De ce există atât de multă sărăcie? Pentru că o mână de bogaţi care deţin averea globală nu îi lasă pe săraci să iasă din mizerie, luându-le partea

Vadim Tudor numea Biblia „Constituţia Planetei”, căci este o carte foarte închegată şi plină de legături; cantitatea de informaţie cuprinsă în ea fiind enormă!

Cu toate acestea se poate pune întrebarea de ce oamenii care trăiesc în bunăstare se îndreaptă arareori către Biblie şi creştinism, preferând să migreze spre doctrinele orientale ale detaşării, succesului, dezvoltării personale, psihologiei acceptării şi energiei. În primul rând, biblic vorbind, este dreptul lor să se îndrepte încotro doresc – au liber arbitru! Răspunsul la această întrebare însă, implică mai multe observaţii. Oricine a acumulat bunuri excedentare – peste capacitatea lui şi a celor apropiaţi de a le utiliza – a făcut-o LUÂND. Omul nu are 100 de guri cu care să mănânce şi 100 de trupuri cu care să doarmă în 100 de paturi. Acumularea personală de resurse – bani, terenuri, clădiri etc – se face prin aspirare de la cei din jur, conform mecanismelor economice, legal sau mai puţin legal. Căci nimeni nu a zidit cu mâna lui mulţimi de imobile şi nu a construit sumedenie de alte bunuri. Adesea acest fapt al acumulării s-a făcut pe linie de familie, în generaţii. Verbul dominant este „A LUA”. Cuvântul de ordine este „ACUMULARE”. Acest fapt poate fi considerat nebiblic.

Pentru om, punctul central al Bibliei este obţinerea vieţii veşnice urmând cuvântul lui Dumnezeu. Ori, Biblia este centrată pe verbul „A DA”. Dumnezeu îţi dă şi te îndeamnă să faci la fel. Mai mult, Biblia spune clar că bogatul nu intră în Rai! Că şansele lui sunt mai mici decât zero: mai degrabă va intra cămila prin urechile acului decât bogatul în Rai! O cămilă are şanse zero să încapă prin urechea acului, dar cu toate acestea Dumnezeu ne spune că ea are mai multe şanse să o facă decât are bogatul să intre în Rai! Deci şansa bogatului la Rai este sub zero. Nu există loc de interpretări aici, exprimarea este fără echivoc!

Centrarea pe A DA este omniprezentă în Biblie. „Dacă cineva îţi cere haina, dă-i şi cămaşa!”. „Dacă cineva îţi cere să te însoţeşti cu el o leghe, însoţeşte-l două!”. Fapta de a da se subliniază în Biblie şi în ochii Domnului cu ocazia oricărui eveniment, începând cu posturile – greşit interpretate ca având doar conotaţie alimentară!

„Credeţi că acesta este postul plăcut Mie, să-şi chinuiască omul sufletul o zi?! Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, acoperă pe cel descoperit, mângâie pe cel ce plânge!”
„Cine zice că nu face o faptă bună, dar apoi se răzgândeşte şi o face, este mai de folos decât cel care spune că o va face, dar apoi nu o face!ˮ

Deci este vorba de A DA, A FACE pentru ceilalţi, A IERTA şi A IUBI până şi pe vrăjmaş.
„Dacă iubiţi doar pe cei ce vă iubesc nu înseamnă nimic, căci la fel fac şi famenii!”; „Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu!”.
Biblia cere implicare: „Credinţa fără faptă este moartă”.

În felul acesta nu se pot acumula prea multe bunuri! Antagonic, superficial înţelese şi prezentate edulcorat, în scop mai degrabă comercial, doctrinele orientale par să fie centrate pe succesul personal şi pe neimplicare, pe evitarea zonelor de conflict, ca „să nu atragi aspectele nefaste” şi să nu „te încarci cu energii nefaste, perturbatoare”.
Biblia ne cere să nu luăm parte la urâciuni, dar să le expunem! „Nu luaţi parte la fărădelegi, ci mai degrabă expuneţi-le!” Cum poţi expune ceva despre care nu ştii nimic, pentru că te-ai ferit de el prin neimplicare şi aşa-zisă detaşare, ca să nu te „încarci nefast”?! Ideea de creştin aşa-zis „detaşat” este infantilă, dar comodă. Şi feminină. Ori creştinismul se poate spune că este o artă de a lupta spiritual: „Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele! De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut totul, să rămâneţi în picioare. Aşadar, ţineţi-vă tari, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii!”.

Dumnezeu ne spune clar şi răspicat că putem dobândi viaţa veşnică prin Iisus Cristos, şi nu prin neimplicare, acumulare, autorealizare, arta succesului, dezvoltare personală etc. Iisus ne-o spune, răspicat: „Nu vă adunaţi comori pe Pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, iar hoţii le fură, ci adunaţi-le în Cer, unde nu le mănâncă nici rugina şi nu le fură hoţii!”. Practic, Dumnezeu ne cere să nu adunăm bogăţii. Să nu culegem via a doua oară – adică să nu profităm repetat de o oportunitate. Neculegând a doua oară, rămâne şi pentru ceilalţi. Orice afacere se prăbuşeşte! Dealtfel, negustorii sunt singurele personaje pe care Iisus a pus ciomagul la propriu, căci îşi deschiseseră standuri de vânzări în chiar casa lui Dumnezeu!

Iată de ce sunt extrem de rare cazurile în care un om înstărit, sau care doreşte să se înstărească, este un bun creştin.

Primul aspect este libertatea de decizie personală, care nu loveşte în ceilalţi decât prin inerentele mecanisme ale economiei de piaţă, în speţă adaosuri artificiale şi scumpiri repetate – firul de grâu trece prin zece mâini până să se transforme în pâinea de pe masă. Aceasta este furt şi o primă formă de prigoană voalată care prăbuşeşte ţările încet şi sigur, căci comerţul se dezvoltă geometric şi piramidal – baza afacerilor se extinde, cu tendinţa acumulării resurselor în mâna a tot mai puţini oameni. Acum 20 de ani, 5% dintre oameni deţineau 85% din tot. Astăzi, 90% din tot este în posesia a 3% dintre oameni. Iar asta este tendinţa oricărei afaceri: extinderea. Intenţional nu este nicio diferenţă între unul care a început cu o tarabă de covrigi şi acum are un lanţ de simigerii, şi familia Rotschild sau Rockefeller – scopul şi mecanismele sunt aceleaşi.

Iar dacă, pentru micul negustor, creştinul este cel mult stânjenitor şi de evitat, în schimb marele miliardar va încerca să îl elimine. Micul negustor îţi vrea doar banii, dar miliardarul îţi vrea susţinerea, votul, aportul – creştinii sunt incomozi!

Să nu uităm ce a spus Iisus: „Cine se va jena de mine înaintea oamenilor, şi Eu mă voi jena de el înaintea Tatălui!” Iar în ultima dintre „Fericiri”: „Ferice va fi de voi, când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de cuvinte rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri!”

Citiţi şi:

Este normal să luptăm împotriva capitaliștilor îmbogăţiţi de sistem? De unde vine ura celor săraci faţă de cei bogați?

Sărăcia e sursa bogăţiei: Inventarea Capitalismului

yogaesoteric
9 ianuarie 2020