Neurologul Andrew Huberman explică ce se petrece după câteva minute petrecute pe rețelele de comunicare virtuală
Chris Williamson: Cât de declanșatoare de dopamină sunt telefoanele noastre?
Dr. Andrew Huberman [cercetător în neuroștiințe]: Bună întrebare! Adesea auzim că rețelele de comunicare virtuală oferă puseu după puseu de dopamină……. Când intrăm pe rețelele de comunicare virtuală pentru prima dată sau după o perioadă lungă de timp, cantitatea de dopamină eliberată credem că e destul de substanțială. Este ceva nou……. Amintiți-vă că dopamina e adusă de noutate, surpriză și de senzația că suntem pe un drum interesant. Cam asta este dopamina. Ne pune în stări de anticipare, de așteptare, de căutare etc., aproape întotdeauna pentru elemente din afara limitelor pielii noastre.
Doar pentru a contrasta, poate pentru o discuție viitoare, serotonina face opusul. Când e multă serotonină în creierul și în trupul nostru, de obicei ne face să ne simțim satisfăcuți, mai liniștiți și mai confortabili cu ceea ce avem în sfera noastră imediată și în interiorul nostru: confortul unei mese bune, mâncarea pe care o ai…….
Dopamina însă te ține în priză. Dacă te uiți la cineva care e drogat cu cocaină sau metamfetamină, e mereu vorba de urmărire, pentru că e un drog foarte dopaminergic. Dacă te uiți la cineva care ia un medicament – și nu sugerez ca oamenii să facă asta, dar asta crește serotonina – să spunem că ia un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei, Prozac, Zoloft etc., efectele secundare ale acestor medicamente, dacă dozele sunt prea mari, sunt lipsa poftei de mâncare, lipsa libidoului, un fel de lipsă de chef de viață, așa că se vor scădea dozele. Asta pentru că acestea sunt medicamente serotoninergice. Deci, în general, când suntem în căutarea unor elemente noi, dopamina este destul de mare, așa că……. acum vă rog să-mi reamintiți întrebarea, pentru că am vorbit despre dopamină și serotonină…….
C.W.: Telefoane mobile.
A.H.: Da, mobilele. Iertați-mă! Chestia cu telefoanele mobile e că atunci când le folosești prima dată, să zicem că nu ai Wi-Fi în avion, sau ceva de felul ăsta, și aterizezi, poate fi destul de stimulativ, poți obține multă dopamină. „Oh, iată asta…….” „Oh, iată aia…….”, dar foarte repede, când derulezi postările de pe rețelele de comunicare virtuală, nu mai primești noutatea, dar continui să o faci, deși aproape că nu mai știi de ce o faci. În acel moment se schimbă în ceva care seamănă cu un comportament obsesiv-compulsiv – unde putem defini un comportament obsesiv-compulsiv, în care obsesia duce la o constrângere. Obsesia este un gând, iar constrângerea este un comportament, dar punerea în practică a compulsiei servește doar la creșterea obsesiei. Asta e foarte diferit de a fi obsedat de mâncare sau obsedat de curățenie.
C.W.: Nu există răsplată…….
A.H.: Exact! Nu ai o ușurare a anxietății lăsându-te pradă pornirii. Prin comportamentele OCD (tulburări obsesiv-compulsive), cum ar fi scroll-ul pe rețelele de comunicare virtuală, dopamina scade rapid și apoi constați că ești doar absorbit……. și cu toții am fost acolo. Derulezi și te întrebi: „De ce fac asta? Nici nu e așa de interesant…….” Algoritmii social media sunt foarte inteligenți și nu vreau să-i demonizez, îmi oferă o mulțime de avantaje, petrec mult din viața mea pe rețelele de comunicare virtuală, dar algoritmii încorporați folosesc cele cele mai puternice mijloace de a-i face pe oameni să continue să aibă un anumit comportament.
Metoda funcționează și pentru un animal, de altfel. Este recompensa aleatorie intermitentă, pe care nu știi când o primești. Așa că derulezi și derulezi și……. apoi vezi ceva. De obicei este ceva foarte intens. Ceea ce într-un limbaj neurologic am numi „semnal la zgomot”, Așa că, dacă citești chestii interesante: asta a apărut la știri, asta……. și apoi, dintr-o dată, e o revoltă, sau o persoană care a sărit de pe o clădire sau pentru oameni care derulează uitându-se la trupuri, ceva de acest fel, trupuri vii (sperăm că oamenii nu se uită la cadavre), dar, dacă ceva este foarte tragic, atunci are o atracție gravitațională.
Și atunci începi să pui sistemul în funcțiune pentru următorul puseu de dopamină care nu știi când va veni. Este exact ca la jocurile de noroc. Așa că, eu privesc rețelele de comunicare virtuală ca fiind, inițial, foarte dopaminergice. Te conduc la recompensă, surpriză și entuziasm, dar foarte repede devine ceva mai mult ca o tulburare obsesiv-compulsivă și tipul de comportamente care, dacă ar fi să ne uităm la noi, prin prisma unui experiment, așa cum am privi un experiment cu animale, am considera că acel animal este bolnav. Dacă ai vedea un animal săpând într-un colț, căutând, căutând……. un os, de exemplu……. un câine care caută, caută, caută……. Te-ai gândi: „Ce trist!” Ăștia suntem noi!
Citiți și:
Am divorțat de Facebook și de Instagram și am descoperit cu surprindere că există viață și dincolo de social media
Sentimentul de nemulţumire indus de media și rețele virtuale de socializare a reușit să instituie o stare permanentă de agitație sterilă
yogaesoteric
21 februarie 2024