Ziua în care România a devenit unul dintre sateliţii Moscovei. Ce prevedea tratatul înrobitor

 

La 4 februarie 1948 reprezentanții unei Românii ocupate de trupe sovietice semnau la Moscova Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală cu URSS, cu valabilitate de 20 de ani. Printre prevederile sale înrobitoare era prevăzută ṣi obligativitatea consultării guvernului sovietic în toate problemele de politică externă.

Prin acest act, România era împiedicată să promoveze o politică externă proprie; relațiile sale diplomatice cu alte state în afară de cele „frățeṣti” deveneau inexistente. Cel puțin până la mijlocul anilor ʼ50, izolarea țării noastre a fost aproape completă. Orice decizie sovietică era îndeplinită fără cârtire. Un prim exemplu de aliniere a fost în 1948 când s-a produs ruptura dintre sovietici ṣi iugoslavi. Evenimentul a transformat România într-unul dintre principalele centre ale campaniilor împotriva lui Tito.

Bineînțeles că nu s-a putut vorbi ṣi scrie atunci despre ceea ce a reprezentat cu adevărat pentru noi tratatul cu URSS. Propaganda comunistă s-a lățit în toate gazetele prezentând situația ca într-o oglindă de bâlci. Revista Secolul Radiofoniei nu a scăpat nici ea neatinsă. În numărul din 8 februarie 1948 îṣi făcea „datoria”, cu un articol semnat Al. C. Constantinescu. Mijloacele de „convingere” erau aceleaṣi… cu o singură scăpare: prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Viaceslav Molotov era numit „domn”, semn că la acea dată grija de a folosi termenul „tovarăṣ” încă nu devenise un reflex.

„«Sute de mii de oameni au ieṣit în calea delegației române revenită de la Moscova după încheierea Tratatului de prietenie, colaborare ṣi asistență mutuală cu Uniunea Sovietică. Entuziasmul cu care aceste sute de mii de oameni au aclamat pe cei care au semnat Tratatul dovedeṣte că întregul popor român priveṣte acest Tratat ca pe unul dintre cele mai însemnate acte din istoria sa. […]

De pe vremea turcilor, când plăteam tribut Înaltei Porți, până pe vremea lui Antonescu, când puseserăm bogățiile ṣi viețile noastre la dispoziția lui Hitler, raporturile cu marile puteri capitaliste au fost acelea de supuṣi față de stăpâni. Uniunea Sovietică bazează raporturile sale cu celelalte popoare pe principiul egalității depline ṣi respectului reciproc al independenței ṣi suveranității. Faptul acesta nu e întâmplător. El izvorăṣte din însăṣi alcătuirea statului sovietic care a desființat exploatarea omului de către om ṣi a dezlănțuit, astfel, forțele creatoare ținute în lanțurile egoismului particular de către societatea capitalistă. […]

Tratatul sovieto-român va constitui o nouă barieră puternică în calea oricăror planuri ale unei noi agresiuni ṣi a imperialismului cotropitor» – a spus dl Molotov în discursul ținut cu ocazia semnării Tratatului. Această nouă barieră e cu atât mai puternică cu cât exprimă ṣi convingerea profundă a poporului român că numai unindu-ṣi forțele cu acelea ale marilor popoare sovietice poate fi apărată pacea ṣi garantată independența ṣi suveranitatea popoarelor”, se preciza în articolul semnat de Al. C. Constantinescu.

 

Mai jos găsiţi prevederile Tratatului din 4 februarie 1948 de prietenie, colaborare şi asistenţă între Republica Populară Română şi Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, publicat în Monitorul Oficial nr. 45, din 24 februarie 1948:

„Prezidiumul Republicii Populare Române şi Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice,

Dorind să consolideze raporturile prieteneşti dintre România şi Uniunea Sovietică,

În dorinţa de a întreţine strânsă colaborarea dintre ele, în interesul întăririi păcii şi securităţii generale, în conformitate cu scopurile şi principiile Organizaţiei Naţiunilor Unite,

