de Maria Nicola
Au trecut 12 ani de la Operațiunea „Christ”, dar nu a apărut nicio clarificare. Un atac armat brutal, supradimensionat, asupra unor practicanți yoga non-violenți, care nu s-au făcut vinovați de nicio încălcare a legii, care nici măcar nu erau anchetați la momentul respectiv pentru nicio infracțiune.
Toată această acțiune a organelor de anchetă, acțiune de o brutalitate grotescă, a vizat înspăimântarea practicanților yoga, terorizarea lor pentru a da declarații care să dovedească că în Școala de yoga MISA s-ar derula niscaiva activități necurate. Au fost confiscate toate lucrurile din 16 imobile ale practicanților yoga în speranța de a găsi dovezi pentru a inventa o acuzație la adresa lor, a colegilor lor, sau a instructorilor lor de yoga.
Rezultatul? Nicio declarație incriminatoare, nicio dovadă, nicio posibilă acuzație. Pentru a acoperi acest evident eșec, dar și abuzurile inadmisibile din partea organelor de anchetă, au fost fabricate alte dosare pe baza unor mărturii mincinoase.
12 ani mai târziu, yoghinii continuă să practice yoga, Școala de yoga continuă să funcționeze cu succes, dar nimeni nu pare interesat să lămurească ce s-a petrecut în 18 martie 2004 și să facă dreptate yoghinilor acuzați pe nedrept, stigmatizați de presă și terorizați de organele de anchetă. Dacă nu pentru ei, măcar pentru societatea civilă românească, în spațiul căreia s-a produs acest abuz și care, neclarificându-l și nesancționându-l în niciun fel, se expune la riscul repetării lui.
18 martie 2004, în cifre
300 de procurori și jandarmi ai trupelor antitero au percheziționat violent 16 locuințe ale unor practicanți yoga, pe baza unor mandate de percheziție ilegale. Peste 80 de practicanți yoga au fost bruscați de jandarmi, amenințați cu armele, ridicați și reținuți pentru interogatorii. Au fost ridicate 5 camioane de probe. Interogatoriile brutale au durat peste 12 ore, pentru majoritatea celor ridicați care chipurile au dat declarații ca martori, fără a li se preciza ce se anchetează și fără a li se permite să consulte un avocat, sau să dea un telefon, sau să meargă la toaletă. Din cele peste 80 de declarații luate sub presiune (procurorii au vrut să-i oblige pe yoghini să dea declarații împotriva lui Gregorian Bivolaru), una singură a putut fi speculată ulterior ca posibilă acuzație la adresa lui Gregorian Bivolaru – declarația concepută de procurori pe care a fost forțată să o semneze minora Mădălina Dumitru.
Ce a urmat? Anchete care au costat peste 5 milioane de euro. În urma acestora, Gregorian Bivolaru a fost acuzat pentru o presupusă relație sexuală cu o minoră. După două verdicte favorabile care constată că nu există faptele incriminate și nici victime, ÎCCJ redeschide procesul invocând „dreptul la apărare” al lui Gregorian Bivolaru (care fusese achitat) și îl condamnă la 6 ani închisoare.
Ulterior, s-a demarat și un proces pentru „trafic de persoane” în care au fost acuzați 48 de yoghini că au „traficat” 7 reclamanți care au cerut daune de milioane de euro. S-a pus sechestru pe 70 de imobile. În dosarul trimis în instanță au rămas doar 22 de acuzați. Tribunalul Cluj a decis că faptele nu există și i-a achitat pe toți cei 22 de yoghini.
Bilanțul acțiunii a 300 de jandarmi și procurori: o sigură declarație luată prin intimidarea unei martore poate fi folosită pentru acuzarea lui Gregorian Bivolaru. După cheltuirea a 5 milioane de euro, Gregorian Bivolaru este condamnat abuziv pentru „act sexual cu o minoră”.
18 martie 2004, în presă
Presa a prezentat pe larg Operațiunea „Christ”, ca fiind „cea mai mare operațiune împotriva crimei organizate a Poliției române”. Au fost vehiculate acuzații precum trafic de persoane și trafic de droguri, crimă organizată etc. Sunt date pe post materiale filmate la percheziții de organele de anchetă și declarații oficiale care promit prezentarea dovezilor în sprijinul acuzațiilor respective, precum și informații despre continuarea anchetei. Filmările de la percheziții și acuzațiile se repetă obsesiv în media timp de câteva zile.
Dovezile nu apar. Se produce, în schimb, o alunecare gradată de la primele acuzații la mediatizarea unor subiecte de scandal precum urinoterapia și sexul în grup. De exemplu, Sorin Ovidiu Bălan, care a asistat la perchezițiile din 18 martie și declara frenetic pe post că „operațiunea Christ este cea mai mare acțiune împotriva traficului de droguri, a traficului de persoane și a prostituției”, câteva săptămâni după aceea își schimbă discursul și povestește patetic că a văzut cu ochii lui, lipit pe perete în baia imobilului percheziționat, un bilețel care sugera să se „bea pipi”.
