Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? Mărturii (52-62)

Continuăm publicarea relatărilor primite de la cititorii care aurealizat exemplificarea specială cu tema Ce se va petrece cu minepeste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? susţinută de profesorul YOGA Gregorian Bivolaru pe 12 martie.Relatările sunt publicate în ordinea în care au fost primite, fărănicio excepţie. Mulţumim zecilor de cititori care ne-au scris cupromptitudine şi aşteptăm în continuare relatările voastre pe adresa redactie@yogaesoteric.net.

52. Noţiunile de trecut şi viitor nu aveau sens, acel timp cuprindea totul
La începutul exemplificării am simţit, pentru puţin timp, o presiune la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA, apoi, ca la teatru, decorul s-a schimbat brusc: pe fundalul unei stări de martor eram undeva, unde nu exista decât o undă pulsatorie care părea statică, vibraţia ei fiind nedescris de suavă şi fină, iar timpul nu îl mai percepeam liniar – prezent, trecut, viitor – totul devenise prezent.

Noţiunile de trecut şi viitor nu aveau sens, acel timp cuprindea totul, nimic nu se petrecuse în trecut sau ar fi urmat să se petreacă în viitor, tot ce existase, sau există sau urma să existe, exista în acel prezent.
Această undă era totul, fundalul a tot ce a existat, există sau va exista vreodată: era spaţiul acela indigo închis, de unde conştiinţa mea, ca martor, percepea experienţa; era conştiinţa mea şi însăşi experienţa trăită.
Starea de martor detaşat s-a menţinut până la sfârşitul exemplificării.

Eram ca o idee, ca o mică pulsiune
În prima etapă, am simţit o densificare a atmosferei în jurul meu. La un moment dat, această contracţie a fost atât de intensă că am perceput o durere difuză foarte uşoară dar suavă diferită de orice fel de suferinţă fizică pe care am mai perceput-o vreodată. Aveam senzaţia foarte clară că ceva din interiorul meu se rupe, ca un ataşament extrem de subtil faţă de mine, faţă de tot ce reprezentam eu şi percepeam eu în mod obişnuit. Conştiinţa, din fundal, a spus atunci parcă cu umor: ha! ha! uite ce doare egoul!
În momentul acela tot ce a urmat s-a derulat în simultaneitate, experimentam cum eram eu de fapt în momentul exemplificării şi trăirea din acel etern prezent.
„Eu” eram un infim crâmpei din acea undă fără început şi fără sfârşit. Ceea ce era uimitor era că, mă percepeam la fel de suavă şi fină ca şi aceea undă, eram ca o idee, ca mică pulsiune a acelei unde; dar acest crâmpei, culmea, avea libertatea de a percepe tot ce era pe undă dar nimic în afara ei şi părea că nimeni şi nimic de pe acea undă nu putea percepe dincolo de ea.

În simultaneitate trăiam percepţia nivelului meu actual: eram ca o mărgea dintr-un şirag imens de mărgele înşirate pe aceeaşi undă atotexistentă şi atotcuprinzătoare; era ca şi cum acel crâmpei era personalizat, îmbrăcat cu anumite caracteristici, şi care manifesta un joc conform acelor caracteristici.

Conştiinţa, martorul acela detaşat şi jucăuş, a spus atunci: cam aşa se joacă Divinul.
Tot ce pot să spun cu certitudine este că tot ce am perceput a fost o graţie extraordinară.
Multumesc pentru iubirea infinită pe care Dumnezeu Tatăl a manifestat-o în viaţa mea!
Multumesc Grieg pentru ca ai acceptat să fii Ghidul meu spiritual şi pentru tot ajutorul conştientizat sau neconştientizat pe care mi-l oferi pe calea evoluţiei mele către Dumnezeu Tatăl!
Daniela, anul 18

