YOGA Tantrică: o tradiţie spirituală întemeiată pe revelaţie divină

Tantrismul este, alături de shivaism, un curent spiritual al cărui punct de plecare este Shiva. Astfel, înţelegem cum multitudinea de forme a tradiţiei yoga, shivaismul, Natha-sampradaya se întrepătrund atât de mult cu acest sistem spiritual (Tantra) al cărui imens prestigiu s-a răspândit în întreaga Indie către secolul IV al erei noastre. Învăţăturile fundamentale TANTRA-YOGA au fost asimilate nu numai de marile curente religioase indiene şi de diferitele grupări hinduse, dar în mod egal şi de budism şi, într-o mai mică măsură, de jainism.
 
Termenul Tantra, cu sensul propriu de „fir al unei ţesături”, „urzeală”, derivă de la rădăcina „Tan”: a întinde, a prelungi, a amplifica, având şi înţelesul de „ceea ce extinde cunoaşterea”. Exprimând ideile de „derulare”, de „proces continuu”, de „metodă”, de „disciplină”, a devenit numele generic al unei serii de tratate tehnice religioase: Tantra. Spiritul care animă aceste texte, ceea ce s-a convenit să se denumească Tantrism, a atins apogeul în secolele XVI – XVIII.
 

Învăţatura spirituală este Revelaţie

 
Trebuie ştiut că fundamentele Tantrismul nu se confundă cu textele intitulate Tantra, denumire care se aplică în special tratatelor Shakta; el include de asemenea Agama Shivaită, Samhita vishnuită, Sutrele budiste şi toate felurile de tratate filosofice şi tehnice specifice. Invers, texte care nu au nimic tantric, sunt denumite tantra în sensul obişnuit de „tratat”: de exemplu, Shankaracarya a numit Samkhya o Tantra. O denumire mai exactă a textelor de inspiraţie tantrică ar fi termenul generic de Agama-Shastra.
 
Agama se împart în trei grupe principale, după cum aspectul divin adorat (ishtadevata) este Shiva, Shakti sau Vishnu: Shiva-Agama, Shakta-Agama şi Vaishnava-Agama.

Agama nu se ataşează nici unui sistem de speculaţie abstractă, ci sunt înainte de orice sadhanashastra, ştiinţe practice de realizare spirituală, al căror scop este de a pune în evidenţă toate învăţăturile şi metodele cele mai adecvate condiţiilor specifice lui Kaliyuga. Ele se prezintă în general ca o adaptare a doctrinei vedice – parţial pierdută şi devenită inaccesibilă majorităţii fiinţelor – la necesităţile omului din această epocă a maximei ignoranţe spirituale. De aceea, ele sunt considerate de adepţii lor ca Shruti, Revelări, în opoziţie cu Smriti, Tradiţia.
 
Shruti, Revelaţia, este supra-umană, apaurusheya, impersonală şi eternă, nitya, fiind descrisă simbolic ca emanând din suflul divin. Ea nu constituie rezultatul unui proces perceptiv obişnuit sau al unuia reflexiv, ci exprimă experienţa directă (saksat-kara) a realităţilor suprasenzoriale, avută de  înţelepţii sau clarvăzătorii (rishi) total iluminaţi.
 
Fiind o intuiţie directă a adevărurilor esenţiale, este reprezentată ca „audiţie” (shruti), datorită primordialităţii calităţii auditive şi a sunetului (raportându-se la elementul eter) comparativ cu celelalte calităţi sensibile din ordinea de dezvoltare a Manifestării. Ea este de asemenea numită „condiţia” datorită modului său de transmitere.
 
Smriti este tradiţia umană, fondată pe shruti şi derivându-şi validitatea din aceasta, posedând deci un grad de autoritate secundar.
 