Totul se fâsâie până la urmă într-o pledoarie instigatoare conform căreia MISA ar fi o sectă, iar SRI-ul intervine pentru a adăuga conotația de „pericol la adresa siguranței naționale”.
Miile de articole de presă care au prezentat operațiunea „Christ” au omis la unison să prezinte și punctul de vedere al victimelor. Aproape niciun jurnalist nu și-a pus problema că după toate acele percheziții și întregul tam-tam nu s-a prezentat nicio probă și nu s-a dat nicio explicație. Jurnaliștii par să nu observe că Operațiunea „Christ” este un fiasco, o anchetă inutilă, o înscenare, o cumplită nedreptate.
Un act inadmisibil într-o țară democratică, un abuz grosolan s-a comis în văzul lumii cu încălcarea legislației democratice și a drepturilor omului. În ultimii 12 ani, un singur post TV a prezentat o anchetă jurnalistică asupra perchezițiilor din 18 martie. În cadrul emisiunii Reflector, TVR a difuzat interviuri cu victimele perchezițiilor, realizate de jurnalistul Marius Georgescu. După această emisiune, TVR a fost acuzat de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) pentru prezentarea inechitabilă, căci reportajul ar fi omis, chipurile, să prezinte punctul de vedere al celor acuzați (sic!). Cu toate acestea, brutalitatea anchetatorilor a fost vizibilă în imaginile difuzate pe toate posturile TV în 18 martie 2004.
18 martie 2004, în stenogramele PSD și alte dezvăluiri
În urma publicării stenogramelor secrete ale PSD în presă, în toamna anului 2004, PSD a pierdut alegerile prezidențiale (candidatul PSD, Adrian Năstase, era la momentul respectiv premier și totodată lider al partidului). Stenogramele PSD prezintă diferite matrapazlâcuri ale partidului de guvernământ și corupția putredă de la conducerea lui. Dar ele sunt și o probă zdrobitoare că operațiunea „Christ” a fost declanșată la comanda politică a lui Adrian Năstase. În mod paradoxal, deși o parte a presei a publicat stenogramele PSD și le-a comentat copios, jurnaliștii nu au acordat importanță dezvăluirilor despre operațiunea „Christ”.
Există și unele, foarte rare, excepții. Ion Cristoiu a scris câteva articole în care demască foarte frust implicarea serviciilor secrete și implicarea liderilor PSD în acțiunea împotriva practicanților yoga. Tot Ion Cristoiu l-a interpelat pe Adrian Năstase în cadrul unei emisiuni TV pe acest subiect și a obținut de la acesta un răspuns revelator: cazul MISA și Operțiunea „Christ” a fost o mare greșeală a guvernului Năstase.
La polul opus al registrului publicistic, cercetătorul Gabriel Andreescu a publicat două volume extrem de bine documentate despre cazul MISA, care analizează cu probe persecuția la adresa yoghinilor în regimul comunist și în regimul post-decembrist. Evenimentele din 2004 sunt tratate cu atenție, cu rigoare, cu intervievarea martorilor, dar și prezentarea unor documente oficiale. Rezultatele extrem de interesante ale cercetărilor lui Gabriel Andreescu au fost în totalitate ignorate de presă.
18 martie 2004, în rapoarte oficiale
Diferite organizații pentru apărarea drepturilor omului au prezentat cazul MISA cu maximă îngrijorare, căci acesta arată că starea de fapt a societății românești este departe de a fi o democrație funcțională. Dintre acestea, menționăm raportul elaborat în anul 2006 de asociaţia independentă Societatea pentru Justiţie (SoJust) și raportul APADOR-CH privind situația respectării drepturilor omului în România în anul 2004.
Asociația CICNS (Centre d’Information et de Conseil des Nouvelles Spiritualités) din Franța, ONG cu statut consultativ special la Organizația Națiunilor Unite, a prezentat cazul MISA ca un exemplu tipic de atac asupra unei școli spirituale autentice. Cazul MISA a fost prezentat în diferite conferințe internaționale pe tematica drepturilor omului, cum ar fi conferințele de specialitate ale OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa) sau workshop-uri ale Comisiei Europene. Mai mulți europarlamentari au adus în discuție încălcarea drepturilor omului și a legislației în acțiunile din 18 martie 2004, iar statul român a fost în repetate rânduri interpelat privind abuzurile realizate în operațiunea „Christ”. Răspunsul autorităților române a eludat de fiecare dată clarificarea acestui caz. În ultimii ani, asociații independente precum Soteria International și LAYMS continuă să aducă periodic cazul MISA în atenția forurilor internaționale.
