Politicieni veroși, alegeri trucate, minciuni sfruntate și manipulări subtile prin intermediul internetului

Mult râvnita poziție de europarlamentar

Să tot fii politician în România. Oportunitățile de îmbogățire vin, în torent, din toate părțile. Și aici ne referim doar la posibilitățile legale de a te pricopsi pentru o viață. Fără să încalci vreo lege, poți alege (dacă te ai bine cu șeful) între fotoliul de parlamentar, scaunul de primar, șezlongul de președinte al Consiliului Județean ori balansoarul ușor instabil de ministru. Dar, nu numai atât.

Ca o culme a șansei, cu condiția să te agiți suficient și să împingi cât e nevoie acolo unde e nevoie, poți ajunge direct în patul moale și călduț de europarlamentar. Din cinci în cinci ani, politician fiind, ai posibilitatea de a ocupa acest post superb. Este ca într-un vis frumos. Brusc, te muți în Țara Minunilor! Acolo, la Bruxelles sau la Strasbourg, plutești, la propriu, într-o lume aflată pe un alt palier de civilizație, ai buzunarul doldora de euroi adevărați, ești asaltat cu nenumărate facilități, devii o persoană importantă deși nu te știe aproape nimeni, te miști printre străini cu poziții cheie în țara lor, ai posibilitatea de a-i face oameni pe prietenii apropiați, angajându-i cu leafă babană în propriul și cochetul Birou Parlamentar aflat pe nu știu care „Rue” sau în vreun vestit „Place” occidental.

Practic, ca europarlamentar, nu ai nicio obligație și nu dai socoteală nimănui. Moțăi pe scaun, într-o sală aproape goală, la două-trei ședințe pe săptămână, călătorești spre casă în fiecare joi lăfăit ca un adevărat boss la bussines class pe cheltuiala fraierilor și, odată ajuns în Românica, îi fericești pe cei din jurul tău cu lecții despre adevărata democrație occidentală. Democrație în care tu ai norocul de a te scălda zilnic. Celor din țară care-ți cer ca uneori să-ți aduci aminte că ești român, le răspunzi că, deși ai dori-o din toată inima ta de autentic patriot, pentru români ori pentru România nu poți face nimic. De ce? Pentru că, aflat acolo, pe înaltele fotolii unde se hotărăște viitorul Europei, ai obligații doar față de Uniune. Ești, cu acte în regulă, angajatul ei și doar la ei. Nici nu este de mirare că la coada căreia nu i se vede capătul întâlnești foști miniștri, miniștri în funcție, foști președinți de partid, chiar un fost președinte de țară, figuri ilustre aflate pe val sau figuri trecute pe linia moartă din pestrița noastră faună politică, amante actuale sau foste amante, fii, fiice, nași, fini…

Listele și scamatorul

Înaintea alegerilor parlamentare, cum a fost si anul trecut, se stârnește o agitație politică care crește și iar crește ca lava fierbinte adunată într-un vulcan înainte de erupție. Suntem, exasperant, loviți peste ochi ori de câte ori deschidem un ziar, televizorul sau internetul, de liste cu nume care nu spun nimic, nume permanent schimbabile între ele. Se tot prezintă, insistent, fără pic de întrerupere, o mulțime de anonimi ca fiind eroi ai neamului apăruți peste noapte printre noi, muritorii de rând, din tenebrele întunecoase ale politicii autohtone.

În aceste perioade apar numeroase oferte de „valori” ale partidelor. Ca urmare, înghesuiala la ciolan devine acerbă. Românilor amețiți deja de caruselul nebunesc al jocurilor politice interne li se pun în față niște liste pline de numele cu care li s-au tot clătit ochii câteva săptămâni și vor fi îmbiați să aleagă. Adică vor fi invitați, democratic, să-și voteze europarlamentarii care, pentru următorii cinci ani, îi vor reprezenta în înaltele foruri europene aflate în acele locuri unde UE, grijulie, și-a făcut cuiburi. Alegătorilor li se prezintă oferte tentante, de nerefuzat, pentru o nouă Monica Macovei – abstinenta noastră justițiară, pentru un alt Stolojan, pentru un mai puțin alunecos Bușoi, pentru un mai român Siegfried Mureșan ori pentru un mai mare patriot ardelean decât neaoșul nostru conațional Laslo Tokes etc.

Tu, alegătorule român, nu te poți eschiva și, fii sigur, nu ai nicio șansă să transformi ceva. Este cam ca și cum, aflat în fața unui prestidigitator celebru, ți se cere să alegi o carte din pachetul aflat pe masă. Orice carte ai trage, oricum a-i face-o, oricum a-i drege-o, iese întotdeauna numai acea carte de joc pe care ți-o notase pe bilețelul bine împăturit, cu mult înainte, scamatorul.

