Președintele de onoare al Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare al Rusiei: De ce are nevoie Rusia pentru a înfrânge rezistența Occidentului?

De ce are nevoie Rusia pentru a înfrânge rezistența Occidentului? Un interviu acordat revistei Kultura de politologul Serghei Karaganov, fondatorul și președintele de onoare al prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare al Rusiei.

Reporter: Uneori, adevăratul sens al istoriei Rusiei se dezvăluie doar în timp. Încă ne mai caracterizează „Rusia nu poate fi înțeleasă cu rațiunea”, sau în codul cultural autohton ceva se modifică?

Serghei Karaganov: De când a fost scrisă această poezie (a lui F. Tiutcev – n.r.) au trecut mai bine de 150 de ani, dar codul cultural nu s-a modificat prea mult. Rusia nu poate fi înțeleasă cu rațiunea, e necesar, firește, să crezi în Rusia. Având mai ales în vedere istoria noastră, întinderea noastră teritorială, Rusia nu poate fi înțeleasă până la capăt. Îmi amintesc vorbele feldmareșalului Munnich: „Rusia este condusă direct de Dumnezeu!” Poate a exagerat, dar în multe privințe așa este.

Rep.: Susțineți că elitele occidentale, în multe privințe pe bună dreptate, văd una dintre rădăcinile problemelor lor în Rusia, care, apărându-și securitatea și suveranitatea, a subminat un fundament vechi de cinci secole pe care stătea sistemul de superioritate, de jaf cultural, politic, economic și militar. De cine și când a fost pus acest fundament?

S.K.: Acest fundament a fost pus în secolele XVI-XVII, când, din mai multe motive, Europa a creat arme mai bune, o organizare militară mai bună și a dobândit superioritate armată. Mai întâi portughezii cu spaniolii și olandezii, apoi englezii au început să cucerească întreaga lume, să-i impună condiții coloniale, să-și ofere cultura, ordinea politică. Iar aceste cinci secole se termină exact acum. Esențial este că Occidentul pierde oportunitatea de a transfera produsul național brut al lumii, adică bogăția, în propriul său beneficiu.

Rep.: Reiese că Ucraina s-a sacrificat pentru interesele occidentale, iar noi le stăm din nou în cale?

S.K.: Nu știu dacă s-a sacrificat sau nu, pentru că în Ucraina nu există o elită națională, ea este condusă de o juntă de hoți, compradoră care și-a vândut poporul Occidentului ca mercenari. De aceea ucrainenii care trăiesc în Ucraina pot fi compătimiți, deși, din punct de vedere ideologic, au fost puternic prelucrați, preschimbați, în mare măsură, în rusofobi. În ceea ce privește Occidentul, el încearcă să-și frâneze căderea începută în anii șaizeci, întreruptă apoi de prăbușirea sovietică în anii nouăzeci, reluată din anii 2007-2008 și care se accentuează. Ucraina este doar una, deși foarte importantă pentru Occident, dintre bătăliile agresiunii de ariergardă. El încearcă să-și mențină poziția dominantă preschimbându-i fără rușine pe locuitorii Ucrainei în carne de tun.

Rep.: Pe ce se sprijină Belarus? Pe președintele Lukașenko?

K.: În ceea ce privește Republica Belarus, acolo totul se sprijină nu pe Lukașenko, acolo există o foarte puternică și incoruptibilă clasă conducătoare. De aceea a și câștigat atât de ușor. Acolo aproape că nu există compradori.

Rep.: În ce situație s-ar fi aflat acum Rusia, dacă pe 24 februarie 2024 nu ar fi început operațiunea militară specială?

