Cum au proliferat securiștii în toate structurile statului

În conformitate cu legile în vigoare, serviciilor secrete le este interzis să racoleze parlamentari, membri ai executivului, judecători și procurori, nu însă și jurnaliști. Precizarea imperativă din lege nu are nicio importanță. Pentru că actul normativ este, de ani de zile, încălcat fără ca nimeni să-i sancționeze pe șefii instituțiilor respective. Și nici pe cei care se lasă racolați. Și astfel, în prezent, întregul sistem al statului se află până la saturație sub ocupația instituțiilor de forță.

Consecința este că, practic, întregul stat, puterile constituționale ale acestuia, precum și o bună parte a presei sunt dirijate pe multiple planuri de reprezentanții diferitelor servicii secrete. Categoriile mai sus menționate, incluzându-i și pe mulți dintre șefii sindicatelor, sunt transformați în simpli jucători pe o tablă de șah. Dacă statul român ar fi prosperat în toți acești ani, dacă s-ar fi înregistrat procese palpabile în diversele sale sectoare, probabil că acest abuz împotriva legii nu ar fi fost atât de deranjant și poate că nici nu ar fi fost observat. Dar „stăpânii inelelor”, centrele de putere din interiorul serviciilor secrete, nu s-au dovedit nici abili, nici pricepuți în organizarea statului, nici preocupați de binele obștesc și, firește, nici patrioți, dacă ne gândim la ușurința cu care ei, care controlează pârghiile de conducere, nu numai că au acceptat, dar au și devenit complici la înstrăinarea unei bune părți din avuția națională. Din acest motiv, situația existentă devine vizibilă, ușor detectabilă și ne obligă să vedem care sunt raporturile de cauzalitate și cine sunt principalii vinovați.

Pentru ca un act normativ, mai ales unul atât de sensibil cum este cel care interzice invadarea de către serviciile secrete a puterilor statului, precum și a unor importante organizații ale societății civile, să poată funcționa, era obligatoriu ca legiuitorul să reglementeze un mecanism simplu și eficient de control, precum și un alt mecanism de sancționare a celor vinovați. Din capul locului este necesar să precizăm că nu există, de fapt, niciun fel de sancțiune pentru cei care încalcă o reglementare atât de importantă, care a fost importată de democrația de la București de la celelalte democrații din Uniunea Europeană și NATO, teoretic pentru a garanta existența și funcționarea mecanismelor democratice și a bloca dezvoltarea mecanismelor oligarhice.

Nu numai că nu există nicio sancțiune pentru reprezentanții serviciilor secrete care racolează persoane care, conform legii, nu au dreptul să colaboreze cu acestea, nu numai că nu există vreun mecanism instituționalizat prin care o persoană oarecare, racolată de un serviciu oarecare, după ce ajunge parlamentar, ar fi necesar să fie obligată să renunțe la colaborarea cu serviciul secret care a acroșat-o, iar acesta să aibă, în oglindă, aceeași obligație – de a întrerupe orice fel de raporturi de colaborare –, dar, atenție, nu există în România niciun mecanism de control și identificare a persoanelor care, de-o parte și de alta a baricadei, au încălcat reglementările în vigoare. Prin urmare, întregul mecanism de protecție existent și practicat în alte state, în România se preschimbă într-o simplă ficțiune.

A auzit cineva ca vreun general, vreun colonel, vreun alt personaj important din oricare serviciu secret să fie tras la răspundere și deferit justiției pentru că a încălcat cu bună știință prevederea legală care îi interzice cu desăvârșire să racoleze și să colaboreze cu anumite categorii de persoane? Ați auzit ca vreunul dintre colaboratori să-și piardă poziția? Sau libertatea, pentru că a încălcat, din această perspectivă, legea? Niciodată nu s-a petrecut așa ceva în cei 35 de ani de la căderea regimului comunist. Dimpotrivă. Un ministru al Apărării, care, pe un post de televiziune, în direct fiind, a scăpat informația cum că subordonații domniei sale au racolat jurnaliști și politicieni, și-a pierdut în scurt timp funcția, fiind executat prompt de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că tot ce mișcă face scut în jurul serviciilor secrete, apărând privilegiul acestora de a tăia și spânzura în România.

Acest stat le aparține și nu există o dovadă mai bună decât faptul că cei mai mulți dintre oamenii de decizie din Parlament, din Guvern și din Justiție pot fi jucați și sunt jucați pe degete de prestidigitatorii serviciilor noastre secrete. Iar consecințele le vedem în fiecare zi. Și le simțim pe pielea noastră.

Autor: Sorin Roşca Stănescu

Citiți și:
Tupeu de tip mafiot
Salutări din Securistan!
Andrei Marga: Statul paralel actual

yogaesoteric
6 octombrie 2025