Omraam Mikhael Aivanhov – Închideţi uşa entităţilor inferioare

Slăbiciunile noastre sunt ca nişte uşi prin care entităţile care vor să ne dăuneze încearcă să se strecoare. Când cedăm anumitor slăbiciuni, le dăm dreptul de a se infiltra în noi pentru a ne chinui. Dacă le rezistăm, dacă nu cedăm, ele nu au nicio putere asupra noastră. Entităţile malefice nu au decât puterea pe care le-o acordăm noi. Dacă nu vreţi să aveţi de-a face cu ele, nu le deschideţi uşa. Ele nu vă forţează, ele vă fac doar sugestii, și voi sunteţi cei care le acceptă sau nu. Majoritatea oamenilor îşi imaginează că necazurile lor vin aşa… din senin, deodată. Nu, ei sunt cei care le-au pregătit, care le-au chemat, care le-au deschis uşa. Cum? Lăsându-se pradă poftelor, slăbiciunilor: în chiar acele momente entitățile malefice găsesc uşa deschisă şi intră. Deci, atenţie, ţineţi uşa bine închisă pentru ele.

Spuneţi că depuneţi eforturi pentru a vă transforma şi că nu reuşiţi, că toate bunele voastre hotărâri nu servesc la nimic? Nu vă descurajaţi, unele transformări profunde nu se produc instantaneu, ci cer timp. Dacă vă menţineţi permanent bunele hotărâri luate, mai devreme sau mai târziu veţi ajunge să acţionaţi după cum doriţi.

Priviţi un şarpe: când vrea să se strecoare într-o gaură, el începe prin a-şi introduce capul şi, indiferent cât de lung îi este trupul, coada este silită să-l urmeze. Cum el înaintează printr-o mişcare ce descrie o sinusoidă, coada poate crea impresia că se deplasează în sens invers deplasării capului dar, în realitate, ea sfârşeşte prin a trece tot pe acolo pe unde a trecut şi capul, căci ele nu sunt separate, iar coada urmează întotdeauna capul. În mod simbolic, capul reprezintă facultatea de a raţiona, de a cântări, de a alege o orientare sau alta şi apoi, în mod obligatoriu, restul trupului, adică execuţia, punerea în fapt, îi urmează. Iată avantajul de a gândi mereu corect; chiar dacă, pentru moment, nu acţionaţi conform ideilor pe care le aveţi, insistând, păstrând cel puţin o atitudine interioară corectă, veţi sfârşi prin a antrena toate forţele care opun rezistentă în voi, prin a acţiona după cum dictează Spiritul.

Cel mai adesea oamenii încă nu sunt conştienţi de importanţa unei filosofii corecte. Mulţi îşi imaginează că pot lăsa să intre în mintea lor orice fel de idei, fără ca acestea să le afecteze cu ceva comportamentul. Nu este deloc așa, ei încă nu au înţeles că, întotdeauna, coada urmează capul. Deci, atenţie, fiecare este dator să-şi supravegheze zilnic gândurile pe care le lăsa să-i treacă prin minte: dacă sunt anarhice, imorale, într-o bună zi, comportamentul lui va fi tot anarhic şi imoral. Legea acţionează atât în bine, cât şi în rău.

Ceea ce contează pentru Cer nu sunt succesele pe care le reputaţi, ci eforturile pe care le faceţi, căci numai ele vă menţin pe drumul cel bun, în timp ce succesul vă poate tenta să renunţaţi la vigilență. Chiar dacă nu aţi reuşit, chiar dacă nu aţi ajuns deocamdată la rezultatul dorit, nu face nimic: cel puţin aţi lucrat.

Deci nu cereţi succesul, el nu depinde de voi, ci de Cer, care vi-l va da atunci când va socoti de cuviinţă că sunteţi cu adevărat pregătiţi să-l primiţi. Ceea ce depinde de voi este efortul, căci Cerul nu-l poate face în locul vostru. Tot aşa cum nimeni nu poate mânca în locul vostru, Cerul nu poate să facă eforturi pentru voi; voi sunteţi cei care este necesar să le faceţi. Iar succesul, Cerul este cel care îl determină, atunci când îl vrea şi aşa cum îl vrea, după cum consideră el că este preferabil pentru evoluţia voastră.

De altfel, eforturile poartă în ele însele recompensa. După fiecare efort, după fiecare exerciţiu de perfecționare, viaţa ne apare în altă culoare, cu un alt gust. Deci lucraţi, aceasta este important, fără să vă fixaţi termene pentru realizarea aspiraţiilor spirituale. Dacă vă fixaţi un termen pentru obţinerea unui anumit rezultat interior, sau a victoriei asupra unui anumit defect, nu veţi reuşi decât să vă crispaţi, iar dezvoltarea voastră nu va mai fi la fel de armonioasă. Este necesar să acționați ca să vă perfecţionaţi fără să fixaţi un termen, gândindu-vă că, de fapt, aveţi în față eternitatea şi că, într-o zi sau alta, veţi ajunge să atingeţi perfecţiunea pe care o căutaţi.

