6 motive pentru care creștinii nu susțin „mândria” LGBT

Temele „mândriei gay” și „agenda LGBT” sunt din ce în ce mai des abordate, fie că este vorba de „terapia de conversie”, de persoane publice gay sau de știri despre părinții care luptă împotriva școlilor care promovează agenda LGBT, analizează Christian Concern.

Dar toate aceste știri au provocat o reacție mixtă din partea creștinilor; confuzia încă domnește în rândul lor cu privire la modul în care ei ar fi bine să se poziţioneze vizavi de „drepturile gay” și „mândria gay”.

Și atunci când diverși oameni cu influenţă susţin că „Dumnezeu te acceptă aşa cum eşti”, Biserica Anglicană pare să afirme ideologiile transgender şi se predică „evanghelia” de „a-ți iubi aproapele așa cum este”, este de înțeles de ce unii oameni presupun că Biblia trebuie să susțină cauza LGBT. Așadar, de ce sunt atât de mulți creștini care se opun?

În continuare, prezentăm șase motive care clarifică de ce „mândria” și stilul de viață LGBT sunt necreştineşti. Pe fondul întregii confuzii, Biserica (în special cea catolică) ar fi necesar să se exprime clar asupra acestor probleme.

Fără îndoială că unii s-au oprit deja să mai citească, considerând articolul a fi homofob, plin de ură sau anticreștin. Dar acest articol nu este o judecată, nu este o expresie a fanatismului, urii sau homofobiei, ci mai degrabă aici este vorba de dragoste – pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Său, dragoste pentru Biserică, dragoste pentru națiune și mai ales dragoste pentru cei care se luptă cu atracțiile homosexuale.

1. „Mândria LGBT” intră în conflict cu viziunea lui Dumnezeu despre căsătorie și sexualitate

Celebrarea diferitelor practici sexuale perverse și încurajarea atracțiilor și uniunilor cu persoanele de același sex sunt în conflict direct cu scopul intenționat al lui Dumnezeu pentru căsătorie și eros, așa cum este relevat în Biblie. Când a fost întrebat despre căsătorie și divorț, Iisus Hristos a spus:

„Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa. Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Marcu 10: 6-9).

Fiind Fiul lui Dumnezeu, este evident că Iisus Hristos cunoaște scopul intenționat al lui Dumnezeu cu privire la căsătorie și eros. Mulți susținători creștini ai LGBT susțin că Iisus nu a vorbit niciodată despre homosexualitate și, prin urmare, este neutru în această privință. Cu toate acestea, dacă citim pasajul de mai sus, putem vedea că acest raţionament nu este adevărat. Iisus Hristos ar fi putut permite o interpretare mai largă a căsătoriei, permițând parteneriatele homosexuale, dar nu a făcut-o.

Practica homosexuală nu este unică pentru generația noastră; a existat cu mult înainte ca Iisus Hristos să fie pe pământ. Dar încă de la început (Geneza 2:24), căsătoria a fost clar stabilită ca fiind ceva între un bărbat și o femeie, iar o uniune amoroasă este necesar să fie savurată în cadrul acestor limite.

Pe lângă prezentarea planului și scopului intenționat al lui Dumnezeu pentru căsătorie și eros, Biblia prezintă și ceea ce Dumnezeu nu intenționa pentru căsătorie și sexualitate (prin Moise), spunând: „Să nu te culci cu un bărbat ca și cu o femeie; este o urâciune”.

Iar în Noul Testament, Pavel afirmă: „De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor” (Romani 1:24-27).

De-a lungul Bibliei putem observa aceeași etică erotică consecventă: uniunea erotică amoroasă ar trebui să aibă loc doar între soț și soție – nu între două persoane de același sex.

2. „Mândria gay” intră în conflict cu 2000 de ani de învățătură a Bisericii despre căsătorie și sexualitate

Abia în ultimii ani anumite părți ale Bisericii au dat peste cap (aproximativ) 2000 de ani de învățătură despre căsătorie și eros. De fapt, „înțelegerea progresivă” a Bisericii Anglicane despre gen și sexualitate se opune chiar prefaței pe care o folosește și astăzi în procesiunile de căsătorie.

„Căsătoria este un dar al lui Dumnezeu în creație prin care soțul și soția pot cunoaște harul lui Dumnezeu. Se dă ca pe măsură ce bărbatul și soția cresc împreună în dragoste și încredere, vor fi uniți unul cu altul în inimă, trup și minte, pe măsură ce Hristos este unit cu mireasa Sa, Biserica. Darul căsătoriei îi aduce pe soț și pe soție împreună în încântarea și tandrețea unirii erotice amoroase și a angajamentului entuziast până la finalul vieții lor. Este oferit ca fundament al vieții de familie în care copiii sunt născuți și crescuți și în care fiecare membru al familiei, în vremurile bune și cele mai puțin bune, pot găsi putere, companie și confort, creștere până la maturitate în dragoste.”

Această prefață susține și recunoaște învățătura Bibliei. A începe să schimbi învățătura și înțelegerea Bibliei despre căsătorie și sexualitate în sprijinul „mândriei gay” și „valorilor LGBT” înseamnă a merge împotriva fundamentului biblic pe care Biserica s-a bazat timp de 2000 de ani.