53. Fiinţa mea” era identică în esenţă cu orice altă fiinţă
Peste 777 de miliarde de miliarde de ani…
Meditaţia mi-a conferit o stare de fericire şi echilibru, o stare de complet. Mintea a tradus-o astfel:
Am simţit că timpul şi spaţiul formează o sferă în interiorul fiinţei mele, ca un glob de cristal care a devenit momentul prezent – adică o stare de eternitate şi completitudine.
Acest „glob de cristal” a devenit un atom al Creaţiei, identic cu orice alt atom. De fapt era ca şi cum orice atom era o oglindire a acestuia. Am simţit atunci că în acelaşi fel fiinţa „mea” era identică în esenţă cu orice altă fiinţă, am devenit astfel martorul întregii Creaţii, care însă nu era ceva exterior. Eram „fondul” pe care se desfăşura Creaţia, permanent acelaşi.
Am simţit, deasemenea, VISHUDDHA CHAKRA foarte energizată, iar în dreptul pieptului o energie care se polariza cu cea din SAHASRARA, închizând astfel sfera despre care am vorbit.
Trăirea era inefabilă, sentimentul de „unitate” era prezent împreună cu o mai profundă înţelegere a lui.
Mulţumesc.
Ileana Bălan, anul 16, Bucureşti

54.  Am simţit o stare de protecţie şi entuziasm, mult timp după meditaţie
(n.n - Aceasta este traducerea în limba română a unei relatări primite de la o cursantă din străinătate.)

Am avut o experienţă foarte concretă în timpul meditaţiei. Imediat după ce a început muzica am simţit două valuri de energie vibrând în corpul meu: primul răcoros, iar al doilea cald, care mi-au pătruns corpul de jos în sus. Am simţit imediat o dinamizare foarte intensă a lui VISHUDDHA CHAKRA şi am văzut o imagine foarte clară dintr-un vis pe care l-am avut cu o lună înainte.
În vis se făcea că eram într-o biserică, în faţa unui altar. Pe o cruce se afla atârnată statuia din lemn a lui Iisus, care avea nişte ochi mari şi albaştri. Eu aveam ochii închişi şi ştiam că sunt oarbă şi că nu pot să-i deschid. Am păşit spre peretele din partea dreaptă a altarului. În perete exista o mică trapă. Am înlăturat trapa şi am găsit o pictură cu acei doi ochi mari şi albaştri pe care îi avea statuia lui Iisus. M-am întors spre oamenii care stăteau în biserică şi am deschis ochii. Aveam aceiaşi ochi albaştri. Oamenii s-au înveselit şi au început să verse lacrimi de fericire când au văzut că eu am ochii lui Iisus şi că nu mai sunt oarbă.
Având viziunea acestui vis acum în această meditaţie, ochii au început să-mi tremure. La început îmi tremurau doar ochii, sub pleoapele închise. Apoi am simţit cum toţi muşchii din jurul ochilor se mişcau foarte repede ca şi când aş fi avut miastenie. Nu puteam să îi controlez. Acest tremur a continuat mult timp, aproape până la sfârşitul primei părţi a meditaţiei. Puţin înainte ca muzica să se oprească ochii mei s-au relaxat. Această experienţă a fost foarte puternică, iar eu m-am simţit protejată.
În timpul ultimei părţi a meditaţiei mintea mea vroia să retrăiască această experienţă şi a trebuit să-mi reamintesc din când în când liniştea interioară pe care o simţisem anterior. Deşi nu s-a mai petrecut nimic special am simţit o stare de protecţie şi entuziasm, mult timp după meditaţie.
Hannele, anul 2

55. O iubire înălţătoare şi plină de încântare

Exemplificarea specială cu tema Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? a fost un dar spiritual de nedescris.
Meditaţiile au trecut atât de repede şi fericirea pe care am trăit-o în inima mea a fost atât de mare, încât am reuşit să primesc răspuns prin intermediul glasului inimii, că peste 777 de miliarde de miliarde de ani voi fi tot alături de Ghidul nostru spiritual şi chiar i-am văzut şi chipul său luminos cu un zâmbet fermecător, şi deci voi exista.
Pe toată durata meditaţiilor am simţit o presiune foarte mare deasupra creştetului capului, iar în regiunea plexului solar o iubire înălţătoare şi plină de încântare.
În următoarele zile am simţit şi simt în continuare o stare copleşitoare de iubire pentru tot ce mă înconjoară, mă simt mai încrezătoare în sine şi am o frenetică aspiraţie spirituală.

