Zece aşa zise «teorii» şocante ale conspiraţiei care până la urmă s-au dovedit a fi pe deplin adevărate

de Magdalena Darie

Nu de puține ori, evenimente importante care au marcat cursul istoriei au stârnit vii controverse. La fel și o serie de fapte pe care un om normal aproape că nu le poate considera reale. Informații de acest gen sau cele care contraziceau versiunile oficiale au fost catalogate, în special în mass media, ca teorii ale conspirației, susținătorii lor fiind ridiculizați și în unele cazuri chiar eliminați. În timp însă, oricât de șocante au părut la prima vedere, multe dintre aceste „teorii” s-au dovedit a fi cât se poate de reale.
Câți dintre americani credeau că în țara lor se implementează sisteme sofisticate de urmărire în masă a populației, înainte ca Edward Snowden să dezvăluie cu ce se ocupă în secret NSA?

Vă invităm să parcurgeți în continuare 10 așa-zise teorii care s-au dovedit a fi cumplite realități ale conspirației. Spectrul nebuniei celor aflați în spatele acestora este vast: de la pretexte pentru a declanșa războaie, până la trafic de arme și droguri, asasinate şi chiar cumplite experiențe pe oameni.

1. CIA a plătit un martor mincinos pentru a legitima Războiul din Golf

Războiul din Golf a costat aproximativ 60 de miliarde de dolari şi a ucis peste 100.000 de oameni, majoritatea civili. Pentru a căpăta girul populaţiei ca să poată ataca Irakul – acuzat la vremea respectivă că ar fi invadat Kuweitul – administraţia americană a folosit o foarte vicleană strategie de manipulare a populaţiei.

În 1990, o adolescentă de 15 ani pe nume Nayirah mărturisea printre lacrimi în faţa Camerei Reprezentanţilor din SUA că ajuta ca voluntar într-un spital din Kuweit când soldaţii irakieni au intrat în forţă, au aruncat nou-născuţii din incubatoare pe podeaua rece, au împiedicat personalul medical să-i ajute, apoi au plecat cu incubatoarele. Între timp, toţi bebeluşii au murit. Mărturia a fost preluată de mass media şi a influenţat din plin opinia publică din SUA în favoarea pornirii războiului împotriva Irakului.

Doi ani mai târziu, un jurnalist a descoperit că Nayirah era de fapt fiica ambasadorului Kuweitului în SUA şi că aceasta a primit bani de la CIA pentru mărturia falsă. Mai mult, serviciile de informaţii i-au plătit fetei chiar şi cursuri de actorie, ca ea să fie apoi cât mai credibilă în timp ce înşiră minciuni. Într-un final, chiar şi Nayirah a recunoscut că a interpretat un text care i-a fost oferit şi că nici nu a fost vreodată voluntar în spitalul respectiv, nici nu a văzut vreo atrocitate comisă de irakieni.

Apoi s-a aflat că întreaga campanie de manipulare a populaţiei a fost organizată de o foarte puternică firmă de lobby, plătită cu milioane de dolari din banii guvernului SUA. S-a făcut chiar şi un studiu pentru a se vedea la ce reacţionează americanii, şi s-a constatat că cel mai mult i-ar înduioşa nedreptăţile şi atrocităţile comise împotriva unor nevinovaţi. Principala activitate a companiei a fost să fabrice şi să ofere presei americane spre difuzare ştiri cât mai dramatice în care irakienii să fie clar indicaţi ca principali vinovaţi.

2. Scandalul Watergate

Scandalul Watergate ilustrează abuzul de putere din Statele Unite, din anii ’70. Pe atunci, ideea că oficialii Partidului Republican, care îl susţineau pe preşedintele Richard Nixon, ar putea spiona sediul central al oponenţilor politici din Partidul Democrat părea de necrezut.

Totuşi, în 1972, în urma unor spargeri repetate la Hotelul Watergate, unde îşi aveau birourile principale democraţii, s-a dovedit că republicanii instalaseră microfoane şi spionau îndeaproape strategia politică a opoziţiei, în încercarea disperată de a îl ajuta pe Nixon să fie reales într-o perioadă în care opinia publică era deja sătulă de numeroasele scandaluri de corupţie legate de republicani.