Fiecare epocă îşi are învăţăturile spirituale adecvate

 
După Kularnava Tantra, fiecăreia din cele patru epoci ale unui Mare Ciclu, Mahayuga, îi corespunde o anumită shastra (învăţătură); Vedele sunt adecvate epocii Krita-yuga, Smriti corespund epocii Treta-yuga, Purana sunt destinate epocii Dvapara-Yuga şi Agama sau Tantra sunt cele adecvate epocii Kali-yuga. (În tradiţia orientală, cele patru epoci sau yuga se succed în evoluţia universului şi a omenirii.)
 
Mijloacele de salvare propuse de tantrism sunt deschise tuturor, fără deosebire de castă, sex sau de implicarea în relaţii familiale, în timp ce Vaidika-achara era rezervată doar celor din castele superioare, „născuţi de două ori”.
 

Kulluka Bhatta, comentând Legile lui Manu, afirmă că Shruti este de două tipuri: vedică şi tantrică. Anumite texte, cum ar fi Kurma-purana, Sanatkumara-samhita şi Vayu-samhita fac diferenţă între Agama vedică (Vaidika-Agama) şi Agama nevedică (avaidika). Dar apelativul de „nevedic” este adesea aplicat pentru şcolile rivale. Indiferent de originea lor, toate Agama afirmă că sunt fondate pe Shruti, şi dau interpretarea cea mai autorizată şi cea mai adaptată condiţiilor actuale, păstrându-şi întreaga libertate de a trata ca fiind „avaidika” pe cei care dau o interpretare diferită.
 
Totuşi, trebuie să ne ferim de o interpretare ad-literam rigidă, căci cuvântul Veda desemnează doar într-un sens secundar cele patru corpuri de texte rămase până la noi: Rig, Yajur, Sama şi Atharva-veda. Sensul principal al termenului Veda este acela de Cuvânt Originar, ideaţia cosmică din sânul Spiritului Creator, Brahma, Cunoaşterea de unde decurg toate formele de cunoaştere. Ea este eternă şi se manifestă la începutul fiecărei creaţii. Este „Brahman sub forma lui Veda” (vedamurtibrahman) care se revelează parţial în diferite timpuri şi diferite locuri rishi-lor, înţelepţilor şi clarvăzătorilor care au puterea de a înţelege în mod direct Realitatea.
 
Cele patru Veda, chiar dacă sunt cele mai vechi revelaţii din cadrul ciclului actual al umanităţii şi posedă deci o primordialitate de principiu, nu epuizează totuşi capacitatea lui Shabdabrahman de a se manifesta. Revelaţia (akasha-dvani) nu încetează niciodată. Peste tot unde există un adevărat rishi, există o viziune (veda), există revelaţia (shruti).
 

Hatha yoga, o metodă de factură tantrică

 
Din punctul de vedere al sistemului Tantra, ceea ce garantează ca o shastra să fie cu adevărat un shruti este nu ataşamentul formal la texte mai vechi, ci eficacitatea metodelor pe care le învaţă adepţii săi pentru a obţine eliberarea (moksha). O tantra este „autentică” dacă se supune probelor, dacă are drept fruct siddhi, realizarea. Criteriul de adevăr este în mod esenţial practic şi nu teoretic.
 
Insistarea asupra practicii, asupra necesităţii unei realizări efective a Adevărului – şi nu doar o înţelegere intelectuală, ci o realizare integrală, înscriindu-se în toate fibrele fiinţei şi transfigurând cele mai mici gesturi – este o constantă a universului tantric pe care Hatha-yoga o revelează la rândul său. Pentru a nu cita decât din Hatha-yoga-pradipika: „Fie că eşti tânăr, matur sau bătrân, sau chiar bolnav sau slab, numai prin practică (abhyasa) se poate obţine Realizarea (siddhi), cultivând neobosit toate aspectele yoga.”
 
Realizarea vine doar la acela care este constant angajat în acţiune (în practica yoga). Cum ar fi posibilă pentru cel inactiv? O simplă lectură a shastra-urilor nu este suficientă pentru a produce Realizarea, yoga-siddhi. Adoptarea unei unui anumit veşmânt? Nu contribuie cu nimic la Realizare, cu nimic mai mult decât discursurile pe acest subiect. Punerea în practică (a metodelor yoga adecvate) este singurul factor al Realizării. Acesta este Adevărul, nu există nici o îndoială.
 