Multumesc Ghidului spiritual pentru darurile spirituale, pentru tot binele care îl revarsă asupra noastră.
Mocanu Larisa, anul 9, Bucureşti

56. În infinitul spaţiu-vid era totul şi în acelaşi timp nu era nimic
Am simţit că timpul fusese prea scurt, abia apucasem să mă aşez pe scaun şi un pic să fiu atentă ca s-a şi terminat meditaţia. Aspir să fie reluată! Simţeam că e mult mai mult acolo decât am perceput.
Consacrarea a fost foarte frumoasă, cu răspuns intens instantaneu – deşi cunosc tehnica consacrarii, am folosit de curiozitate şi pentru frumuseţea ei şi rugăciunea dată care mi s-a părut foarte frumoasă şi plină de noi chei spirituale.
Activarea lui SAHASRARA şi a lui ANAHATA CHARKRA au venit de la sine, spontan şi intens, la un moment dat erau valuri-valuri prin inima mea (energia tipică energetic-luminoasă şi plină de acel „inefabil” şi de tandreţea iubirii calde şi pure, dacă e necesară o descriere mai precisă (dar din păcate superficială); inima se simte ca şi cum fizic ar lua foc: „valuri de energie-lumină şi foc resimţit până în trupul fizic” - cam aşa poate fi descris mai clar). Şi apoi, amintindu-mi că trebuie să mă raportez la Dumnezeu, imediat ce m-am gândit la EL (punând simplu, o singură dată întrebarea-idee a exemplificării) prin creştetul capului s-a revărsat „ceva” până în inima mea şi ea, inima, chiar acolo, în interiorul şi dincolo de trupul meu, la nivelul interior al inimii „spirituale” , s-a transformat crescând şi devenind o galaxie uimitoare dincolo de care rămânea doar vidul nesfârşit.

Spre final cumva „am păşit dincolo” dacă mă pot exprima aşa, a rămas un fel de Soare imens în „faţa mea” şi „eu” eram acolo, în infinitul spaţiu vid în care era totul şi nimic în acelaşi timp, singura percepţie clară rămânând acel Soare ca o sferă imensă de lumină alb-aurie solară pe care o contemplam la nesfârşit (ca o trăire eternă, dincolo de timp) spre care „vibram” (e singurul cuvânt care se potriveşte după mintea mea de acum) la o intensitate ce nu o pot descrie. Acest ultim aspect nu îl pot descrie, e cunoscut, poate fi evocat în amintire dar nu am cuvinte pentru el.

Sincronicităţile care au urmat meditaţiei
Am urmărit sincronicităţile apărute după aceea, au fost frumoase şi foarte multe am început să le conştientizez după ce, a doua zi,  când mergând spre serviciu, gândindu-mă pentru o clipă la Dumnezeu, am ridicat ochii uşor; pe maşina parcată din faţa mea era un parasolar având ca desen doi ochi ce mă priveau din „cer”, un cer desenat,  încadrat de nori difuzi. Acesta ca mesaj mi s-a părut frumos, că EL ne priveşte şi ne răspunde instantaneu.
Mulţumesc pentru exemplificarea-cadou, sper să fie reluată pentru că simt că era mult mai mult acolo de conştientizat şi „văzut”, doar că timpul a fost scurt (aceasta nu este doar o senzaţie personală, au resimţit-o şi alte fiinţe cu care am vorbit).

Reluând ascultarea melodiei mi s-a reactivat ANAHATA CHAKRA sub forma valurilor energetic-luminoase, vreau să reiau integral meditaţia specială proiectandu-mă înapoi în timpul în care am realizat-o, pe data de 12 martie,  pentru a percepe şi ceea ce „mi-a scăpat" atunci. Sunt curioasă de rezultate.
Laura Dan,  anul 12, Târgu Mureş

57. IUBIRE, FERICIRE... nu mai am cuvinte - Relatare premiată, în urma unei trageri la sorţi
În timpul meditaţiei m-am simţit aspirată în sus. Era o stare de bine şi mă simţeam efectiv trasă în sus.
Mult timp nu am văzut nimic concret. Un amestec de culori, nu era nimic clar. O stare de bine.

