„Vizitați Europa cât încă mai este în picioare!”

70 0

La începutul anilor 1980, agențiile de turism americane foloseau sloganul de mai sus pentru a face reclamă călătoriilor în Europa în timpul discuțiilor despre desfășurarea rachetelor cu rază medie de acțiune și a rachetelor de croazieră cu încărcătură nucleară. Acum, Pentagonul pare să se gândească la un nou război nuclear în Europa.

Există știri, există fapte care sunt atât de revoltătoare încât te lasă pur și simplu fără cuvinte. Există, de asemenea, un nivel de obrăznicie care te lasă pur și simplu stupefiat. Imprudența câștigă, după cum se spune. Problema este că, odată ce a fost depășită o anumită limită, impertinența a atins proporții uluitoare și este pur și simplu prea mare pentru a fi crezută sau chiar recunoscută!

Următorul raport din ultimele zile se încadrează exact în această categorie[1]:

„Pentagonul va evalua consecințele unui război nuclear în Europa. Corpul de ingineri al armatei americane[2], care face parte din US Army, vrea să atribuie un contract pentru a analiza efectele exploziilor armelor nucleare asupra producției agricole[3]. Licitația pentru acest contract în valoare de 34 de milioane de dolari s-a încheiat la 12 septembrie 2024. Scopul este de a simula războaie nucleare la scară globală, care ar duce la distrugerea sistemelor agricole, cum ar fi fermele, și de a crește acoperirea în special a țărilor din fostul bloc estic.”

Apropo: cererea de oferte a Pentagonului a fost pusă online marți, 10 septembrie, iar termenul limită era doar două zile mai târziu. Oricine a scris vreodată o cerere de ofertă știe ce înseamnă asta.

Întrebarea de o sută de puncte: de ce merită un buget de 34 de milioane de impozite prețioase pentru ca Pentagonul să afle ce pagube ar provoca un război nuclear global („război nuclear la scară globală”) economiei agricole („efecte ale armelor nucleare asupra sistemelor agricole”) și mediului dincolo de Europa de Est și Rusia de Vest („regiuni dincolo de Europa de Est și Rusia de Vest”)?

Și încă ceva: ați văzut vreun reportaj despre acest subiect la știri? Au existat titluri mari pe primele pagini ale principalelor mass-media? Cancelarul nostru federal, ministrul nostru de Externe sau chiar ministrul nostru de război au comentat pe această temă? Ați văzut discuții aprinse despre Caren Miosga, Sandra Maischberger, Markus Lanz sau Maybrit Illner? Au ieșit sute de mii de oameni sau – ca să fim modești – cel puțin câteva mii de oameni în stradă pentru a protesta?

Pe scurt, cum este cu adevărat posibil ca fratele nostru mai mare de dincolo de Atlantic să investigheze consecințele unui război nuclear global pentru producția alimentară europeană – nu în secret și în liniște, ci în public – și nimeni de aici să nu facă mare tam-tam pe tema asta?

Răspunsul clasic la această întrebare a fost dat acum 70 de ani de scriitorul elvețian Max Frisch în drama sa Biedermann și incendiatorii.

„Biedermann: Domnule Eisenring, nu am dormit toată noaptea, sincer vorbind: – există într-adevăr benzină în butoaiele astea?

Eisenring: Nu aveți încredere în noi?

Biedermann: Eu doar întreb.

Eisenring: Ce credeți că suntem, domnule Biedermann, sincer vorbind: – ce credeți de fapt că suntem?

Biedermann: Nu e necesar să credeți, prietene, că nu am simțul umorului, dar recunosc că aveți un mod special de a glumi.

Eisenring: Învățăm asta.

Biedermann: Ce?

Eisenring: Gluma este a treia cea mai bună deghizare. A doua cea mai bună: sentimentalismul. Dar cel mai bun și mai sigur camuflaj (cred eu) rămâne adevărul gol-goluț. Destul de amuzant. Nimeni nu-l crede.”

Un comentariu de dr. Leo Ensel (Germania) – cercetător în domeniul conflictelor și formator intercultural specializat în spațiul post-sovietic și Europa Centrală și de Est

Surse:

Citiți și:
Noile arme de distrugere a statelor
Doctrina nucleară din SUA – „Atacă-i pe toți odată. Agresiunea împotriva întregii lumi”

yogaesoteric
22 octombrie 2024