Arta urii democratice

Și ura suferă de diversitate. Uneori ea se naște din părinți eminenți. Alteori, e fătată de mitocani înrăiți. Diferențe există. Și atunci, vine întrebarea: când e ura cu adevărat periculoasă și când e un frison trecător, încărcat de umor? Din fericire, putem afla răspunsul corect. El e dat, mereu, de flerul imbatabil al omului etico-democratic.

Să vedem, mai întâi, mostrele.

Ura nr. 1: femeile care l-au votat pe X sunt „cățele de 3 (trei) lei” și „feministe împuțite”. Asta, în biosferă. Dacă trecem în mediul neanimat, vorbim de „zdrențe” și „cârpe”.

Ura nr. 2: sprijinitorii partidului Y sunt „analfabeții funcționali și cei absoluți care nu înțeleg ce citesc și n-au niciun fel de noțiuni elementare de cultură”. Asta, în noosferă. Dacă ne limităm la politică, atunci vorbim de „lichelele de partid” și de „leprele care se vând fără să clipească”.

Ura nr. 3: sprijinitorii candidatul Z trebuie puși la punct prin „amenzi, concedieri, tabere de reeducare, penitenciare noi”, până când „vor susține LGBT pentru a mai fi angajați”. Recomandarea pare să fie valabilă în toate mediile și regnurile.

Ura nr.4: fiind agenți ai Rusiei, toți cei ce cred altceva decât autorul au o singură soartă: „închisoare sau neutralizați”.

Așadar, care e verdictul?

Personal, găsesc stil și valoare în fiecare dintre cele patru mostre. Nuanțe există.

Nr. 1 îmi pare că vine din școala literară naturalistă.

Nr. 2 arată ca un text dominat de cerințele filozofiei culturii.

Nr. 3 și Nr. 4 se revendică, stilistic și logic, din patrimoniul sentențios al clasicilor elini.

La fel de important, Nr.1 pare produs de cineva care n-a început doctoratul, iar Nr. 2, 3 și 4 sunt sigur opera acelui grup ultraselect de intelectuali către l-au citit pe Creangă în latină.

Mi-e imposibil să aleg.

Aici apare și ne salvează arbitrul imparțial, în uniformă și abilitat. E vorba de experții în morala publică, de justiție și de poliție. Toți dotați cu radarul perfect. Și anume, o întrebare fundamentală: cine?

Așa aflăm că Nr. 1 a fost exprimat de un membru de partid AUR (Luchian Cochină). Și că Nr. 2, 3, și 4 au fost lansate de intelectuali deplin europeni și democrați (Bogdan Oprea, Alexandru Bogdan Stan, Adrian Papahagi).

Mai simplu: prima insultă a venit de la „ai lor”, celelalte de la „ai noștri”.

Caz judecat, caz rezolvat.

Nr. 1 e anchetat de poliție pentru incitare la violenţă, ură și discriminare. Nr. 2, 3 și 4 sunt nevoiți să facă față doar aplauzelor și sunt mai mult decât liberi să continue, în apărarea democrației și a valorilor europene.

De unde rezultă:

Insulta nr. 1: trăim într-o democrație viguroasă, onestă și tolerantă.

Autor: Traian Ungureanu

Citiți și:
Andrei Marga: Încotro România?
Călin Georgescu s-a retras din viața politică: „Am făcut istorie, nu politică!……. Partidul meu este Poporul Român!”

yogaesoteric
11 iunie 2025