Zece sfaturi înţelepte şi totodată pline de bun-simţ pentru a evita confruntarea cu stresul şi cu tensiunile de tot felul (II)
de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
Citiţi aici prima parte a acestui articol
Al cincilea sfat înţelept şi plin de bun-simţ:
Să urmărim să administrăm cât mai bine timpul alocat comunicării cu ceilalţi
Actul de a comunica, în diferite moduri, cu ceilalţi reprezintă o parte importantă a activităţii noastre zilnice. Ea constituie totodată o condiţie esenţială a succesului, în aproape tot ceea ce noi întreprindem în viaţa de zi cu zi, mai ales atunci când lucrăm în echipă sau când colaborăm în felurite moduri cu ceilaţi pentru îndeplinirea unor obiective comune. În activităţile ce se realizează împreună cu ceilalţi, este important să urmărim să avem un cât mai bun control, clipă de clipă, asupra activităţii de comunicare. În această direcţie, deficitul sau lipsa, dar mai ales excesul pot genera o multitudine de neplăceri sau ne pot perturba considerabil eficienţa în activitatea pe care o desfăşurăm. Vorbirea este o parte importantă a activităţii de comunicare. Însă în situaţia în care constatăm că avem în mod constant tendinţa să vorbim prea mult şi fără rost, fie adresându-ne direct interlocutorului sau interlocutorilor noştri, fie mai ales la telefon, este necesar să ne dăm seama că procedând astfel pierdem o bună parte din timpul nostru valoros şi totodată ne epuizăm în mod inutil energia lăuntrică. Vorbitul excesiv la telefon, schimburile repetate de impresii, dialogurile inutile, vorbirea fără rost, ajungând chiar până la obiceiul extrem de dăunător al pălăvrăgirii, care este preambulul tendinţei de a bârfi, precum si multe alte obiceiurii rele de acest gen induc în scurt timp în fiinţă o stare neplăcută de oboseală, reduc considerabil capacitatea de efort şi diminuează eficienţa în ceea ce întreprindem. Tocmai de aceea, un mod înţelept de a proceda este acela de a urmări să avem o cât mai bună măsură în comunicarea pe care o avem cu ceilalţi, atât prin intermediul vorbirii directe, cât şi prin intermediul feluritelor modalităţi moderne de comunicare de care dispunem în prezent: telefon, internet, mesaje, sms-uri, etc. Este recomandat să urmărim să ne verificăm e-mail-urile primite numai de cel mult două ori pe zi şi să închidem telefonul mobil în anumite intervale de timp, de exemplu, în timpul meselor sau al activităţilor importante, care necesită o focalizare adecvată, ori mai ales atunci când lucrăm la ceva care necesită o mare atenţie. Procedând astfel, ne vom scuti de multă oboseală inutilă şi vom evita discontinuităţile, care de regulă ne fac să depunem eforturi de două ori mai mari decât era necesar într-o anumită direcţie. Comunicarea cu ceilaţi este o activitate esenţială, însă este necesar să nu abuzăm de ea. Echilibrul nostru depinde de modul în care ştim să administrăm timpul şi energia alocată comunicării cu ceilalţi.
Al şaselea sfat înţelept şi plin de bun-simţ:
Să urmărim să ne facem timp pentru noi înşine
Armonia şi echilibrul fiinţei noastre reprezintă o condiţie esenţială a reuşitei acţiunilor pe care le realizăm. În general, acţiunile pe care le înfăptuim oglindesc într-un mod tainic ceva din fiinţa noastră şi ne reflectă totodată pe noi aşa cum suntem şi mai ales aşa cum ne-am manifestat în cursul realizării ei. Tocmai de aceea, este important ca noi să urmărim să fim cât mai conştienţi de noi înşine. Pentru a realiza aceasta, este necesar să alocăm un anumit interval de timp pentru noi înşine sau, altfel spus, pentru a aprofunda starea de armonie şi de echilibru care ne face să fim într-un acord cât mai deplin cu natura noastră profundă. Pentru fiecare dintre noi există anumite activităţi benefice care ne atrag foarte mult şi care ne conferă un sentiment profund de satisfacţie şi de împlinire interioară. Fie că este vorba de a citi o carte inspirată, a medita, a ne plimba prin parc sau a fi prezenţi în mijlocul naturii, a viziona un film minunat, a realiza o serie de posturi trupești (ASANA-e), a audia o muzică o inspirată, a ne întâlni cu prietenii sau a fi împreună cu fiinţa iubită, împărtăşindu-ne stările minunate sau angrenându-ne amoros, într-o stare profundă de iubire şi de transfigurare reciprocă, toate acestea necesită timp. Acest timp este extrem de preţios pentru noi. Timpul petrecut astfel ne aduce de regulă cea mai profundă stare de împlinire interioară. Acest timp ne hrăneşte totodată cu energii subtile sublime, tainice, faţă de care noi putem fi extrem de receptivi, într-un mod elevat, tocmai datorită afinităţilor rezonatorii benefice care sunt deja trezite în fiinţa noastră. Am observat cu toţii că putem integra cu mult mai mare uşurinţă acţiunile plăcute pe care le realizăm în acest aşa-numit timp personal, acestea armonizându-ne într-un mod profund fiinţa. Tocmai de aceea, este necesar să urmărim să ne organizăm timpul individual cât mai bine, astfel încât în fiecare zi să avem la dispoziţie un interval de timp minimal pentru noi înşine, un răgaz optim pentru a realiza în mod relaxat activităţile benefice faţă de care ne simţim în mod spontan atraşi. Astfel, un interval minim de jumătate de oră pe zi pe care ni-l acordăm fără să ne privăm de somn, fără să rupem din timpul de lucru, de masă sau de deplasare, poate să ne confere o dispoziţie benefică minunată, care va radia apoi din fiinţa noastră pe întreaga durată a zilei.
