3. Condiţia prealabilă este îndeplinită

Parcursesem deja o mare distanţă mergând de-a lungul plajei din Colombo. Pescarii din zonă îşi împingeau grăbiţi bărcile pe nisip înainte ca soarele să apună la Dehiwala. Strigătele grăbite şi coşurile lor pline cu peştii prinşi tulburau parcă seninătatea maiestuoasă şi enigmatică a acelei seri parcă mai liniştite decât de obicei. M-am îndepărtat deci repede de ei şi am ales pentru a fi cât mai singur cu mine însumi un loc izolat, pe o stâncă ce ieşea din mare la Bambalapitiya.

Cerul devenea treptat iluminat mirific de toate culorile diafane, datorită vrăjii fermecătoare a asfinţitului. Seara ce se lăsase era foarte plăcut răcoroasă iar briza liniştită, ca o mângâiere duioasă care venea dinspre larg, avea un efect euforic şi întăritor asupra nervilor mei. Vuietul necontenit al mării şi contemplarea fascinantă a valurilor spărgându-se periodic de stânci păreau, toate împreună, un subiect destul de adecvat pentru o meditaţie yoghină.

Aceste valuri neobosite, gândeam eu atunci, se aruncă împotriva stâncilor de mii de ani, dar iată că stâncile au rămas neclintite. Căutarea autentic spirituală a omului de-a lungul veacurilor nu seamănă oare, analogic vorbind, exact cu aceasta? Omul a căutat şi a luptat mereu, adeseori hotărât, să găsească Adevărul ultim sau pe Dumnezeu care, deşi se află ascuns chiar în om prin Sinele Etern (ATMAN), aparent a continuat să rămână necunoscut şi misterios.

Marea este oarecum comparabilă conştiinţei absolut divine universale din care apar precum nişte valuri micile noastre egouri limitate şi efemere. Aceste valuri se aruncă, lovindu-se la un moment dat de Adevăr şi apoi se dizolvă, dar numai pentru a fi schimbate şi manifestate din nou şi din nou în alte valuri trecătoare.

Acestea, vă mărturisesc că erau gândurile mele când, brusc, s-a apropiat de mine un bărbat foarte bronzat şi ceva mai în vârstă, insistând aproape ca să-l ascult. Eram mai curând contrariat, dar mai târziu mi-am putut da seama că aceasta nu a fost o întâmplare. Aparenţa sa exterioară era puţin agresivă, dar starea sa de spirit era în ansamblu binevoitoare şi chiar simpatică, după cum mi-am dat seama aproape imediat. „Tinere, mi-a spus el cu francheţe, de ce îţi pierzi timpul în lenevie?”

Legătura spirituală tainică ce s-a înfiripat atunci între noi în urma acestei discuţii nu întârzie să dea naştere unei calde şi spontane prietenii. Acest om simplu şi jovial se prezenta ca fiind un funcţionar de curând pensionat ce locuia la Tellipallai (un sat în apropiere de Jaffna), împreună cu soţia şi familia sa.

Încă din primele minute, după ce am făcut cunoştinţă, el mi-a vorbit plin de înflăcărare şi admiraţie despre Yoga Swami cu un entuziasm molipsitor. „Este aproape revoltător, mi-a spus el, că nu te-ai hotărât să-l vizitezi pe înţeleptul nostru yoghin care trăieşte şi este un veritabil exemplu de realizare divină în această insulă”. Acest domn plin de bunătate, s-a oferit chiar foarte îndatoritor să-mi achite costul călătoriei cu trenul până la Jaffna şi ca o culme a bunăvoinţei m-a invitat, de asemeni, să stau la el acasă ca oaspete, oricât de mult doream.

Am petrecut astfel împreună la Jaffna câteva săptămâni bogate în evenimente spirituale. El m-a condus apoi personal, la toate templele hinduse faimoase din acea parte a ţării, vizitând împreună cu el inclusiv templul Nallur. Fiind un hindus foarte evlavios, el credea sincer că trebuie să mă purific lăuntric pentru a mă pregăti cât mai bine în vederea viitoarei mele vizite la Yoga Swami.

În fiecare dimineaţă înainte de răsăritul soarelui, soţia sa recita transfigurată imnuri divine extrase din scrierile tradiţionale hinduse. În mod frecvent chiar şi eu trebuia să mă îmbrac cu un „dhoti” (veşmânt special al bărbaţilor din Bengal şi Valea Gangelui, adoptat ca veşmânt religios în multe regiuni din India) alb, iar pasta de lemn de santal şi cenuşa sacră îmi erau aplicate cu generozitae pe cap, căci aceasta era uneori o condiţie necesară pentru a pătrunde în anumite temple.

Nu-mi era foarte clară atunci semnificaţia religioasă sau spirituală a acestor rituri, dar poate că ele adăugau o anumită culoare inefabilă şi transfiguratoare unor conjuncturi care ar fi fost altfel, atunci monoton şi superficial de solemne. Săptămânile treceau şi, deşi îmi făcea o deosebită plăcere ospitalitatea care-mi era oferită, începeam totuşi să mă simt puţin nerăbdător la ideea că nu-l vizitasem încă pe Yoga Swami.

Mă întrebam chiar uneori, trebuie să mărturisesc, dacă prietenul meu nu urmăreşte în mod subtil şi indirect să mă convertească la maniera de a trăi a hinduşilor. În orice caz, un asemenea program părea la prima vedere fără obiect, pentru că eu aveam deja o anumită simpatie faţă de sistemul filosofiei Vedanta. Apoi, mi-am dat seama că prietenul meu era cât se poate de sincer în convingerea că o perioadă preliminară de pregătire era absolut indispensabilă înainte de o întrevedere atât de importantă pentru mine cu Yoga Swami.

O lună de zile se scursese aproape toată şi deja ajunsesem să doresc mult să mă întorc la mine la Colombo. Deoarece chiar ajunsesem să-mi pierd rapid vechiul interes pentru Yoga Swami, m-am decis, la un moment dat, să părăsesc Jaffna fără a-l mai vizita. Atunci când i-am mărturisit prietenului meu această hotărâre, el a început să radieze de bucurie şi cu un aer triumfător mi-a spus: „Ah! Cred că abia acum momentul propice a sosit! Dacă totuşi ţi-ai pierdut interesul pentru Yoga Swami eşti exact în starea cea mai adecvată pentru a-l vedea. Vom merge chiar mâine”.

După ce mi-a vorbit, am fost pe deplin convins, pentru prima oară, de scopul real şi profund al acestei lungi prioade de aşteptare şi pregătire. Am hotărât împreună să-l întâlnim pe Yoga Swami în dimineaţa următoare chiar la răsăritul soarelui, acest moment considerându-l cel mai bun pentru o asemenea întâlnire.

Înapoi            Continuare

yogaesoteric.net

Also available in: English