S-a dovedit apoi că Nixon şi apropiaţii săi se foloseau de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA), Biroul Federal de Investigaţii (FBI) şi Administraţia Fiscală americană (IRS) pentru a hărţui şi intimida oponenţii politici şi grupurile de activişti.

Scandalul Watergate a dus la demisia lui Richard Nixon şi la condamnarea a 48 de persoane. Dar cum o mână o spală pe alta, Nixon a fost salvat de Gerald Ford, care tocmai fusese numit vicepreşedinte înainte de celebra demisie, şi care apoi a preluat funcţia de preşedinte al Americii. Ford a emis o proclamaţie prin care l-a achitat pe Richard Nixon „pentru toate ilegalităţile pe care le-ar fi comis împotriva Statelor Unite ale Americii în timpul mandatului său”, specificând că situaţia lui Nixon este o tragedie „la care cu toţii luăm parte. Ar putea continua la nesfârşit, sau i-am putea pune punct. Am conchis că numai eu pot face aceasta, şi dacă pot, atunci trebuie să o fac”.

3. Contrabanda CIA cu cocaină

O altă teorie a conspiraţiei s-a dovedit a fi adevărată în august 1996, când jurnalistul  Gary Webb, câştigător al premiului Pulitzer, a dezvăluit că CIA este responsabilă pentru drama pe care o trăiesc foarte mulţi dependenţi de droguri şi familiile lor. În articolul Dark Alliance (Alianţa Neagră) publicat de San Jose Mercury News, jurnalistul arată că „de mai bine de zece ani, tone de cocaină sunt vândute bandelor din Los Angeles, şi astfel milioane de dolari curg către o armată de gherilă din America Latină condusă de Agenţia Centrală de Informaţii din SUA”.

Webb a dezvăluit cum, sub protecţia CIA, rebelii din gruparea Contra din Nicaragua au trimis cocaină în Statele Unite în anii ’80, care era apoi transformată în „crack”, nişte bulgări care puteau fi fumaţi şi care dădeau o foarte mare dependenţă. Din această afacere, Contra finanţa luptele de gherilă, iar în cartierele de negri din Los Angeles, zona cea mai defavorizată social, consumul de droguri şi rata mortalităţii din această cauză au atins niveluri record. Cocaina „crack” a pătruns apoi şi în alte mari oraşe americane, provocând cumplite drame.
În articolul său, Gary Webb citează un fost lider al grupării Contra care mărturiseşte că armata de gherilă era de fapt condusă de un agent CIA.

Urmarea publicării acestui material a fost şocantă: în timp ce pe internet articolul a devenit „viral” la vremea aceea, mainstream media, în loc să investigheze şi mai departe subiectul, a început să îl atace sistematic pe Webb, care ajunsese să dea declaraţii şi interviuri pentru a se justifica. Subiectul nu mai era traficul de cocaină făcut sub supravegherea CIA, ci jurnalistul Webb care lansează informaţii absurde. În final, chiar şi ziarul care a publicat articolul s-a dezis de Webb.

Mai târziu, o investigaţie a Senatului american a scos la iveală că Ministerul de Interne din America (US State Department) a plătit traficanţi de droguri pentru „asistenţă umanitară acordată grupării Contra”. Iar în 1998, inspectorul general al CIA a admis că agenţia a ştiut tot timpul că gruparea Contra făcea trafic cu cocaină pe teritoriul SUA. În acelaşi an a fost lansată cartea Dark Alliance, în care, în peste 500 de pagini, Gary Webb dezvoltă subiectul. Acestea au fost însă ignorate de presă, care era ocupată cu scandalul trivial Monica Lewinsky. 

În următorii ani, din cauza discreditării masive, Webb reuşea din ce în ce mai greu să găsească un ziar dispus să îi publice articolele. În 2004, jurnalistul a fost găsit mort, cu două împuşcături în cap. Poliţia a decis năucitor că a fost vorba de sinucidere (!!!).

4. Sinistrul experiment Tuskegee Syphilis

O altă teribilă teorie a conspiraţiei care s-a dovedit apoi a fi adevărată este experimentul Tuskegee Syphilis, un studiu clinic al Serviciului de Sănătate Publică din SUA, prin care se urmărea evoluţia sifilisului la bărbaţii negri. Experimentul a început în 1932 şi s-a desfăşurat timp de 40 de ani, în zonele rurale din Alabama. Subiecţii erau păcăliţi să creadă că primesc îngrijiri medicale gratuite, însă adevărul este şocant.