Încredinţaţi că întreţinerea prieteniei şi a bunei vecinătăţi dintre România şi Uniunea Sovietică corespunde intereselor vitale ale popoarelor ambelor State, şi va contribui în chipul cel mai bun la desvoltarea lor economică,

Au hotărât în acest scop să încheie prezentul Tratat şi au numit în calitate de împuterniciţi ai lor:

Prezidiumul Republicii Populare Române pe dl Dr. Petru Groza, Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române,

Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice pe dl Viaceslav Mihailovici Molotov, locţiitor al Preşedintelui Consiliului de Miniştri şi Ministru al Afacerilor Străine al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, care, după ce au schimbat deplinele puteri, găsite în bună şi cuvenită formă, au convenit asupra celor ce urmează:

ART. 1

Înaltele Părţi Contractante se obligă să ia în comun toate măsurile care se află la dispoziţia lor, pentru înlăturarea oricărei ameninţări de repetare a agresiunii din partea Germaniei sau oricărui alt Stat care s-ar uni cu Germania, direct sau în oricare altă formă.

Înaltele Părţi Contractante declară că ele intenţionează să participe în modul cel mai sincer la toate acţiunile internaţionale, având drept țel asigurarea păcii şi securităţii popoarelor şi vor aduce întreaga lor contribuţie la realizarea acestor înalte sarcini.

ART. 2

În cazul când una din Înaltele Părţi Contractante va fi antrenată într-un conflict armat cu Germania, care ar încerca să reînnoiască politica sa de agresiune, sau cu oricare alt Stat, care, direct sau în oricare altă formă, s-ar uni cu Germania în politica sa agresivă, atunci cealaltă Înalta Parte Contractantă va da imediat Părții Contractante, antrenate în conflict, ajutor militar şi de altă natură, prin toate mijloacele aflate la dispoziţia sa.

Prezentul Tratat va fi înfăptuit în concordanţă cu principiile Chartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ART. 3

Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante se obligă să nu încheie nici o alianţă şi să nu ia parte la nici o coaliţie şi nici la acţiuni sau măsuri îndreptate împotriva celeilalte Înalte Părţi Contractante.

ART. 4

Înaltele Părţi Contractante se vor consulta între ele cu privire la toate chestiunile internaţionale importante, care ating interesele celor două părţi.

ART. 5

Înaltele Părţi Contractante declară că vor acţiona în spiritul prieteniei şi al colaborării, în scopul desvoltării mai departe şi al întăririi legăturilor economice şi culturale dintre ambele State, urmând principiile respectului reciproc față de independenţa şi suveranitatea lor, precum şi al neamestecului în treburile interne ale celuilalt Stat.

ART. 6

Prezentul Tratat va rămâne în vigoare timp de 20 de ani, de la data semnării lui. Dacă una din Înaltele Părţi Contractante, la sfârşitul acestei perioade de 20 de ani, nu declară cu un an înaintea acestui termen dorinţa sa de a denunţa Tratatul, acesta va rămâne în vigoare pe încă o durată de 5 ani, şi astfel de fiecare dată, până când una din Înaltele Părţi Contractante nu va preaviza în scris cu un an înainte de expirarea perioadei de 5 ani în curs, intenţia sa de a face să înceteze valabilitatea lui.

Prezentul Tratat intră în vigoare imediat după semnarea lui şi urmează a fi ratificat în termenul cel mai scurt cu putinţă. Schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Bucureşti, în timpul cel mai apropiat.

Drept care împuterniciţii au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor.

Întocmit la Moscova la 4 Februarie 1948, în 2 exemplare, fiecare în limbile română şi rusă, ambele texte având putere egală.

Din împuternicirea Prezidiumului Republicii Populare Române

Dr. PETRU GROZA

Din împuternicirea Prezidiumului Sovietului Suprem, al U. R. S. S.

V. MOLOTOV”

Citiți și:

Cum a fost jefuită România de ocupanţii sovietici în anii 1945 – 1958 

Conferinţa de la Yalta, 4-11 februarie 1945

yogaesoteric

6 septembrie 2018