S.K.: S-ar fi aflat într-o situație aparent puțin mai confortabilă decât este acum, dar ar fi fost amenințată de un război mult mai greu și nu ar fi obținut acele succese și obiective pe care le-a atins deja. Războiul a fost complet inevitabil. Am scris și am vorbit de multe ori despre acest subiect, inclusiv acum 25 de ani, când Rusia, într-un acces de slăbiciune și, parțial, de idealism, a semnat Actul fondator Rusia-NATO, care de facto a legitimat extinderea ulterioară a Alianței. Și atunci, dar și mai târziu, am scris că toate acestea se vor termina neapărat cu un război, deoarece pe lângă extinderea NATO în sine, se acumulau un număr imens de contradicții care împingeau lumea, în primul rând Occidentul în pierdere de poziție, spre război. Aș fi preferat să înceapă mai devreme, undeva în jurul anilor 2018-2019, dar nu cunosc raportul de forțe și calculele de atunci. Noi acumulam forțele noastre, dar la fel făcea și inamicul, adică Occidentul din Ucraina. Ideal ar fi fost ca totul să se fi făcut mult mai devreme, în 2014. Putea fi folosit acel entuziasm și acea exaltare, confuzia regimului de la Kiev care venise după lovitura de stat, dar atunci nu s-a petrecut. Acum am devenit mult mai puternici, am atins în sfârșit securitatea alimentară completă.

Ce s-ar fi petrecut cu noi dacă nu ar fi început operațiunea militară specială? Ne-am fi învârtit într-o copcă de gheață, fără să înțelegem pe deplin cu cine avem de-a face și încotro să o luăm. Acum, în ultimul an și jumătate, s-au produs deja mari salturi favorabile. A pornit naționalizarea în masă a elitei și a conștiinței acesteia. Cu ajutorul Occidentului, scăpăm de burghezia compradoră, al cărei strat a fost umflat monstruos din cauza stupidei reforme din anii ’90, și de tipul de gândire caracteristic acesteia.

Rep.: Operațiunea specială se desfășoară foarte aproape, dar societatea pare să nu simtă aceasta, în viața de zi cu zi nu s-a modificat nimic, chiar dacă mass-media îndeamnă în permanență la mobilizarea societății. Este ceva în neregulă cu cultura noastră spirituală?

S.K.: Da, nu există un astfel de sentiment, dar nici războiul nu este încă de o asemenea amploare, deși cred că e necesar să ne pătrundă mai adânc, iar oamenii ar fi cazul să înțeleagă: acum se petrec evenimente care, prin consecințele lor, vor fi egale cu Marele Război pentru Apărarea Patriei. Mi-aș dori să suferim mai puține pierderi. Am spus de multe ori în articolele și în interviurile mele, inclusiv în Occident, că dacă își continuă expansiunea agresivă, extinderea NATO, atunci un război este inevitabil. Dar am mai spus că, de data aceasta, nu vom lupta pe teritoriul nostru. Păcat că războiul are loc pe pământul poporului nostru frate, fie el și înșelat…….

În ceea ce privește cultura, am vorbit deja despre naționalizarea gândirii elitei și lichidarea occidentocentrismului nenorocit și a burgheziei compradore. Un alt obiectiv al operațiunii este, cred, exact ridicarea spiritului național, inclusiv a culturii. Îmi place foarte mult ceea ce văd acum. Apar opere puternice, la granița cu marile piese de teatru, literatură interesantă. Văd o trezire a ceea ce putem numi spirit național. De exemplu, „Război și pace” al lui Iuri Grîmov și „Einstein și Margareta” al regizorului Aleksandr Marin.

Rep.: În acest moment istoric are Rusia o idee națională?

S.K.: Da, dar din păcate nu a fost formulată, ceea ce este o mare greșeală. Avem nevoie de un vis național rusesc, de imaginea aceea către care vrem să tindem și către care vrem să ducem întreaga lume. Un astfel de vis este destul de ușor de formulat. Dar aceasta ar fi necesar să aibă loc prin dezbateri serioase în societate. Acum mă irită și îngrijorează foarte mult faptul că straturile de mijloc ale clasei conducătoare frânează acest proces, se tem sau pur și simplu le este străin. Dar știu că fără idei mărețe, puterile mărețe încetează să fie mărețe sau pier pur și simplu. Întreaga lume este presărată cu morminte sau umbre ale mărețelor puteri din trecut care și-au pierdut ideea națională.