Îndemnuri meșteșugite, corturi la colț de stradă, înjurături reciproce. Ținta? Zăpăcirea totală a alegătorului

Alegerile pentru Parlamentul Uniunii Europene, alegerile europene cum sunt numite ele, reprezintă o miză extraordinară. Este motivul pentru care zeci de site-uri specializate inundă internetul, îndemnându-ne la vot. „Participarea la vot la alegerile europene înseamnă să-ți exprimi punctul de vedere cu privire la direcția pe care UE este necesar să o urmeze în următorii cinci ani în materie de comerț internațional, securitate, protecția consumatorilor, combaterea schimbărilor climatice și creșterea economică. […] Europa ne aparține tuturor, iar participarea la vot este primul pas prin care poți să contribui la dezvoltarea democrației europene”, ne explică internetul duduind de bune intenții. De ești mai slab de înger, aproape să-i crezi…

Alegerile europene din luna mai a anului trecut reprezintă cauza pentru care în cele 28 de țări fierberea a fost în toi iar în miezul Uniunii Europene campania electorală a căpătat forme tot mai dizgrațioase (vezi, ca exemplu, ieșirile incalificabile ale lui Timmermans la adresa României). Ele, aceste alegeri, constituie temeiul în baza căruia România este inundată de corturi goale pe dinăuntru dar bine garnisite pe exterior cu pozele zâmbitoare ale candidaților, reprezintă motivul pentru care sunt plătiți cu banii contribuabililor mii de adunători sezonieri de semnături, sunt cauza pentru care se tipăresc imense bannere ce estompează pomii abia înfloriți ai țării, reprezintă imboldul care împinge la aprige lupte partinice interne pentru ocuparea pe liste a unor locuri eligibile, mobilul îmbogățirii rapide a firmelor producătoare de prognoze politice, precum și pricina pentru care partidele și partidulețele, însuși falnicul nostru președinte, iscusit dansator de Zwiefacher, se întrec în a se înjura birjărește pe la toate colțurile, fără să piardă nicio ocazie, oriunde și oricând, atât în studiourile de televiziune, pe culoarele nesfârșite din Casa Poporului cât și de la tribuna Parlamentului.

În mod subtil și pervers, poporul este manevrat

Jos, dedesubt, adânc sub această șerpească vânzoleală, ne aflăm noi. Fiecare în parte, dumneata, poporul. Preocupați de sărăcia noastră, cu fricile noastre cotidiene, cu gândul doar la ce vom pune mâine pe masă, nu realizăm că victima, adevărata victimă în acest război, suntem noi. Nu percepem manipularea, nu pătrundem subterfugiile promisiunilor deșarte, nu căutăm să înțelegem sensul adânc al situațiilor ce ni se petrec, nu bănuim că ei lucrează științific, profesionist, pentru îndobitocirea noastră.

Un tânăr canadian de 29 de ani, cu părul vopsit în roșu aprins și cu inel în nas, Christofer (Chris, pentru prieteni) Wylie, fostul consultant de la acum vestita companie de consultanță politică Cambridge Analytica Ltd, cel care prin dezvăluirile sale a provocat imensul scandal al folosirii celor 87 de milioane de date personale ale cetățenilor americani colectate de Facebook pentru manipularea alegerilor din SUA, a făcut câteva dezvăluiri care, de am fi mai naivi, ni s-ar părea șocante: „Ți-am colectat datele și le-am folosit pentru a te modela într-un mod pe care nu-l știi, nu-l vezi și pe care nu-l vei înțelege. După ce strângeam datele tale știam la ce mesaje vei reacționa, fie că e vorba de reclame, teme de discuție, de tonalitate. Așadar, știam la ce reacționezi și cum vei folosi, cum vei consuma această reacție. Și, mai știam de câte ori era nevoie să fii atins cu aceste mesaje ca să-ți schimbi percepția vizavi de cum gândești în legătură cu un aspect.”

Ce ne spun șefii cei mari de la Cambridge Analytica? Ei sunt și mai direcți. Într-o filmare prezentată de canalul de televiziune Channel News 4, ei au explicat pedant, ca să fie și pe înțelesul naivilor: „Ceea ce influențează în mod fundamental ființa umană sunt speranțele și fricile. Și multe dintre ele nu sunt conștiente, sunt nespuse. Nu știi de ce îți e frică până când nu vezi ceva care generează reacția asta în tine. Și ceea ce facem noi este să excavăm în aceste aspecte mai adânc decât oricine, să înțelegem care sunt acele frici adânci, temeri, preocupări”.

Marii manipulatori din compania care a recunoscut că operase în alegerile din Nigeria, Kenya, Cehia, India, Mexic, Malaezia, Argentina și chiar în SUA, mai precizează, tot pentru noi, naivii: „N-are sens să lupți într-o campanie electorală pe fapte, pentru că totul este despre emoție. Este nevoie să se petreacă ceva, fără ca cineva să poată spune: aceea este propagandă! Pentru că dacă cineva spune asta, apoi întrebarea următoare este: cine a fost în spate? Deci, mișcarea este necesar să fie foarte subtilă”.

O povață

Învățătura pentru noi? Doamnelor și domnilor, să ținem minte cuvintele prea tânărului Chris Wylie, rostite spre sfârșitul lungii sale destăinuiri: „După ce am făcut asta, trec prin viață cu o doză înaltă de scepticism în legătură cu ceea ce văd, ce aud, cu cine vorbesc”. Pentru că, dincolo de voința noastră imediată, aceasta este, în toată goliciunea sa, societatea în care trăim. Fie că noi ne-am ales-o, fie că nu, ar fi necesar să nu ni se pară prea scump efortul de a-i înțelege resorturile.

Citiți și:

Europa anesteziată

Mitinguri. Cine a avut capacitatea de a mobiliza un număr atât de mare persoane, cum s-a procedat și cine s-a aflat în spatele acestora? (I)

yogaesoteric
8 februarie 2020