Aproape 400 de bărbaţi bolnavi de sifilis au fost cuprinşi în studiu. Ei primeau mâncare şi asigurare pentru înmormântare în schimbul controalelor medicale la care participau. Deşi medicii ştiau că subiecţii studiului au sifilis, nu îi informau despre aceasta - spunându-le doar că au „sânge rău”, conform credinţei locale - nu le dădeau tratament şi nici nu le permiteau să participe la alte programe guvernamentale care se desfăşurau în zonă şi care ofereau penicilină pentru tratarea sifilisului. 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 250 dintre bărbaţii cuprinşi în studiu s-au dus în armată, şi atunci au fost informaţi că au sifilis, însă le-a fost refuzat accesul la tratament.

Studiul s-a încheiat în 1972, datorită unei scurgeri de informaţii care a ajuns în presă. În timpul studiului au murit peste 100 de bărbaţi, 40 de femei (soţii ale lor) şi 19 copii născuţi cu sifilis. În 1997, preşedintele Bill Clinton a oferit scuze publice din partea administraţiei americane victimelor teribilului experiment Tuskegee Syphilis.

5. Incidentul inventat din Golful Tonkin

Incidentul din Golful Tonkin este una dintre cele mai cumplite minciuni din istorie, care a dus la escaladarea unui război în care peste 3 milioane de oameni şi-au pierdut vieţile.

Pe 4 august 1964, preşedintele american Lyndon Johnson, care deja avea pe „agenda” sa ascunsă de lucru implicarea Statelor Unite în războiul din Vietnam, a informat publicul că navele americane staţionate în Golful Tonkin din nordul Vietnamului au fost atacate de armata vietnameză. 

În ochii americanilor de rând, Statele Unite ale Americii tocmai deveniseră victime şi era necesar să se apere. Congresul a adoptat imediat Rezoluţia Golful Tonkin, care a permis armatei americane să atace Vietnamul de Nord.

Războiul din Vietman a continuat până în 1973. Sute de mii de soldaţi americani au participat la conflict. 

În urmă cu zece ani au ieşit la iveală documente secrete, inclusiv înregistrările unor convorbiri telefonice, care arată fără dubiu că preşedintele Johnson a minţit şi că incidentul din Golful Tonkin a fost inventat pentru a putea fi justificată atacarea Vietnamului de Nord.

6. Operaţiunea Northwoods

La începutul anilor ’60, când Fidel Castro a ajuns la putere în Cuba şi regimul comunist condus de el nu mai făcea jocurile Americii, conducătorii de top din armata SUA şi-au pus imaginaţia sinistră la contribuţie pentru a schiţa cele mai mârşave operaţiuni de tip steag fals. La vremea respectivă acestea păreau doar nişte hilare teorii ale conspiraţiei… până în 1997, când desecretizarea a 1500 de documente a arătat că de fapt nu era deloc vorba despre nişte invenţii.

Operaţiunea Northwoods a fost propusă în 1962. În cadrul acestei operaţiuni se sugera ca CIA şi alte servicii ale guvernului american să comită acte de terorism împotriva populaţiei şi a unor ţinte militare cu ajutorul unor avioane deturnate şi a unor atentate cu bombe, iar apoi să fie fabricate dovezi care să indice că făptaşii ar fi fost comuniştii cubanezi. Era recomandată chiar pornirea unei „campanii de teroare cubaneză în Florida şi chiar în Washington”. Astfel ar fi fost justificat un război împotriva Cuba. Această propunere nebunească a fost respinsă de preşedintele Kennedy, iar principalul iniţiator a fost concediat.

Totuşi, asta nu i-a potolit pe şefii armatei americane, avizi de război. Cel puţin doi ani de zile şi-au bătut capul cu tot felul de idei, care mai de care mai sinistre, despre cum pot înscena mai abil cele mai îngrozitoare atentate de care să fie apoi acuzat regimul Castro.
Astfel au apărut şi schiţele Operaţiunii Mangusta, care cuprindea multe idei similare celor din Operaţiunea Northwoods, provenite dintr-un memorandum al Armatei Americane numit Posibile acţiuni pentru a provoca, hărţui şi dezmembra Cuba.

