De la parteneriat strategic, la mită strategică

E suficient să ne uităm la ministrul nostru de Externe (nu neapărat la cum se îmbracă sau ce carismă are!), ca să ne dăm seama rapid de ce a fost nevoie să cheltuim 3,4 milioane dolari pe „consultanță strategică”.

În iulie se fac 29 de ani de parteneriat foarte strâns cu Statele Unite. Aproape o viață de om trimis pe front în Ucraina. Deși pare greu de crezut, din iulie 1997 și până în prezent s-au perindat nu mai puțin de 26 de miniștri în fruntea MAE. Cu alte cuvinte, s-a produs o rotație a cadrelor mai ceva ca la o șaormerie unde patronul își bate joc de angajați. Dintre cei mai recenți, s-au remarcat prin obediență față de directivele globaliste (promovate în SUA de Partidul Democrat) meseriași ca Bogdan Aurescu, Luminița Odobescu, Emil Hurezeanu și, mai nou, Oana Țoiu.

Oamenii noștri vizionari de la Ministerul de Externe au băut cafele și au stat la șprițuri doar cu politicieni din gașca lui Obama sau din anturajul lui Clinton. Nu le-a trecut vreodată prin cap că Trump ar putea câștiga alegerile în 2016. Nici măcar la al doilea mandat nu au avut un plan de lobby pe lângă politicieni din preajma actualului președinte. S-au mulțumit cu băieți de cartier precum Dragoș Sprînceană, care se umflă-n pene inutil pe la diverse televiziuni, sau cu ambasadori „nuli și neaveniți” de talia lui Andrei Muraru (făcut „om” pe filiera lui Iohannis, la pachet cu celebrul său frate geamăn, șeful filialei ieșene a PNL). Apropo de ambasadori, singurul care a mișcat ceva la Washington în ultimii 29 de ani a fost Mircea Geoană, ajuns ulterior numărul 2 în board-ul NATO.

Atât de inspirați au fost oamenii lui Nicușor Dan de la vârful MAE (aka Oana Țoiu), încât au concediat-o pe singura româncă din SUA capabilă să-i abordeze direct pe „golănașii” lui Trump. Vorbim aici de Tamila Cristescu, fost viceconsul la New York, ajunsă ulterior concedierii în echipa omului de afaceri Paolo Zampolli, emisarul special al lui Trump pentru parteneriate globale.

Una peste alta, angajații MAE din ultimele trei decenii au mâncat degeaba banii statului. S-au gudurat pe lângă politicienii Partidului Democrat, s-au bucurat când au avut senzația că Biden, Clinton și Obama apreciază parteneriatul cu România și au lăsat baltă orice legături cu aripa trumpistă din Partidul Republican. Iar acum a venit dezastrul. Sau decontul.

În mod nefericit, peste lipsa crasă de profesionalism a diplomaților noștri dirijați „magistral” de Oana Țoiu se suprapune lipsa de scrupule a administrației Trump, decisă să scoată bani din piatră seacă. Și să mulgă coloniile europene (denumite bombastic „parteneri strategici”) până la ultima picătură de vlagă.

Pe lângă toate stângăciile și gafele diplomației „made in România”, există o disperare maximă din partea lui Nicușor Dan de a căpăta legitimitate în calitate de președinte ajuns la Cotroceni pe valul de ilegalități culminate cu lovitura de stat din decembrie 2024. Toți politicienii din Congresul SUA, toți membrii guvernului au fost puși la curent cu modalitatea prin care puciștii Coaliției PSD-PNL-USR-UDMR au călcat în picioare Constituția și și-au bătut joc de milioane de alegători din România.

Această pată de pe obrazul lui Nicușor încă se vede de la mare distanță. Și nu poate fi curățată decât cu foarte mulți bani sub formă de „consultanță strategică”, cu matrapazlâcuri de tip Doicești (în combinație cu securiștii veseli de la Cluj), cu GNL foarte scump adus pe coridorul vertical Grecia-Bulgaria-România-Ucraina și cu armament la fel de scump (și inutil) băgat pe gât aliaților NATO cu lozinca „Vin rușii!”.

Cele 3,4 milioane de dolari aruncate pe geamul Casei Albe de președintele Nicușor Dan, în speranța unei strângeri de mână din partea lui Trump, sunt un mizilic pe lângă marile tunuri pe care ambasada SUA le-a comis deja sau se află în pregătire.

Sigur, fanii parteneriatului strategic vor spune că „se merită”. Se merită orice sacrificiu, orice bătaie de joc la adresa românilor, dacă vrem să nu ne calce rușii în picioare și să avem bani de mers în vacanțe la greci. Altfel, ne paște falimentul, după cum bine ne-a spus Mugur Isărescu de fiecare dată când de scaunul său se apropiau amenințător extremiștii fasciști și putiniști de la AUR.

P.S. Cu doar o parte din cele 3,4 milioane de dolari, Oana Țoiu ar fi obținut rezultate de-a dreptul spectaculoase dacă ar fi apelat la Departamentul Videochat – Sucursala Washington din cadrul USR.

Citiți și:
România încotro?
Dan Diaconu: „Conflictul din Ucraina, demența Europei și tot ce vedem acum pe planetă au un singur sens: lupta Est-Vest, pământ vs mare, viitor vs trecut”

yogaesoteric
1 iunie 2026