Fixaţi-vă doar asupra frumuseţii actului pe care l-aţi întreprins şi spuneţi-vă: „Din moment ce este atât de frumos, nu mă interesează câte secole sau milenii îmi vor fi necesare pentru a ajunge acolo!”.

Cel care simte că nu reuşeşte să manifeste calităţile asupra cărora lucrează, nu este cazul să se descurajeze sau să se revolte. În fata eşecurilor este nevoie să fim umili, o altă atitudine dovedind că raţionamentul nostru nu este cel corect. Cauza este întotdeauna natura inferioară, care a reuşit să se strecoare într-un moment când a găsit condiţii prielnice. Un eşec este ca şi cum Cerul ar fi spus unor persoane sau unor circumstanţe: „Ia duceţi-vă şi muşcaţi-l puţin, spuneţi-i câteva vorbe să vedem cum reacţionează”. Şi, ceea ce se petrece, este o harababură care dovedeşte că nu eraţi încă pregătit pentru a înfrunta încercarea. Eşecurile nu este cazul nici să vă întristeze, nici să vă descurajeze, iar dacă totuși vă provoacă astfel de sentimente, înseamnă că nu sunteţi decât un pretenţios care doreşte ceva ce deocamdată îi este imposibil; dacă nu sunteţi capabili să vă depăşiţi decepţia, veţi sfârşi prin a vă distruge. Aveţi voie să vă întristaţi, dar numai pentru insuccesele sau necazurile celorlalţi, nu pentru propriile voastre dorinţe, ambiţii sau pretenţii neîndeplinite.

Dacă vedeţi că nu reuşiţi încă să manifestaţi o calitate, să învingeţi un defect, să înlăturaţi un obicei prost, în loc să vă revoltaţi sau să vă descurajaţi, spuneţi-vă: „Asta provine din faptul că în trecut nu mi-am îndeplinit sarcinile aşa cum era necesar şi acum totul îmi este mai dificil”. Iată ce este indicat să vă spuneţi şi să vă puneţi imediat din nou pe lucru. Da, şi chiar dacă nu mai aveţi decât un an de trăit, un singur an, este important să continuaţi, să continuaţi… astfel veţi remarca toate transformările care vor urma. Căci purtăm cu noi toate achiziţiile spirituale pe care le-am făcut, dacă am căutat sincer să ne perfecţionăm.

Deseori, văzând cât este de greu să-ţi corectezi defectele, te simţi nefericit, descurajat. În realitate, în loc să ne împotmolim în slăbiciunile noastre, care sunt rezultatul dezordinilor în voia cărora ne-am lăsat în trecut, este de preferat să ne preocupăm de ceea ce putem face pentru viitor şi să ne spunem: „Acum voi repara totul, voi reconstrui totul”. Și, în fiecare zi, cu o credinţă de nestrămutat, cu o convingere absolută, să lucrăm în acest sens, adică să folosim toate elementele pe care ni le-a dăruit Dumnezeu: imaginaţia, gândirea, sentimentele şi să ne recreăm, să ne remodelăm aşa cum dorim să fim. Imaginaţi-vă înconjuraţi de Lumină (atenţie: doar Lumina alb-strălucitoare dacă nu cunoaşteţi încă celelalte nuanţe coloristice benefice care se regăsesc şi în aură), susţinând cu iubirea şi generozitatea voastră pe toţi cei care au nevoie, rezistând tuturor dificultăţilor şi tentaţiilor… Puţin câte puţin, imaginile pe care le formaţi despre aceste calităţi prind viaţă, lucrează asupra voastră, vă transformă şi, în același timp, atrag din Univers elemente corespunzătoare pentru a le aduce în voi.

Bineînţeles, este necesară munca pentru a ajunge la un rezultat dar, în ziua în care îl veţi obţine, nu veţi mai avea niciun fel de îndoială. Veţi simţi deasupra voastră o entitate superioară care vă protejează, vă instruieşte, vă purifică, vă luminează, iar în situațiile dificile vă aduce sprijinul de care aveţi nevoie. După ce aţi format în sfera conștiinței, multă vreme, această imagine a perfecţiunii, încetul cu încetul ea va coborî în planul fizic pentru a se concretiza.