Posturile corporale, exerciţiile de control al respiraţiei şi alte tehnici divine, totul este pus în lucru în practica hatha yoga, până ce realizarea supremă este atinsă. Pentru tratatele hatha-yoghine ca şi pentru Agama, spiritualitatea este o activitate practică. Aşa cum corpul are nevoie de anumite exerciţii, tot aşa şi spiritul trebuie să fie antrenat.
 

Spiritualitatea NU este teorie, ci practică

În om este înmagazinată o imensă putere, parţial exprimată, parţial în stare latentă. Obiectul antrenamentului (sadhana) este de a dezvolta această putere (Shakti) din om, pentru realizări de ordin spiritual în principal, dar şi pentru anumite efecte cu caracter temporal. Pentru atingerea acestui scop sunt utilizate toate energiile fiinţei umane, fie ele fizice sau mentale. Chiar forţa pasiunilor şi a dorinţelor trebuie să fie pusă sub jug şi nicidecum risipită. Aici descoperim originalitatea metodei tantrice: „pasiunile, în loc să trebuiască să fie în mod penibil exterminate, sunt înhămate ca nişte tigri fioroşi la carul adeptului.” Căci unul din principiile tantrice esenţiale este acela că orice element poate constitui o sursă de ascensiune şi trebuie să te înalţi chiar cu acel mijloc care constituie în general o ocazie de cădere. Obstacolul, el însuşi, trebuie  privit şi utilizat ca un instrument de salvare. Otrava care omoară poate să devină, în mâinile unui expert, un elixir al vieţii.
 
Nu se poate considera că aportul tantrismului ar fi o nouă doctrină, ci mai curând o nouă soluţie la aceleaşi probleme. Punctul de plecare doctrinal este într-adevăr comun cu Vedanta, cu Yoga clasică şi cu Agama. În limbajul tantric dealtminteri, Realitatea Supremă ca Perfecţiune eternă „realizată” este înfăţişată de SHIVA. Dar omul nu o ştie şi nu este conştient de el însuşi ca fiind Shiva. Eliberarea constă în această „realizare”: „Tu eşti acela” (Tat tvam asi). Jiva este Shiva. Sinele încarnat (jivatma) nu este diferit în esenţa sa de Sinele Suprem (Paramatman). Dar cum să se  realizeze această identitate cu Shiva, care reprezintă scopul tuturor yoghinilor? Aici apare specificitatea soluţiilor tantrice.
 
Ceea ce îl împiedică pe jiva de a-şi realiza natura sa divină, şi îl face să fie un pashu (literar – animal domestic), o fiinţă supusă limitărilor existenţei comune sunt legăturile sale (pasha), condiţionarea sa (upadhi). Jiva este determinat prin o reţea complexă de vasana („impregnări” mentale, impregnări îngropate în subconştient) şi de samskara (mănunchiuri de vasana ce formează tendinţe, latenţe, structuri ale inconştientului). Anumite complexe de vasana-uri şi de samskara-uri sunt predominante şi formează pulsiunile (impulsurile) principale care determină comportarea obişnuită a lui jiva. Ele formează ochiurile plasei care îl strâng.
 
Modul în care trebuie utilizate aceste impulsuri fundamentale de bucurie (bhoga), pentru a transforma natura lor, sublimându-le, inversând tendinţa lor egocentrică, deschizând conştiinţa finită şi restrânsă spre a fi CONŞTIINŢĂ, Beatitudine infinită, aceasta este preocuparea centrală a sistemului tantric, care caută să sacralizeze şi să transmute viaţa umană sub toate aspectele şi în toate funcţiile sale, inclusiv cele bazale, nutritive şi sexuale.
 

Citiţi şi:

Shiva – maestrul spiritual suprem, transmiţătorul învăţăturilor Yoga pe Pământ

Tradiţia natha-yoghinilor, inspirată de supremul Adinatha

yogaesoteric
noiembrie 2006

Also available in: Français