Rep.: Cred că ideea noastră națională a fost parțial formulată de Lev Tolstoi în romanul său Război și pace: „… dacă oamenii răi sunt strâns legați între ei și constituie o forță, atunci și oamenii cinstiți e necesar să facă la fel.”

S.K.: Cunosc această frază și o iubesc. Dar mie mi se pare că nu se potrivește visului rusesc. Sunt idei corecte. Aceasta e necesar să fie făcut. Fără îndoială. Dar țara noastră, poporul nostru au ceva mai mult de oferit sieși și lumii. Încă ne este, pur și simplu, frică.

Rep.: Și care este acum linia principală a Rusiei în geopolitică?

S.K.: Cel mai important proces care are loc acum în lume nu este nici măcar ascensiunea Majorității Globale, a celor pe care înainte îi numeam „non-occident”. Cel mai important proces, fundamental, este declinul foarte rapid al pozițiilor morale, geopolitice, economice ale Occidentului și lupta lui disperată pentru a-și păstra fostele poziții privilegiate în sistemul mondial. Aceasta este o linie definitorie a actualei politici mondiale. Ea este cea care constituie principala sursă a tuturor tensiunilor, inclusiv a operațiunii militare din Ucraina.

Rep.: Credeți în profeția lui Lomonosov: „Puterea rusă va crește prin Siberia și Oceanul Arctic și va ajunge până la cele mai importante așezări europene din Asia și America”?

S.K.: În primul rând, această profeție s-a adeverit parțial încă dinainte de Lomonosov – dacă pe vremea lui Ivan cel Groaznic Rusia nu ar fi ajuns în Siberia, nu ar fi devenit o mare putere datorită, în mare parte, resurselor și teritoriilor siberiene. De acolo veneau caravanele cu mărfuri cumpărate în China: blănuri, argint, aur – sume uriașe de bani, cu care Imperiul Rus a putut să se întărească. Una dintre estimări arăta că o singură caravană ce trecea din China prin Rusia aducea suficienți bani în vistierie pentru ca Petru cel Mare să-și poată echipa un regiment. Pentru mine este mai mult decât evident faptul că Rusia nu ar fi devenit o mare putere fără Siberia. Nu am fi rezistat atacului Occidentului și poate nici măcar dinspre sud, pe Câmpia Centrală a Rusiei. Și chiar dacă am fi rezistat, am fi devenit un fel de variantă ortodoxă a Poloniei, iar asta sună umilitor. Acum, Siberia este, desigur, sursa viitoarei noastre forțe, deoarece lumea se mută în Asia, iar Rusia are avantaje competitive unice pentru noul secol asiatic. Acolo este penurie de apă, de resurse, iar noi putem oferi multe. De aceea, nu am nicio îndoială că viitorul Rusiei, centrul Rusiei ar fi necesar să se deplaseze spre Munții Ural, spre Siberia. Spun aceasta de mulți ani. Avem nevoie de o a treia capitală, siberiană.

Rep.: Unul dintre obiectivele operațiunii militare speciale este, potrivit convingerii dumneavoastră, stoparea expansiunii militare și politice a Occidentului, care inevitabil va duce la un război termonuclear. Se va reuși asigurarea măcar a unei păci pe termen scurt pentru a realiza proiectul siberian și alte mari proiecte?

S.K.: Acum e necesar să frângem voința Occidentului. Lupta lui pentru păstrarea a ceea ce i-a mai rămas din hegemonie duce lumea la un al treilea război mondial termonuclear. Noi e necesar să-i batem, să frângem voința de rezistență agresivă, să-i forțăm să se retragă, să ocupăm un loc demn și să ne ocupăm, în sfârșit, de crizele noastre. Dar pentru asta, e nevoie mai întâi să învingem în această confruntare. Occidentul va fi nevoit să se retragă. Sperăm, fără a folosi arme nucleare.