Modificarea învățăturii Bisericii cu privire la căsătorie și eros este ceva ce ar fi cazul să ne îngrijoreze – mai ales dacă ceea ce este propovăduit este fals. Participarea la învățătura falsă deschide ușa pentru ca persoanele de același sex să cadă în păcat, schimbând natura adevărată și complementară a căsătoriei și sexualității cu o expresie nefirească a intimității sexuale între persoane de același sex. Procedând astfel, deschidem și calea judecății lui Dumnezeu asupra Bisericii.

3. „Mândria gay” celebrează ceea ce știm că nu este bun și util

Atunci când participăm la „mândrie” și  celebrăm „valorile LGBT”, facem o mare nedreptate fraților și surorilor noastre în Hristos care experimentează atracții de același sex, pentru că îi determinăm să creadă că Dumnezeu binecuvântează intimitatea sexuală de același sex și îi încurajăm să acționeze conform atracțiilor pe care Dumnezeu le-a identificat ca fiind păcătoase și interzise. Chiar și atunci când bisericile susțin și încurajează „mândria gay” spunând că susțin valori precum „toleranța” și „egalitatea”, ele celebrează „valori” care sunt cu adevărat împotriva lui Dumnezeu.

Biblia unește oamenii din toate mediile și situațiile în jurul credinței lor comune în Hristos:

„Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi. Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (Coloseni 3:11-13).

Scopul principal al „mândriei gay” este să promoveze și să celebreze o agendă sexuală care contravine valorilor biblice. Când bisericile susțin „mândria gay”, își deschid porțile spre tentația sexuală și încurajează oamenii să acționeze într-un mod care este contrar cuvântului lui Dumnezeu.

4. „Mândria gay” intră în conflict cu adevărata noastră identitate în Hristos

„Mândria gay” înseamnă să celebrezi identitatea sexuală, „să accepți cine ești” și „să fii fidel ție însuți”. Dacă am accepta cu adevărat cine suntem, am realiza că suntem cu toții ființe create după chipul lui Dumnezeu, dar care nu sunt la înălțimea gloriei lui Dumnezeu (Romani 3:23).

Totuși, doar pentru că ne-am născut în păcat nu înseamnă că pentru aceasta am fost creați și nici că, prin urmare, ar trebui să  acționăm în această direcție. Din fericire, când îi dăm viața lui Hristos, identitatea noastră principală este în El, nu în noi înșine. De fapt, odată ce suntem uniți cu Hristos, ne abandonăm pe noi înșine (2 Corinteni 5:17).

Oamenii este necesar să înțeleagă că identitatea și valoarea lor nu se regăsesc în orientarea lor sexuală, ci mai degrabă în relația lor cu Dumnezeu, în și prin Iisus Hristos: Cel după a cărui imagine am fost creați, Cel care a murit pentru noi, oferindu-Se ca o ispășire pentru păcatele noastre.

5. „Mândria” este excesiv de sexualizată

În multe dintre „mândriile gay” de pretutindeni pot fi văzute imagini cu persoane care promovează acte sexuale, arătând nuditate, etalând diverse comportamente. Deși aceasta nu este valabil pentru toate persoanele gay, el pare să fi devenit o parte obișnuită și frecventă a „mândriei”.

În schimb, Biblia vorbește despre modestie și încurajează să nu-i facem pe alții să păcătuiască (Matei 18:6-9). În Corinteni, Pavel spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”.

Creștinii sunt chemați să atragă atenția asupra lui Dumnezeu prin trupurile lor, nu cu sexualitatea lor. După cum am văzut deja, Biblia vorbește despre eros în limitele căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Orice alt act care promovează sexul în afara acestor limite este în totalitate nebiblic, astfel încât susținerea de către creștini a „mândriei” este ceva complet nebiblic. În 1 Ioan 2:16 se spune: „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume”.

Iar acest aspect devine și mai mult o problemă atunci când promovăm aceste idei și imagini copiilor. Dar aceasta se petrece deja în școlile din toată țara. Cu cât deschidem mai repede ușa ispitei sexuale perverse, cu atât oamenii o vor accepta mai repede.

6. Biblia ne învață „smerenia”, nu „mândria”

Biblia ne învață că transformarea reală sunt posibile numai prin Iisus Hristos. După cum am văzut deja, identitatea noastră profundă se găsește în El.

Nici accentul pus pe „sine” nu este ceea ce ne învață Biblia: principala poruncă (Matei 22:37-40) este „să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din totul sufletul și cugetul tău” – nu este să ne iubim pe noi înșine în primul rând. A doua poruncă este „să iubești pe aproape tău ca pe tine însuți”.

Smerenia este esențială pentru Evanghelie; afirmarea de sine nu este, nici mândria. Isus Hristos și-a exprimat profunda smerenie schimbând „bucuria cerului pentru chinul unei cruci” – și ne cheamă la aceeași smerenie găsindu-ne identitatea în El, încrezându-ne în dreptatea Sa, nu în a noastră.

Care este soluția?

Rugăciunea noastră este ca bisericile pro-LGBT să își regândească și să își modifice poziția actuală în ceea ce privește „mândria” și aspectele LGBT, ca toți creștinii să fie uniți într-o singură viziune biblică despre căsătorie și eros.

Așteptăm cu nerăbdare să vedem cum tot mai mulți oameni vor fi primiți în biserici pentru a-l accepta pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, fiind transformați din ce în ce mai mult în asemănarea Lui.

Citiţi şi:
Cuviosul Serafim Rose: «Este mult mai târziu decât ne închipuim» (I)
Papa Francisc îndeamnă să acceptăm copiii LGBT așa cum sunt

 

yogaesoteric
9 iulie 2021