Declinul teoriilor „spălării creierului” la sfârșitul secolului XX

de Massimo Introvigne

Cercetătorii noilor mișcări religioase au reușit să marginalizeze teoriile „spălării creierului” utilizate în cazul religiei. Instanțele de judecată americane le-au dat dreptate.

Partea 4 din 5. Citiți părțile 1, 2 și 3.

Mișcarea anti-secte și practicile de „deprogramare”

Una dintre cele mai tragice consecințe ale teoriilor „spălării creierului” în cazul minorităților religioase este că au fost folosite pentru a justifica practica ilegală a „deprogramării”. Această practică a fost creată de Ted Patrick în California și a înflorit în anii 1970. Mulți dintre părinți erau convinși că fiii și fiicele lor fuseseră „spălați pe creier”. Din acest motiv s-au simțit îndreptățiți să angajeze „deprogramatori”. Aceștia pretindeau că sunt capabili să îi convingă pe „eretici”, în moduri mai mult sau mai puțin violente, să abandoneze „sectele”.

În aceeași perioadă a apărut studiul academic al noilor mișcări religioase, atât în Statele Unite, cât și în Marea Britanie. Cercetătorii care au studiat mișcările criticate drept „secte” au constatat că procesul de convertire era același ca la orice altă religie. Doar un mic procent dintre cei care participau la cursurile și seminariile unor grupuri precum Biserica Unificării se alăturau grupului. Aceste cursuri și seminarii, unde se afirmă că s-ar fi utilizat tehnici miraculoase de „spălare a creierului”, au fost studiate în profunzime de Eileen Barker. Dovezile empirice au confirmat că nu a existat nicio „spălare a creierului” sau manipulare ]n sfera conștiinței. Aceste teorii nu erau mai puțin pseudoștiințifice decât vechile afirmații conform cărora „sectele” își converteau adepții prin magie neagră.

Cercetătorii au reușit să marginalizeze utilizarea cuvântului „sectă” și a teoriilor de „spălare a creierului” în comunitatea academică. Dar controversa s-a mutat în instanțele de judecată. Deprogramarea devenise o profesie foarte profitabilă și o acoperire pentru alte activități ilegale. Unele firme de avocatură credeau că foștii membri pot da în judecată noua mișcare religioasă la care au aderat cerând daune pentru „spălarea creierului”. Au intrat astfel în joc interese financiare considerabile.

Cazul Fishman și respingerea „spălării creierului” în instanță

Conform opiniei majoritare a savanților, „spălarea creierului” și controlul minții erau teorii pseudoștiințifice. A fost însă nevoie de un deceniu întreg pentru ca opinia lor să prevaleze în instanțele de judecată. Confruntarea decisivă a avut loc la Tribunalul Districtual al SUA pentru Districtul de Nord din California în 1990, în cazul Fishman.

Steven Fishman era un „scandalagiu profesionist”. El participa la adunările acționarilor marilor corporații cu scopul de a da în judecată conducerea, cu sprijinul altor acționari minoritari. Apoi semna înțelegeri și încasa banii plătiți de corporații, lăsându-i cu buzele umflate pe ceilalți acționari care au avut încredere în el.

Într-un proces de fraudă intentat împotriva lui, Fishman a susținut în apărarea sa că, la momentul respectiv, era temporar incapabil să înțeleagă sau să-și formeze judecăți sănătoase, deoarece era membru al Bisericii Scientologice din 1979 și credea că fusese supus „spălării creierului”. Scientologia nu era parte în proces și nu avusese nicio legătură cu acțiunile lui Fishman. (Deși ani mai târziu Fishman avea să susțină în mod fals contrariul.)

Judecătorul D. Lowell Jensen a examinat în detaliu documentele discuției academice despre „spălarea creierului”. El a concluzionat că „spălarea creierului” și controlul minții „nu reprezintă concepte științifice semnificative“. Aceste teorii erau apărate de o minoritate infimă de academicieni, dar respinse ca pseudo-științifice de o majoritate covârșitoare a cercetătorilor care studiază noile mișcări religioase. Mărturia lui Singer a fost declarată inadmisibilă, iar Fishman a ajuns la închisoare.

Cazul Rick Ross și CAN

Fishman a fost începutul sfârșitului pentru utilizarea teoriilor anti-secte de „spălare a creierului” în instanțele americane. Pentru militanții anti-secte, ce era mai rău abia avea să urmeze. În 1995 deprogramatorul Rick Ross a fost implicat într-un proces civil după ce a încercat fără succes să-l deprogrameze pe Jason Scott.

Scott era un membru al Bisericii Penticostale Unite. Aceasta era o confesiune creștină cu o comunitate de 5 milioane de persoane pe care foarte puțini s-ar gândi să o considere o „sectă” sau o nouă mișcare religioasă. Scott a fost sprijinit de avocați și detectivi scientologi, care au dovedit că mama sa fusese trimisă la Ross de Cult Awareness Network (CAN), Rețeaua de Conștientizare a Sectelor, la acea vreme cea mai mare mișcare americană anti-secte.

CAN a fost condamnată să plătească daune de milioane de dolari și a dat faliment. Numele și patrimoniul CAN au fost cumpărate de un grup apropiat de Scientologie, care i-au oferit sociologului Anson D. Shupe și echipei sale acces liber la arhivele CAN. Aceștia au ajuns la concluzia că practica fostului CAN de a trimite părinții membrilor „sectelor” la deprogramatori nu era ceva ocazional, ci se petrecea în mod regulat. La rândul lor, „deprogramatorii” virau „vechiului” CAN comisioane mari (și probabil ilegale).

Interzicerea deprogramării

După cazul Scott, deprogramarea a devenit ilegală în Statele Unite, iar „deprogramatorii” care și-au continuat activitățile au ajuns să afirme că operau pe bază de voluntariat prin „intervenții” sau „consiliere de ieșire”. Cele mai multe țări democratice și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au interzis și ele deprogramarea. În Japonia, deprogramarea nu a fost oprită de instanțele de judecată până la decizia de referință din 2014 a Înaltei Curți din Tokyo în cazul lui Goto Toru, membru al Bisericii Unificării, decizie confirmată de Curtea Supremă în 2015. Organizația Human Rights Without Frontiers a militat ani de zile în numele lui Goto și a jucat un rol crucial în obținerea acestei decizii.

Numai în Coreea de Sud deprogramarea continuă până în prezent, în special împotriva unei noi mișcări religioase creștine, Shincheonji, în ciuda masivelor proteste de stradă din 2018, după ce o membră a acestui grup, Gu Ji-In, a fost strangulată de tatăl său în timp ce încerca să scape de deprogramatori.

Dar, la modul general, „deprogramarea” a fost discreditată, iar hotărârile judecătorești în cazurile Fishman și Scott au creat o barieră serioasă împotriva utilizării teoriilor „deprogramării” în procesele din SUA. Cu toate acestea, militanții anti-secte nu au renunțat, așa cum vom vedea în ultimul articol din această serie.

Articolul original în limba engleză a fost publicat aici: bitterwinter.org/the-fall-of-brainwashing-theories-in-the-late-twentieth-century/

Articol preluat de pe site-ul misa.yoga

Citiți și:
Raidurile poliției împotriva MISA în Franța, 28 noiembrie 2023. 5. Ideologia anti-secte în Franța
Din culisele cazului Bivolaru. 2. GéPS, originile ciudate ale unei organizații franceze anti-secte

 

yogaesoteric
9 mai 2024

 

Also available in: English