Rep.: Petru cel Mare a numit Bătălia de la Lesnaia mama victoriei de la Poltava, dar operațiunea specială mama a ce ar putea fi?

S.K.: Cred că operațiunea militară specială ar putea deveni mama Rusiei reînnoite. Elita se reînnoiește. Soldații și ofițerii care luptă vor forma coloana ei vertebrală, așa cum soldații și ofițerii din Marele Război au format coloana vertebrală a elitei sovietice în cei mai străluciți și de succes ani ai dezvoltării URSS, în anii 1950 și 1960. De aceea e necesar să învingem.

Rep.: Ce perspective vedeți pe harta geopolitică a lumii?

S.K.: Privesc cu entuziasm harta viitorului. Sudul se ridică, inclusiv datorită faptului că am subminat fundamentele dominației occidentale, superioritatea sa militară asupra marilor civilizații. Uitați-vă ce se petrece în Turcia. Se ridică lumea arabă, India, Persia și China. De aceea noi e necesar acum să stabilizăm direcția occidentală, să provocăm acolo o înfrângere suficient de serioasă, sperăm fără pierderi inutile, astfel încât să se retragă pur și simplu. Iar mai departe să ne ocupăm de construirea unei noi Eurasii și a unei lumi noi, atrăgând câteva țări europene peste 10-15 ani, când Europa se va fi autopurificat de actuala mizerie.

Rep.: Într-unul dintre interviurile dumneavoastră, ați enumerat calitățile necesare unui om pentru a-și atinge obiectivele: cunoștințe, experiență, intuiție, voință. De ce are nevoie Rusia pentru a-și atinge obiectivele?

S.K.: Nu am spus totul. E nevoie să existe și dragoste de sine, de familie, disponibilitate de a sluji Patriei și credința că există ceva și mai presus de om sau că omul e necesar să se dedice unui aspect mai presus – lui Dumnezeu, dacă el crede. Iar Rusia are nevoie acum de auto-reînnoire, de deplasarea centrului ei spre Est, de renașterea marii sale culturi pe fundații noi. Ne întoarcem acasă dintr-o călătorie de trei sute de ani prin Occident, prin Europa, care, deși ne-a oferit o mulțime de aspecte utile, a adus și o durere monstruoasă: două războaie mondiale, ideologia comunistă, preschimbată la noi dintr-un vis într-o realitate destul de dură, și alte urgii. Acum e necesar să înțelegem cine suntem noi. Mă bucur foarte mult că prietenii și colegii mei din Ministerul Afacerilor Externe au proclamat Rusia o civilizație-stat. Aș adăuga că suntem o civilizație a civilizațiilor. Un popor multicultural, multinațional, multietnic, unic și deschis.

Rep.: Spuneți adesea că procesele globale care au loc acum vor dura 10-20 de ani. De ce?

S.K.: Intuiția plus așteptarea că elitele globaliste din Occident, care rezistă cu înverșunare – compradore în Europa, antinaționale globaliste în SUA – vor fi șterse în timpul acestei mari încordări, și că vor veni forțe mai sănătoase. Ele ne vor aduce puține aspecte plăcute, pentru că Occidentul se îndreaptă clar spre fascism și totalitarism, dar vom putea discuta ceva cu ele, pentru că actuala stare ideologică și morală a majorității Occidentului, în special a cercurilor lui conducătoare, le face un partener incapabil……. Și, în plus, se îndepărtează de cultura umană, de etica umană.

Citiți și:
Putin nu vrea pace în Ucraina, ci o nouă Ialta – Nici Trump nu moare după pace
Poate NATO să învingă Rusia?

 

yogaesoteric
11 iunie 2025