Din acest memorandum a fost inspirată şi Operaţiunea Joc Murdar, care plănuia ca, în cazul în care nava spaţială Mercury, în care se afla popularul astronaut american John Glenn, s-ar fi prăbuşit, să fie învinuit Fidel Castro. „Vom reuşi aceasta fabricând diferite dovezi care să demonstreze interferenţe electronice din Cuba.”

O altă idee era ca americanii să atace un membru al Organizaţiei Statelor Americane şi să plaseze vina asupra regimului cubanez. „Astfel, SUA ar obţine aproape sigur cele două treimi din voturi necesare pentru a susţine o acţiune colectivă a membrilor Organizaţiei Statelor Americane împotriva Cuba”. 
Din fericire, toate aceste idei au rămas numai la stadiul de propuneri…

7. Operaţiunea Paperclip

Faptul că multe dintre minţile geniale ale Germaniei naziste – chiar dacă unele dintre ele au servit scopuri diabolice – îşi continuă munca în America a fost de necrezut după al Doilea Război Mondial. Apoi s-a dovedit că mulţi cercetători nazişti duc vieţi confortabile şi lipsite de griji în aşa numitul Tărâm al Făgăduinţei.

Operaţiunea Paperclip (Clamă pentru Hârtie) a fost declanşată imediat după încheierea războiului, în 1945, când preşedintele Harry Truman a autorizat aducerea în America a cercetătorilor de frunte din Germania. Scopul declarat a fost în primul rând de a împiedica ruşii să facă ei acest import de inteligenţă, iar apoi de a stopa o eventuală reconstrucţie a ceea ce fusese Germania nazistă.

Totuşi, Truman a specificat clar că nu doreşte ca în SUA să ajungă vreun nazist, aşa că toţi cei care au avut de-a face cu Partidul Nazist, mai mult decât a fi simpli membri de partid, adică toţi cei care au participat activ pentru a susţine ideologia nazistă nu au ce căuta în America.

Acestea au rămas însă doar vorbe. Conducătorii Forţelor Speciale Americane au „curăţat” trecutul multor oameni de ştiinţă care au activat în domenii precum arme chimice, inginerie aerospaţială sau medicină. Serviciile secrete americane s-au ocupat să rescrie aproape în întregime, pe hârtie, trecutul cercetătorilor, iar numele operaţiunii provine de la clamele folosite când aceste documente false erau adunate pentru a fi recreat dosarul fiecărei persoane. Astfel, 1500 dintre cei mai inteligenţi oameni din Germania nazistă au fost aduşi să lucreze în America.

8. Operaţiunea „Rapid şi furios”

„Cui pe cui se scoate” credeau şefii Biroului pentru Alcool, Tutun, Arme de Foc şi Explozibili din SUA (ATF). Aşa că în 2011 au lansat operaţiunea „Rapid şi furios” prin care furnizau arme de contrabandă celor mai periculoşi traficanţi de droguri din Mexic, cu pretextul că astfel vor putea urmări traseul armelor şi vor reuşi să anihileze reţelele de trafic de droguri.

În cadrul acestei operaţiuni, ATF a facilitat şi monitorizat vânzarea a aproximativ 20.000 de arme de foc, însă un an mai târziu nu reuşise să recupereze decât o foarte mică parte din ele.

Nimeni nu ar fi crezut că tocmai ATF face trafic de arme, iar aceasta părea o ridicolă teorie a conspiraţiei. Totul a ieşit însă la iveală la finalul anului 2011, când CBS News a făcut publice documente care dovedeau implicarea ATF în vânzarea de arme de contrabandă, cu scopul ascuns de a lega crimele ce urmau să fie înfăptuite de traficanţii de arme din SUA, pentru ca mai apoi administraţia americană să înăsprească legile de control al armelor.

