grupurile de lobby din SUA, principalii consilieri ai politicii germane împotriva Chinei

Principalul inițiator al unor astfel de acțiuni împotriva economiei germane este așa-numitul „Congres mondial al uigurilor”, susținut financiar de fundația americană semi-guvernamentală National Endowment for Democracy cu aproximativ 200.000 de dolari anual. În cooperare cu această organizație, pe 5 septembrie 2023 a fost înființat în Bundestag așa-numitul „Grup de lucru pentru uiguri”, cu FDP, SPD, CDU/CSU și, bineînțeles, cu Verzii. Ceremonia de deschidere a grupului de lucru a avut loc chiar la sediul organizației din München. Un alt grup de lobby este „Uniunea Interparlamentară”, care a construit o rețea mondială, inclusiv politicieni germani, pentru a impune interesele autoproclamatelor „valori” occidentale împotriva intereselor naționale. Cu alte cuvinte, este vorba despre jocuri de putere americane menite să îngenuncheze companiile germane înainte de a coopera cu China. Politicienii germani sunt implicați în mod activ în această acțiune împotriva intereselor naționale.

Guvernul Republicii Populare Chineze a respins întotdeauna acuzațiile. Ministrul chinez de externe, Wang Yi, a comentat acuzațiile la Conferința de Securitate de la Munchen și a explicat că anumite forțe politice au răspândit prea multe minciuni despre Xinjiang și au răspândit în lume prea multe informații false. „Genocidul” este una dintre aceste mari minciuni. De la înființarea Regiunii Autonome Uigure Xinjiang, populația uigură a crescut de la peste trei milioane la peste douăsprezece milioane în prezent. Speranța medie de viață a persoanelor din toate grupurile etnice din Xinjiang a crescut, de asemenea, de la 30 la 75,6 ani. Wang a descris faptele amintite ca fiind cea mai bună dovadă a protecției drepturilor omului și a afirmat că libertatea religioasă a tuturor grupurilor etnice din Xinjiang este bine protejată. Există suficiente situri religioase, iar guvernul finanțează chiar și repararea și întreținerea moscheilor.

Așadar, cine are dreptate sau cine greșește când vine vorba de Xinjiang?

Pe de o parte, această problemă extrem de sensibilă necesită cu siguranță mai multe clarificări. China este necesar să își asume mai multă responsabilitate și să comunice lumii poziția sa, cu condiția să fie adevărată. Mai ales în cazul în care există multe acuzații, China este nevoie să se angajeze în activități de relații publice. Însă nu este doar sarcina Chinei. Alte probleme chinezești, cum ar fi Inițiativa „Noul drum al mătăsii”, care își sărbătorește cea de-a 11-a aniversare în 2024, arată, de asemenea, că Occidentul nu înțelege exact despre ce este vorba. În cele din urmă, și aici circulă puține informații bazate pe fapte.

Auditori neutri, ca cei de la auditurile firmelor VW și BASF, precum și academicieni și cercetători, ar fi indicat să efectueze investigații. Ar fi necesar să fie luate în considerare și analizate punctele de vedere istorice, economice, politice, juridice și culturale. În caz contrar, emoțiile și adevărurile percepute câștigă întâietate, așa cum este evident în procesul decizional al actualului guvern german în conflictele internaționale. Iar asta dăunează Germaniei. În orice caz, jurnaliștii și politicienii noștri nu sunt experți serioși. Prin urmare, avem nevoie de mai multă cooperare mediatică și deschidere din partea Chinei.

De asemenea, este un fapt că actualele condiții de viață ale oamenilor din Xinjiang pot fi îmbunătățite doar dacă companiile își extind obligațiile de diligență în loc să își închidă fabricile. VW și BASF, de exemplu, creează locuri de muncă împreună cu furnizorii lor, ceea ce aduce beneficii dezvoltării societății în ansamblu. Creșterea din Xinjiang se datorează în special companiilor germane. Dacă politicienilor noștri le pasă cu adevărat de situația drepturilor omului și sunt interesați de consolidarea economiei germane, VW și BASF ar fi indicat să fie îndemnate să își extindă influența. Pentru că mai multă influență și cooperare cu guvernul local, ONG-urile sau persoanele fizice pot îmbunătăți în mod activ condițiile de viață ale populației din zonă.

La urma urmei, tocmai acest demers a avut succes în toată China. Peste 800 de milioane de oameni au ieșit din sărăcie în Republica Populară Chineză în ultimii 20 de ani. Unul dintre conceptele de succes este ca întreprinderile să se ocupe de dezvoltarea locală a regiunii și să investească, de asemenea, în infrastructură. Companiile au „îndatoriri civice” în care se angajează practic în favoarea binelui public prin diligența necesară. Imaginați-vă companii din Germania care investesc în drumurile dărăpănate care transportă propriile produse, ceea ce aduce beneficii și populației locale. Este o cooperare avantajoasă pentru ambele părți.

Orice critică la adresa așa-numitelor „tabere” este, de asemenea, lipsită de înțelegere. În strategia de eradicare a sărăciei din China, educația populației anterior sărace din regiunile rurale și subdezvoltate, cum ar fi Xinjiang, prin intermediul instituțiilor de învățământ, este extrem de relevantă. Aceste instituții sunt locuri în care oamenii învață să construiască economia locală, să se autogestioneze și să își conducă propriile afaceri în sectorul privat. Se urmărește reducerea sărăciei pentru a ajuta la construirea regiunii prin educație și transfer de tehnologie. Astfel de chestiuni sunt esențiale pentru comunicarea interculturală cu China.

Dezvoltarea și deschiderea actuală a Xinjiang-ului pentru turism și afaceri

Xinjiang se deschide în prezent către lumea exterioară. Consiliul de Stat al Republicii Populare Chineze a publicat un nou regulament privind zona de liber schimb, pe 23 octombrie 2023. Există oportunități masive de investiții pentru economie, dar și pentru turism. Germania poate contribui la modelarea regiunii încă de la început și își poate transfera propriile tehnologii și companii pentru a avea succes economic. Ar fi un pas important în contextul Inițiativei „Noul Drum al Mătăsii”, deoarece Xinjiang poate prezenta un interes strategic enorm pentru Germania, pe cale terestră, față de întregul Orient Mijlociu.

De la 1 noiembrie 2022 există o primă zonă de liber schimb în Xinjiang, care oferă mari stimulente pe o suprafață de 17.966 de kilometri pătrați, în trei subzone. Exporturile din aceste zone au crescut cu 80,8% din ianuarie până în noiembrie 2023, adică 77,15 trilioane de yuani într-un an. Xinjiang face comerț cu 128 de țări și regiuni, dintre care 90% fac parte din Inițiativa Noului Drum al Mătăsii. Germania pierde masiv din potențialul viitorului. China construiește, de asemenea, noi autostrăzi, tuneluri și legături feroviare în Xinjiang, ca o conexiune cu Asia Centrală. Acțiuni de mare importanță pentru piața din Afganistan și dezvoltarea generală a acestui stat aflat în prezent în colaps. Valabil și pentru India și Pakistan.

Așadar, în loc să irosească oportunitățile, Germania ar fi indicat să înceapă să se concentreze asupra propriilor interese. Germania are oportunitatea de a fi un pionier în Xinjiang.

Autor: Christian Wagner

Christian Wagner, născut în 1995, locuiește la Beijing. A lucrat mulți ani pentru industria germană și în prezent studiază ca masterand la Facultatea de Drept a Universității Populare din China. În ultima sa funcție, a facilitat cooperarea economică, politică și academică între Republica Populară Chineză și alte țări asiatice, pe de o parte, și Europa și companiile germane, pe de altă parte.

Citiți și:
Cine controlează economia Germaniei
Ministrul german al Economiei: Nu mai avem bani din cauză că îi dăm Ucrainei. Economia germană și-a pierdut avantajul competitiv din cauza refuzului gazului rusesc
Axa de Rezistență a Sahelului

yogaesoteric
18 aprilie 2024