La un moment dat a apărut o imagine, foarte aproape de faţa mea. M-am speriat şi m-am retras oarecum. Era mult prea aproape şi nu ştiu decât că era a unui bărbat.  S-au mai perindat câteva imagini asemănătoare.
Apoi a apărut imaginea unei femei frumoase, cu trăsături fine, ochi foarte mari, imenşi, ca la extratereştri, şi în jurul ochilor avea o bandă lată albă, ca o mască pictată. Capul mare, trăsături ascuţite dar foarte frumoase. Imaginea femeii era tot foarte aproape de faţa mea şi m-am gândit că sunt eu. În fundal mai erau câteva persoane (3-4), frumoase şi ele, bărbaţi parcă, dar nu pot spune mare lucru despre ele. Persoana lipită parcă de faţa mea mi-a captat tot interesul. Nu ştiu ce făcea. O simţeam uitându-se la mine fără să mă vadă şi în acelaşi timp atentă la ceva din faţa ei, ceva sau cineva, de care părea foarte preocupată, ca şi cum eu nu eram acolo. M-am întrebat dacă ce făcea acolo era bine sau nu. Era foarte serioasă şi concentrată.
M-am gândit la un moment dat la un laborator de cercetare pentru că era foarte mult alb în faţa mea. Puteam să mă gândesc la orice. Nu am văzut decât faţa şi un pic din partea de sus a corpului.

S-a terminat meditaţia. Am intrat în cele 5 minute de recunoştinţă şi am simţit că nu am văzut tot. Mai era ceva. Am văzut răsăritul soarelui la fel de aproape ca tot ce văzusem anterior. Era foarte aproape dar era o căldură plăcută, culori frumoase, şi... am intrat în el, ne-am contopit. IUBIRE, FERICIRE... nu mai am cuvinte.

Am mulţumit plină de recunoştinţă şi am deschis ochii.
Luminiţa Giurgea, anul 5, Huşi

58. Nu este târziu să ne reorientăm profund fiinţa către Dumnezeu
Doresc să relatez ce am simţit în timpul exemplificării excepţionale din data de 12 martie.
În timpul exemplificării pe muzică am simţit acea dezvoltare fractalică a timpului, care permite ca plecând de la unitatea de timp pe care o trăieşti acum, să percepi ce va fi peste 777 de miliarde de miliarde de ani. Am simţit că urc foare mult în SAHASRARA, mai precis VISHUDDHA din SAHASRARA.
Mărturisesc că, pe parcursul celei de a doua părţi nu am fost prea relaxată, iar datorită unei probleme de sănătate, nici nu am avut energia necesară (mai ales la nivelul lui SAHASRARA) să percep ce se va întâmpla peste 777 de  miliarde de miliarde de ani. Am simţit o stare de resorbţie în SAHASRARA, dar din lipsa relaxării, nu am mai perceput şi altceva. Am învăţat cu această ocazie că sunt o structură fixistă, egotică, şi că nu mă abandonez. Am o voinţă puternică, dar încă nu exprim latura mea superioară şi dragostea faţa de Dumnezeu.