9. Asasinarea lui Martin Luther King Jr.

Pe 4 aprilie 1968 o veste cumplită şoca America: Dr. Martin Luther King Jr. fusese asasinat într-un hotel din Memphis. Laureat al premiului Nobel, Martin Luther King era o figură proeminentă în viaţa publică americană, fiind cunoscut pentru lupta sa împotriva nedreptăţilor şi discriminării la care erau supuse persoanele de culoare. Sub îndrumarea sa, prin nesupunere civilă şi nonviolenţă, comunităţile de negri din America au reuşit să obţină din ce în ce mai multe drepturi fundamentale care le fuseseră refuzate până atunci. 

Un evadat de la o închisoare din Missouri a fost găsit vinovat pentru crimă. James Earl Ray a pledat vinovat şi a fost condamnat la 99 de ani de puşcărie. Ray a încercat apoi de multe ori să îşi retragă declaraţiile şi a solicitat reluarea procesului, dar acest lucru nu s-a petrecut. El a murit după gratii, la vârsta de 70 de ani.

În 1993, Loyd Jowers, proprietarul unui restaurant de lângă hotelul unde a avut loc asasinatul, a afirmat public că uciderea lui Martin Luther King a fost o conspiraţie a guvernului american, împreună cu membri ai mafiei, şi că de fapt Ray a fost doar un ţap ispăşitor.

În încercarea de a scoate adevărul la lumină, familia King l-a dat în judecată pe Loyd Jowers în 1999, pentru simbolica sumă de 100 de dolari. În timpul procesului, atât proprietarul restaurantului cât şi familia lui Martin Luther King au susţinut că predicatorul a fost ucis în urma unei conspiraţii pusă la cale de administraţia de la Washington. Pe baza dovezilor prezentate la proces, un juriu format din 12 persoane a decis în unanimitate că „Jowers şi alţii, incluzând agenţii guvernamentale, au luat parte la o conspiraţie pentru a îl asasina pe Dr. Martin Luther King Jr.”.

10. Asasinate comise de CIA

La scurt timp după scandalul Watergate, Senatul SUA a declanşat o amplă investigaţie asupra serviciilor secrete, în încercarea de a reface încrederea populaţiei americane în guvern, care scăzuse dramatic. Ceea ce a scos la iveală această anchetă a avut tocmai efectul opus celui scontat: opinia publică a fost şocată de noile dezvăluiri.

Americanii au aflat că CIA şi FBI au orchestrat loviturile de stat care au dus la înlăturarea preşedintelui din Chile, Salvador Allende şi a prim ministrului iranian Mohammad Mosaddegh. Mai mult, agenţiile au fost implicate în asasinarea unor lideri şi revoluţionari din America Centrală şi de Sud.

Tot atunci au fost dezvăluite şi principalele tehnici de asasinare folosite de CIA: accidentele de maşină provocate de agenţi, îmbolnăvirile de cancer, sinuciderile înscenate, accidentele nautice sau de schi provocate, atacurile de cord declanşate de la distanţă cu ajutorul unor arme indetectabile şi împuşcarea.

Faptul că toate aceste teorii ale conspiraţiei, ridiculizate mult timp, s-au dovedit apoi a fi cutremurătoare adevăruri, îi face pe mulţi să se întrebe dacă nu cumva chiar şi cele mai cumplite şi aproape de necrezut teorii ale conspiraţiei din acest moment nu ar putea fi totuşi perfect adevărate. În urmă cu ani de zile, ideea că planeta este condusă din umbră de clica malefică a francmasoneriei, care încearcă să ucidă cea mai mare parte a populaţiei lumii chiar sub ochii noştri naivi, prin tot felul de strategii sinistre, părea a fi un scenariu incredibil. Cu timpul, însă, tot mai multe adevăruri au ieşit la iveală, dovedind rând pe rând uciderea oamenilor prin chemtrails-uri, prin criminalele industrii farmaceutică şi alimentară, prin războaie provocate şi multe altele, precum şi încercarea de a subjuga şi controla fiinţele umane prin tehnologii HAARP, prin industria de muzică şi film şi prin mass media aservite intereselor acestei clici de criminali atroce.

Citiţi şi:

«Noua» viziune asupra războiului preventiv

Enigmele atentatului terorist asupra publicației Charlie Hebdo. Răzbunare sau conspirație?

Un fost pilot CIA depune mărturie: niciun avion nu a lovit turnurile gemene pe 11 septembrie 2001

 

yogaesoteric
12 iunie 2015

Also available in: Français