18 martie 2004, în Justiție
Plângerile victimelor abuzurilor din 18 martie 2004 au avut un traseu sinuos în Justiție. După un NUP dat de procurora Elena Sandu în mai 2005, plângerile yoghinilor ajung la Consiliul Superior al Magistraturii, care decide în ianuarie 2006 că procurorii nu ar fi fost vinovați de nimic. Decizia CSM este o culme a nedreptății și, am putea spune, a impertinenței și chiar insolenței, căci afirmă că yoghinii și-ar fi înscenat singuri abuzurile respective, mai precis că filmările date pe toate posturile TV în 18 martie 2004 ar fi niște scenete regizate și interpretate de actori yoghini. Decizia CSM mai afirmă că toate documentele incriminatoare la adresa yoghinilor care au apărut în presă (documente care proveneau din dosarele de anchetă) au fost date chiar de yoghini presei și nu de procurori.
Plângerile la adresa jandarmilor au fost și ele inițial respinse, până când dosarul a ajuns la procurorul militar Dan Voinea. Ancheta sa a inclus intervievarea jandarmilor participanți la operațiunea „Christ” și a scos la lumină atât încălcarea procedurii penale, cât și violența perchezițiilor. Chiar înainte de a finaliza ancheta, generalul Dan Voinea a fost îndepărtat nu doar din această anchetă, ci și din funcția de șef al Parchetelor militare. Dosarul a fost preluat de un alt procuror militar, colonelul Silvestru Boeru, în februarie 2008, care l-a închis cu NUP, în ciuda dovezilor strânse de Voinea. Recursul yoghinilor a fost respins și cauza a fost definitiv clasată.
După sute de memorii, plângeri, audiențe, dar și sute de mitinguri ale yoghinilor, vinovații pentru abuzurile din 18 martie 2004 sunt confortabil protejați de ceea ce fostul președinte al României numea „un sistem ticăloșit”.
Justiție pentru 18 martie 2004?
Gregorian Bivolaru a primit, la finalul anului 2005, azil politic în Suedia. Anterior acceptării cererii sale de a fi protejat de statul suedez ca refugiat politic, Suedia a respins două cereri de extrădare ale oficialităților române. Justiția suedeză a semnalat astfel, în mod destul de direct, încălcările legii în cazul Bivolaru, inclusiv în ceea ce privește Operațiunea „Christ”.
În 2015, instanța Tribunalului Cluj i-a achitat pe cei 22 de yoghini acuzați pe nedrept de trafic de persoane în dosarul fabricat ca urmare a operațiunii „Christ”. Motivarea deciziei judecătorești a evidențiat inclusiv abuzurile, violența, ilegalitatea perchezițiilor din 18 martie 2004. Evident, presa nu a publicat niciun fragment din acest document revelator.
La mai bine de 11 ani de la aceste percheziţii, care pot fi considerate mai degrabă un asalt armat brutal asupra practicanţilor yoga, instanţa afirmă categoric: „Cu ocazia efectuării acestor percheziţii au fost încălcate toate dispoziţiile procesual penale care reglementează această instituţie valabile la data de 18.04.2004.”
Documentul evidențiază și faptul că circul mediatic a fost doar praf în ochi pentru a ascunde faptul că nu existau niciun fel de dovezi și acuzații împotriva yoghinilor. Manipularea mediatică a urmărit, prin urmare, să compenseze faptul că în realitate procurorii nu au descoperit nicio infracţiune care ar fi putut fi incriminată:
„Marea majoritate a celor publicate în ziare despre cursanţii MISA nu a avut nimic de a face cu realitatea, având în vedere stilul lor real de viaţă. […] Prin intermediul presei s-a urmărit incitarea la ură şi violenţă a cititorilor şi a spectatorilor, urmărindu-se ca astfel să fie «justificată» necesitatea acţiunilor anterioare întreprinse de autorităţi împotriva practicanţilor MISA şi care nu au avut «rezultatul» scontat,” arată documentul prin care Instanța Tribunalului Cluj motivează verdictul de achitare a yoghinilor.
Aceste două decizii judecătorești (a Curții Supreme de Justiție din Suedia și a Tribunalului Cluj) confirmă dimensiunea abuzurilor din 18 martie 2004. Este prin urmare necesar, mai bine mai târziu decât niciodată, să se facă dreptate și să se spună adevărul despre 18 martie 2004.
Citiți și:
A fost făcută publică motivarea verdictului din procesul de la Cluj. Instanţa a constatat atât nevinovăţia celor 21 de yoghini acuzaţi pe nedrept, cât şi abuzurile organelor de anchetă
Decizia Curţii Supreme de Justiţie din Suedia
Vinovaţii pentru abuzurile din timpul percheziţiilor din 18 martie 2004 trebuie să plătească
yogaesoteric
18 martie 2016