Totuşi, cred că cel mai important lucru este ecoul acestei meditaţii, şi am intuiţia că această exemplificare a fost făcută de Grieg pentru a da un semnal de alarmă şi a aduce oamenii pe calea cea bună, evoluţia spirituală autentică. Cred că pentru a ajunge să existe peste 777 de  miliarde de miliarde de ani, trebuie să-şi depăşească destinul, cei care au blocaje pe calea spirituală, şi cu adevărat să-l îmbrăţişeze pe Dumnezeu în viaţa lor. Cred că, prin proiecţie temporală (făcută posibilă datorită dezvoltarii fractalice a timpului), în timpul meditaţiei fiecare din noi am perceput un răspuns, dar acesta este modificabil în timp, prin aspiraţie dacă, de exemplu, Dumnezeu ne-a răspuns prin tăcere sau nimic. În orice moment de timp, luând ca unitate acest moment de timp, putem ajunge să ne proiectăm peste 777 de miliarde de miliarde de ani, deci nu este prea târziu să ne reorientăm profund fiinţa către Dumnezeu, chiar şi cei din anii superiori de yoga. Momentul prezent este unitatea de timp care, prin resorbţie în Shiva, îţi permite să modifici momentul de timp de peste 777 de miliarde de miliarde de ani. Condiţia este ca să produci cu adevarat o revoluţie interioară şi să-L iubeşti pe Dumnezeu mai mult decât orice.
Pentru mine această meditaţie înseamnă o creştere foarte mare în intensitate a aspiraţiei, o readucere aminte a scopului ultim al fiinţei mele de a realiza comuniunea desăvarşită cu Dumnezeu. Îl rog cu umilinţă pe Grieg să mai repete această meditaţie, să mai "tragă semnale de alarmă" şi îi mulţumesc foarte mult.
Ioana

59. Prezenţa în TOT
Această experienţă, în mod „normal”, nu ar fi putut avea loc în planul fizic - fără GRIEG.

Esenţa IUBIRII pure în starea de A FI, stare de PREZENŢĂ.

Pulbere de stele, orgasm foarte profund şi rafinat - implozie.

În a doua parte: o extraordinară expansiune aurică.

Prezenţa în TOT: în fiecare dintre oameni, copaci, pietre, totul este EU.

Cu infinită recunoştinţă Ghidului spiritual
Adriana, anul 18, Bucureşti

60. Eram doar conştiinţă
Încă de la începutul meditaţiei, mi-am focalizat privirea interioara în SAHASRARA. Încercam să respir cât mai conştient şi să fiu atent la tot ce se întîmplă în această exemplificare. Eram martorul tăcut, curios şi atent la ce voi percepe. Am urmărit să fiu cât mai atent la ce creează în fiinţa mea muzica specială din prima parte a exemplificării. Aproape instantaneu, odată cu începerea audiţiei, au dispărut limitele corporale. În acel moment am ştiut ca Marea Putere Cosmică BHUVANESHWARI îşi manifestă din plin Graţia Sa. Spaţiul din jurul meu devenise infinit. Nu îi puteam percepe limitele. Eu eram doar conştiinţă. Pot să spun că nici noţiunea timpului nu am mai avut-o. Am încercat să mă focalizez iar la nivelul lui SAHASRARA dar îmi era imposibil. Nu mai puteam localiza SAHASRARA în fiinţa mea. Parcă trăiam şi eram cu totul la nivelul acestei CHAKRA. În acel moment l-am întrebat pe Grieg dacă mai este cu mine şi imediat cum am terminat întrebarea, am văzut un flash de lumină alb strălucitoare pe care  l-am perceput ca o confirmare a prezenţei Ghidului spiritual. Pentru un moment am avut şi o percepţie a unei imagini, ceva asemănător cu ce era în pozele din materialul prezentat înainte de meditaţie. Dar nu pot să spun ce anume era fiindcă a fost prea repede. Oricum cred că Grieg, în imensa lui compasiune pe care o are pentru noi, ne-a schiţat nişte imagini înainte (mă refer la cele din materialul prezentat), cam unde trebuie să ajungem. Ce am văzut în acel moment seamănă izbitor de mult cu cele prezentate în material.

