Yoga şi voinţa

Existentă în orice fiinţă umană în mod primar sub forma impulsului de a trăi, de a accepta viaţa şi de a lupta pentru ea, voinţa este unul dintre principalii factori psihici căruia îi datorăm cel puţin 80% din activităţile interioare şi/sau exterioare ale fiinţei noastre. Mai mult decât atât, aptitudinea de a voi cu hotărâre şi în mod continuu (având la bază susţinerea unei motivaţii suficient de puternice şi înrădăcinate în conştiinţă) creează premizele atingerii unei stări de luciditate spirituală. Susţinând supremaţia directă a gândirii deliberate (a discernământului) asupra gândirii spontane – nesupuse raţionamentului sau vreunui alt sistem de referinţă superior – voinţa, atunci când este cultivată în mod conştient şi într-un sens benefic, are în mod evident implicaţii profunde asupra comportamentului uman.

Aşa cum activitatea fizică măreşte, atât ca durată cât şi ca intensitate, capacitatea de efort muscular, făcând posibilă atingerea unor noi performanţe, tot aşa şi activitatea psihică exercitată conştient educă încetul cu încetul psihicul şi mentalul uman, ceea ce conduce în timp la eliberarea gândirii şi voinţei de influenţe externe şi interne nedorite, perturbatore. Fiinţa umană care îşi cultivă voinţa ajunge să devină propriul stăpân al minţii sale şi al lumii în care trăieşte. Ideea de „nu pot” sau „este imposibil” dispare în urma acestei cultivări conştiente a voinţei, fiind înlocuită de o atitudine fermă care îşi are sursa în ideea, cunoscută, de altfel, de multă lume: „dacă vreau, pot”.

În acest sens, practica yoga presupune în mare parte trezirea şi amplificarea la maxim a voinţei. Exerciţiile fizice din hatha-yoga sau diferitele tehnici de concentrare şi meditaţie presupun existenţa unui minimum de voinţă care, în urma practicii se va amplifica şi, care, asociată cu o practică atentă şi perseverentă, poate conduce la rezultate uluitoare pe calea spirituală. Realizarea unui antrenament yoghin specific (sadhana) de durată necesită de asemenea angrenarea conştientă a voinţei.

Dacă inteligenţa nu primeşte impulsul unui psihic suficient de activ, ea rămâne sterilă şi pasivă, oricât de vastă şi de profundă ar fi capacitatea de cunoaştere. Mentalul susţinut de această forţă interioară a fiinţei care este voinţa devine astfel un instrument care poate face chiar şi minuni. În acest sens, nu puţine sunt exemplele în care diverse persoane aflate faţă în faţă cu moartea s-au mobilizat din punct de vedere volitiv, mental şi emoţional şi au reuşit să deturneze cursul lucrurilor care la o primă, dar superficială, vedere părea a fi implacabil.

Creşterea nivelului resurselor fizice şi concentrarea voluntară permanentă asupra activităţilor desfăşurate sunt echivalente cu o lărgire a ariei posibilităţilor normale, având ca rezultate o capacitate de control (interior şi exterior) a nenumăratelor fenomene generatoare de distorsiuni, a rezistenţelor întâmpinate, cât şi a obstacolelor în aparenţă insurmontabile.

Supremaţia mentalului asupra condiţionărilor fiziologice explică printre altele şi faptul că o emoţie intensă poate cupla sau decupla forţa fizică. De asemenea, mentalul, susţinut de o voinţă puternică, poate acţiona asupra anumitor slăbiciuni organice, putând de exemplu, să favorizeze în mod activ vindecarea. În sfârşit, se poate sublinia faptul că cel mai inert individ poate efectua uneori sub imboldul entuziasmului sau al pasiunii, acte a căror iniţiativă sau realizare nu le-ar fi bănuit până atunci.

Putem astfel concluziona că o practică yoga eficientă va avea întotdeauna la bază o voinţă de fier. Şi, invers, cu cât un yoghin va practica mai mult yoga, cu atât voinţa sa se va amplifica şi va face din el o fiinţă independentă şi din ce în ce mai conştientă de sine însăşi.

yogaesoteric.net