Învăţaţi să utilizaţi o muzică adecvată pentru a vă facilita realizarea acțiunilor spirituale: ea vă va ajuta în îndeplinirea celor mai elevate aspirații (muzica spirituală, muzica clasică, sau acel gen de muzică înregistrată din împletirea sunetelor naturii: susur de ape, cânt de păsări etc.). De obicei, aveţi foarte multe aspirații benefice, dar nu ştiţi ce este necesar să faceţi pentru a le aduce la îndeplinire. Ori, muzica constituie un ajutor foarte puternic pentru realizarea lor. Ascultând muzică, în loc să vă lăsaţi gândurile să vagabondeze, concentraţi-vă asupra ceea ce vă doriţi mai mult. Dacă vă doriţi sănătate, imaginaţi-vă într-o formă foarte bună: indiferent de ce faceţi, vă plimbaţi, vorbiţi sau mâncaţi, vă imaginaţi într-o stare de sănătate înfloritoare, pe care o transmiteţi tuturor celor din jurul vostru. Dacă ceea ce vă doriţi este lumina, inteligența, înțelepciunea, utilizaţi muzica pentru a vă imagina că învăţaţi, înţelegeţi, că Lumina pătrunde în voi şi chiar o transmiteți mai departe către ceilalți. Dacă aspirați să dobândiți armonie, forţă, voinţă sau stabilitate, procedaţi în mod similar. Lucraţi astfel în toate domeniile în care simţiţi că aveţi lacune.

Câţi nu sunt aceia care simt că nu sunt pe drumul cel bun: sufletul lor, conştiinţa lor se revoltă şi se hotărăsc să-şi transforme modul de a trăi. Ei reuşesc puţin, dar apoi se rătăcesc din nou. Atunci regretă, se roagă, iau din nou decizii transformatoare, dar nici de data aceasta nu durează mult. Bineînţeles că este deja un pas în a recunoaşte că nu eşti pe drumul cel bun, dar nu este suficient, este necesar să ajungi să perseverezi în deciziile bune. De aceea, o colectivitate spirituală este atât de necesară, chiar indispensabilă pentru binele nostru, ea creează condiţiile optime pentru a ne menţine pe drumul cel bun. Astfel, de exemplu, când ne simţim obosiţi şi avem chef să lăsăm totul baltă, văzându-i pe ceilalţi cum perseverează suntem încurajaţi şi antrenaţi. Cu excepţia unor foarte rare situaţii, oamenii au în general nevoie să fie susţinuţi, stimulaţi, căci apare, întotdeauna, un moment în care elanul lor spiritual slăbeşte. Când nu sunteți integrați într-o colectivitate spirituală, urmăriți să identificaţi în jurul vostru oameni care au aceleaşi preocupări spirituale ca și voi. Veţi replica, poate, că nu doriţi să fiţi influenţaţi în niciun fel, că vreţi să fiţi liberi să faceţi ceea ce vă place şi, de aceea, nu doriţi să intraţi într-o colectivitate în care v-aţi simţi limitaţi. Ei bine, în acest caz nu sunteţi inteligenţi. Cine dă dovadă de inteligență înţelege că are nevoie de protecţie şi se va pune într-un context în care va fi împiedicat să facă nebunii, dar va fi liber să se lanseze în acţiuni benefice, luminoase.

Din moment ce activitatea voastră este benefică şi dezinteresată, este nevoie să aveţi încredere în legile dumnezeiești: eforturile voastre vor fi într-o zi recompensate. Spuneţi un cuvânt, faceţi un gest, aveţi o dorinţă, un gând: ele sunt imediat înregistrate şi, într-o zi, ele vor da rezultate. Pe aceste legi este necesar să vă bazaţi: totul în jurul vostru poate să se modifice, mai puţin aceste legi universale. Prietenii vă pot trăda, familia voastră poate fi preocupată de cu totul altceva şi să uite de voi, dar aceste legi vor fi întotdeauna prezente pentru a vă trimite exact ceea ce meritaţi, după modul în care aţi lucrat. Deci, nu contaţi pe nimic altceva decât pe activitatea voastră.

Veţi spune: „Dar Domnul, îngerii, sfinţii, nu putem conta pe ei?” Ba da, desigur, dar numai cu condiţia să fi lucrat. Dacă nu aţi plantat nicio sămânţă, chiar dacă îl chemaţi pe Dumnezeu în ajutor, tot nu va creşte nimic. Dumnezeu a făcut legi pe care oamenii este necesar să le cunoască, iar dacă ei le ignoră, El nu va răsturna ordinea Universului pentru a face pe placul ignoranţilor. Plantaţi o sămânţă, şi toate legile Naturii vor contribui pentru ca planta să crească. Aceasta înseamnă că, mai întâi, este necesar să ne bazăm pe activitatea noastră proprie şi apoi pe Dumnezeu, adică pe legile pe care El le-a stabilit în Univers.

Citiți și:

Cele 17 pericole nebănuite ale îndoielilor demoniace

Unele obstacole, dificultăți și capcane care apar fie când ne hotărâm să urmăm sau să avansăm pe o cale spirituală, fie când… (I) 

yogaesoteric
17 septembrie 2019