Al şaptelea sfat înţelept şi plin de bun simţ:
Să urmărim să ne facem timp pentru a ne organiza cât mai bine
Pentru marea majoritate a oamenilor, timpul alocat ordinii, organizării, planificării sau cel destinat evaluării rezultatelor pare să fie un timp neproductiv. În realitate însă, acesta este un timp extrem de valoros şi necesar totodată pentru a avea o viaţă împlinitoare şi coerentă.
Chiar dacă, de regulă, pentru mulţi oameni timpul alocat organizării şi planificării activităţilor poate să pară ca fiind un timp pierdut, în realitate, acest timp este deosebit de preţios, pentru că el ne permite să fructificăm de fapt o modalitate excelentă de a mări eficienţa şi rapiditatea cu care vom îndeplini apoi obiectivele şi acţiunile viitoare. Ordonarea atentă a lucrurilor, clasificarea justă şi concordantă a obiectivelor noastre, pornind chiar de la ordonarea hârtiilor pe care am realizat felurite însemnări, renumerotarea priorităţilor ce au fost în prealabil notate în agendă, precum şi reordonarea şi numerotarea caietelor ori a dosarelor pe care le folosim în mod curent, toate acestea sunt doar câteva activităţi ordonatoare, care ne ajută să ne organizăm cât mai eficient.
De asemenea, pentru a fi cât mai ordonaţi este util să urmărim să răspundem la timp la scrisorile, mesajele ori e-mail-urile ce sunt cu adevărat importante. Totodată, este bine să nu păstrăm ceea ce nu ne mai este util. Atunci când este cazul, este necesar să îndepărtăm şi să aruncăm ceea ce nu ne mai folosește absolut deloc şi, de asemnea, să depozităm ori să arhivăm ceea ce nu mai este de actualitate, dar poate să ne fie necesar ulterior. Tocmai de aceea, este util să îndosariem şi să arhivăm documentele şi informaţiile a căror folosire nu mai este deocamdată de actualitate, dar care vor fi probabil necesare ulterior.
Amânarea unor astfel de acţiuni ordonatoare reprezintă de fapt una dintre cauzele principale ale oboselii, stresului sau tensiunii, care apar adeseori la marea majoritate a oamenilor ce sunt grăbiţi, neatenţi ori dezordonaţi. Tocmai de aceea, este esenţial ca atunci când avem ceva important de făcut în domeniul ordonării sau al organizării activităţii noastre să nu lăsăm în mod nejustificat această activitate, ce este cu adevărat importantă, pe mai târziu. Buna organizare a activităţilor vieţii noastre, realizată periodic, la timp şi fără amânări, ne va conferi gradat o capacitate de control din ce în ce mai mare şi, proporţional cu aceasta, în fiinţa noastră se va trezi o stare superioară de coerenţă şi de integrare armonioasă în fluxul evenimentelor pozitive, generatoare de succes.
Al optulea sfat plin de înţelepciune şi bun-simţ:
Să urmărim să respectăm angajamentele pe care ni le-am asumat
Promisiunile şi angajamentele fac parte integrantă din viaţa de zi cu zi. Cuvântul nostru reprezintă o garanţie a încrederii pe care ceilalţi ne-o acordă. Nu de puţine ori însă, unele promisiuni sau angajamente pe care ni le asumăm pot să fie sursa unor tensiuni interioare, a unor perioade de solicitare ori de încordare peste măsură sau alte ori pot fi cauza unor neînţelegeri. Pentru a nu fi solicitaţi în mod inutil, pentru a nu fi încordaţi aproape fără încetare, avem tot interesul să manifestăm o atitudine cât mai clară cu privire la angajamentele pe care ni le asumăm, atât în ceea ce priveşte natura lor, conţinutul acestora , termenele stabilite, cât şi în ceea ce priveşte rezultatul scontat. Atenţie însă: odată ce toate aceste aspecte sunt stabilite în mod lucid şi just, trebuie să urmărim să le respectăm.
Unii oameni desemnează adeseori acest gen de abordare prin termenul „transparenţă”. A fi transparent în raporturile pe care le avem cu ceilalţi înseamnă a da dovadă de onestitate şi de integritate în tot ceea ce ne asumăm sau ceea ce promitem faţă de ceilalţi. Transparenţa este expresia sincerităţii şi totodată a obiectivităţii noastre. Atunci când noi ducem la bun sfârşit o anumită acţiune asumată în mod voluntar, precum şi atunci când realizăm în mod corect şi la timp ceea ce am promis, vom ajunge să fim cunoscuţi ca nişte oameni de cuvânt. În general, atunci când cei cu care colaborăm ajung să ne cunoască drept oameni de cuvânt, interacţiunile noastre cu ceilalţi vor fi din ce în ce mai fluente şi armonioase.
Pentru a câştiga acestă încredere din partea celorlalţi, este foarte bine să urmărim să nu promitem mai mult decât ştim că putem realiza efectiv la acel moment. Este indicat să evităm cu orice preţ să promitem „Luna de pe cer”. A promite mai mult decât este cu adevărat posibil să realizăm ne solicită peste măsură, ne slăbeşte apoi încrederea în forţele propii şi, de asemenea, afectează relaţiile de încredere cu cei cu care interacţionăm.
De asemenea, este bine să învăţăm să spunem „nu” atunci când este cu adevărat necesar. A spune „nu” într-un mod just, inteligent şi plin de bun-simţ este, de cele mai multe ori, o dovadă de onestitate şi ne poate consolida încrederea în obiectivitatea şi în capacităţile noastre. Nu în ultimul rând, această atitudine cinstită şi corectă faţă de ceilalţi ne va face să le câştigăm respectul, pentru că ei vor observa că se pot bizui întotdeauna pe noi dacă ne angajăm să facem ceva pentru ei şi vor înţelege, după ce ne vor cunoaşte mai bine, că dacă îi refuzăm la un moment dat, o facem doar pentru că într-adevăr în această situaţie concretă condiţiile nu ne permit şi chiar nu suntem în măsură să îi ajutăm.
Al nouălea sfat înţelept şi plin de bun-simţ:
Să urmărim să cooperăm în mod armonios cu ceilalţi
Realizarea unui anumit obiectiv poate implica adeseori participarea mai multor persoane. Adeseori putem fi tentaţi să considerăm că este suficient să acţionăm singuri sau să credem că mobilizarea noastră poate fi suficientă pentru a duce la bun sfârşit un anumit obiectiv benefic. În realitate însă, de cele mai multe ori avem mare nevoie de sprijinul, ajutorul şi colaborarea celorlalţi. Pentru aceasta este necesar să învăţăm să acţionăm în mod eficient şi binefăcător, cooperând totodată în mod armonios şi constructiv cu ceilalţi. În egală măsură, alteori poate fi necesar să oferim cu solicitudine şi detaşare sprijinul nostru altruist altora, atunci când aceştia au nevoie de el. Tocmai de aceea, este necesar să învăţăm să acceptăm în mod înţelept să primim de la ceilalţi, şi totodată să le şi oferim celorlalţi, atunci când este cazul, sprijinul în felurite acţiuni benefice, care sunt dumnezeiesc integrate şi folositoare. Aceasta este cheia succesului unei fiinţe înţelepte, care acţionează într-un mod dumnezeiesc integrat, armonios, constructiv şi eficient. Atunci când activitatea în care suntem angrenaţi implică o complexitate mai mare, când scopul nostru benefic este totodată accesibil înţelegerii şi posibilităţilor de realizare ale celorlaţi, nu trebuie niciodată să ezităm atunci când apare oprtunitatea de a colabora sau de a delega o parte din activitatea noastră altora, pentru a asigura astfel îndeplinirea cu succes a acelei acţiuni benefice. De asemenea fiecare asumare a noastră trebui să fie pe măsura posibilităţilor pe care le avem şi totodată într-un cât mai deplin acord cu starea de integrare dumnezeiască ce ne este oferită la un anumit moment dat. Tocmai de aceea, este necesar să înţelegem că a acţiona eficient implică totodată să avem o profundă şi dinamică trezire intuitivă şi o constantă orientare pozitivă a conștiinței. Ambiţia, exagerarea, implicarea pătimaşă, egoismul, tendinţa închistatoare de a acţiona doar de unul singur, precum şi înclinaţia nefastă de a aborda superficial şi într-un mod lipsit de responsabilitate acţiunile pe care este necesar să le realizăm sunt veritabile obstacole în calea unei acţiuni încununate de succes. Decât să ajungem în situaţia de a fi copleşiţi de muncă şi de a nu mai putea duce la bun sfârşit ceva ce este cu adevărat necesar să fie îndeplinit, este mult mai bine să învăţăm să solicităm la timp sprijinul celor cu care putem colabora şi care sunt dispuşi să conlucreze în mod armonios cu noi sau să împărţim în mod inteligent între ceilalţi diferitele sarcini ce decurg din acţiunea pe care o avem de îndeplinit, să acţionăm în mod armonios împreună cu ei şi astfel să ne apropiem cu paşi siguri de succesul acţiunii pe care o realizăm la unison şi într-o cât mai profundă stare de armonie împreună cu cei cu care colaborăm. Procedând astfel, vom fi mai mereu dispuşi şi totodată deschişi să venim şi noi, la rândul nostru, în întâmpinarea celorlalţi, atunci când este cazul, fie colaborând, fie participând într-un mod constructiv la feluritele acţiuni benefice pentru care suntem desigur, şi calificaţi, deci capabili să îndeplinim cu succes sarcinile care ne revin. Solicitând şi totodată oferindu-ne sprijinul, participarea, ajutorul şi colaborarea, vom trezi gradat în fiinţa noastră o stare amplă şi profundă de reciprocitate benefică şi profund împlinitoare, ce se va reflecta apoi în aproape tot ceea ce vom întreprinde benefic în activitatea noastră de zi cu zi.
Al zecelea sfat înţelept şi plin de bun-simţ:
Să urmărim fără încetare să eliminăm imediat gândurile nefaste şi trăirile dizarmonioase, malefice
Gândurile nefaste sunt întotdeauna o sursă generatoare de suferinţă şi chin lăuntric. Fie că sunt uşor de recunoscut sau nu, fie că sunt slabe sau puternice, fie că sunt temporare sau persistente, fie că sunt păcălitoare sau evidente, fie că ne apar inofensive, gândurile nefaste, rele sau malefice reprezintă principala sursă a stărilor chinuitoare, a oboselii, tensiunilor ori stresului cu care ne putem confrunta în anumite momente sau perioade, mai lungi sau mai scurte, ale existenţei noastre. Un gând nefast nu ne poate conduce către succes, pentru că el exprimă o stare de rezonanţă ocultă inferioară, negativă, ce se află într-o evidentă stare de incompatibilitate cu perspectiva benefică a succesului ce apare în finalul îndeplinirii unei acţiuni benefice. Gândurile nefaste, rele şi malefice ne consumă resursele psihice şi sufleteşti şi, proporţional cu persistenţa lor, ne parazitează fiinţa, diminuându-ne sau chiar anulându-ne temporar capacitatea de acţiune eficientă. Tocmai de aceea, este necesar să eliminăm cât mai rapid gândurile nefaste, şi mai ales pe acelea pe care adeseori tindem, în mod complet eronat, să le alimentăm cu preocupare şi atenţie atunci când intrăm în stări dizarmonioase şi mai ales atunci când devenim foarte stresaţi. Gândurile nefaste de genul „nu sunt bun de nimic”, „nu o să reuşesc niciodată” sau „numai mie mi se putea petrece una ca asta” este necesar să fie cât mai rapid identificate ca fiind nişte surse alarmante de perturbare a echilibrului nostru interior şi totodată ele este indicat să fie cât mai prompt înlocuite cu gânduri benefice de genul: „mă simt perfect capabil să realizez, cu ajutorul lui Dumnezeu, această acţiune benefică”, „cu siguranţă există o modalitate înţeleaptă prin care să pot duce la bun sfârşit această acţiune” sau „urmăresc să înţeleg în mod just ceea ce mi se petrece şi sunt pregătit să răspund unei inspiraţii creatoare, benefice”. Pentru a spori eficienţa controlului pe care-l avem asupra gândurilor noastre este util să urmărim să realizăm un mic jurnal zilnic al principalelor realizări pe care le-am avut, indiferent de domeniul în care am înregistrat acel succes şi indiferent de amploarea rezultatului obţinut! Evidenţierea şi conştientizarea plenară a starilor benefice care apar de fiecare dată când noi ducem la bun sfârşit o anumită acţiune benefică reprezintă o modalitate practică fundamentală pentru trezirea şi pentru amplificarea în fiinţă a stării superioare, benefice şi creatoare de încredere în sine!
Fragment preluat din lucrarea Sfaturi înţelepte pentru armonizarea vieţii de zi cu zi, vol. 1, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru, Editura Shambala
Citiţi şi:
Cinci principii fundamentale de viaţă spirituală pentru o nouă eră
Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta!
yogaesoteric
21 septembrie 2012