În concluzie, trăiam o imensă linişte, nu aveam contur corporal, spaţiul era infinit, timpul nu îl mai percepeam, eram doar conştiinţă.
Îi mulţumesc plin de recunoştinţă lui Dumnezeu şi lui Grieg pentru Graţia pe care o manifestă mereu asupra mea şi asupra colegilor mei din această şcoală spirituală.
Marius, Piteşti

61. Am ajuns până la Dumnezeu datorită Iubirii Lui fără de măsură
Starea de fond pe care am avut-o în timpul acestei exemplificări excepiţonale a fost de Vid Beatific, în care nu mai eram eu, femeie, cu vârsta şi numele şi forma fizică care există acum, ci eram doar ca esenţă, ca spirit.
Pe această stare se grefau din când în când anumite idei-informaţii.
În primele secunde ale meditaţiei am avut certitudinea faptului că sunt nemuritoare, şi asociat acesteia era şi un anumit sentiment de putere. Însă imediat după aceea am înţeles şi simţit că acest fapt (de a fi nemuritoare) este în totalitate datorită lui Dumnezeu, datorită Iubirii lui Infinite. Şi atunci sentimentul de putere s-a topit şi a apărut în loc o stare foarte intensă de umilinţă şi recunoştinţă, şi de mare pace interioară.
Mi-am dorit să simt ce înseamnă aceşti 777 de miliarde de miliarde de ani... şi am trecut printr-un fel de călătorie în TIMP, în care am înţeles că ceea ce ştim şi percepem noi oamenii referitor la timp este sărăcăcios şi destul de deformat.
La un moment dat am „trecut” şi printr-o perioadă de MAHAPRLAYA, în care starea de Vid Beatific a căpătat o profunzime absolută şi „imobilitate” .
Şi către sfârşitul acestei perioade de TIMP, am avut o străfulgerare în care am simţit cu o intensitate foarte mare că Ghidul nostru spiritual este în permanenţă prezent, chiar şi atunci când noi nici măcar nu bănuim aceasta, alături de noi, că ne susţine, şi că aceştia care vom mai fi existând atunci, am ajuns până la Dumnezeu datorită Iubirii Lui fără de măsură pentru noi toţi şi pentru fiecare dintre noi în parte, iubire pe care am simţit-o ca fiind extraordinar de delicată şi de gingaşă. Sentimentul a fost absolut copleşitor!!!

La sfârşitul meditaţiei am simţit că suntem toţi cei rămaşi un Tot, esenţă nemuritoare, iar starea de pace interioară a căpătat o dimensiune infinită.
Georgiana Daneţ, an 19, profesor YOGA, Suedia

62. „Maşina timpului” este însuşi momentul prezent
Mi-am propus şi am reuşit să abordez această excepţională exemplificare spirituală cu o mare deschidere, dar şi cu detaşare şi fără prejudecăţi anticipative, într-o stare de abandon faţă de Tatăl Ceresc.

Chiar la începutul acestei exemplificări mi-a apărut în mod distinct şi am trăit revelaţia faptului că „maşina timpului” există cu adevărat, şi ea nu este o complicată invenţie, ci însuşi momentul PREZENT.
Această clipă unică, care este ACUM ŞI AICI, este un vehicol cu care, odată instalat în el, pot călători oriunde în timp şi spaţiu. Direcţia în care sunt transportată este dată de ideea forţă asupra căreia îmi focalizez ferm, aproape fără niciun efort atenţia (Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de milarde de ani?)
Şi astfel, dintre numeroasele canalele ce se deschid în faţa ochilor mei spirituali, prin care mă pot transporta instantaneu în alte vremuri şi locuri, din trecut sau din viitor, şi care toate există în simultaneitate AICI ŞI ACUM, Conştiinţa mea, expansionată în acest etern prezent, este proiectată instantaneu în această lume a viitorului peste 777 de miliarde de miliarde de ani.
Percep această proiecţie ca pe ceva firesc, nu există nimic „extraordinar sau miraculos” în ceea ce pentru mintea mea, anterior acestei exemplificări, era ceva „foarte îndepărtat, şi cumva de necuprins” . Acum trăiesc firesc şi liber în această lume care pentru mine este evident că nu e această planetă Pamânt, ci o lume de lumină albă,  strălucitoare. Nu disting forme sau chipuri, ci un freamăt de bucurie şi fericire foarte rafinată, a faptului că eu exist.
Anca Ştefan, anul 16

(va urma)

yogaesoteric
martie 2008



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga