Trei triunghiuri interconectate pentru izolarea Rusiei
Acestea sunt Triunghiul Lublin din 2020 (Ucraina, Polonia și Lituania), alianța de facto din 2022 între Ucraina, Polonia și Marea Britanie și Triunghiul Odessa, de la începutul lunii august, cu România și Moldova.

În ultimii ani, Rusia a acuzat în mod constant Occidentul că a întors Ucraina împotriva Rusiei, în scopul izolării acesteia din urmă. Drept răspuns, Putin a autorizat operațiunea specială în curs de desfășurare. Cu un an și jumătate înainte de începerea acesteia, Polonia, Lituania și Ucraina au format „Triunghiul Lublin”, care implică cooperare militară și continuă să se mențină la cinci ani de la crearea sa. Exact cu o săptămână înainte de începerea operațiunii speciale, Marea Britanie, Polonia și Ucraina au format o alianță de facto.
Aceste două triunghiuri au facilitat eforturile Marii Britanii de a sabota negocierile de pace din primăvara anului 2022, pentru care Polonia are o vină egală, așa cum se explică aici, perpetuând astfel conflictul până în prezent. Imediat după apariția știrii că Putin și Trump vor avea prima lor întâlnire față în față de la revenirea celui din urmă la putere, întâlnire care a avut loc ulterior la Anchorage, Ucraina a anunțat formarea unui alt triunghi cu România și Moldova. „Triunghiul Odessa” este astfel al treilea triunghi centrat pe Ucraina pentru a ține Rusia sub control.
Se preconizează că cele trei triunghiuri interconectate vor juca un rol semnificativ în viitorul post-conflict. Primul, Triunghiul Lublin, include Lituania, care găzduiește acum prima bază permanentă a Germaniei în străinătate. În ceea ce privește al doilea triunghi, acesta implică în mod important Marea Britanie, care a lucrat întotdeauna pentru a diviza și a domina Europa. Și, în cele din urmă, Franța are o bază în România și un pact de securitate cu Moldova, ceea ce ar putea duce la exploatarea celor două țări de către Paris ca rampe de lansare pentru consolidarea prezenței sale secrete recent raportate în Odessa.
Cei șapte parteneri asociați ai Ucrainei (cinci dintre aceștia fiind formali, iar ceilalți doi – Germania și Franța – fiind informali) ar putea, prin urmare, fie să continue să furnizeze arme țării pentru a prelungi conflictul, fie să continue militarizarea Ucrainei după aceea și/sau să se pregătească pentru a se desfășura acolo într-o bună zi. Polonia, Marea Britanie, Franța și Germania au încheiat, de asemenea, pacte de securitate cu Ucraina pe tot parcursul anului trecut, care, potrivit analizei de aici, constituie deja o formă de garanții similare articolului 5.
După cum s-a scris, „[articolul 5] obligă membrii să-și asiste aliații care sunt atacați. Deși se menționează utilizarea forței armate, în ultimă instanță fiecare membru decide dacă să recurgă sau nu la opțiunea militară. Se poate spune că Ucraina s-a bucurat de beneficiile acestui principiu în ultimii trei ani, în ciuda faptului că nu este membru NATO, deoarece a primit totul de la alianță, cu excepția trupelor”.
Prin urmare, este discutabil dacă Ucraina va adera vreodată oficial la NATO, întrucât aderarea nu ar garanta că aliații săi vor trimite trupe în cazul izbucnirii unui alt conflict. Mai realist, aceștia ar relua și ar intensifica probabil doar ajutorul pe care îl acordă deja, pentru a evita un conflict potențial apocaliptic cu Rusia. Militarizarea rapidă a UE, combinată cu progresele înregistrate în ceea ce privește „Schengenul militar” pentru facilitarea logisticii aferente, ar putea crea amenințări durabile la adresa securității Rusiei după conflict.
În Polonia și România, ceilalți cinci parteneri ai Ucrainei ar putea astfel staționa un număr mare de trupe, depozita o cantitate mare de echipament militar și, eventual, continua să furnizeze arme și muniție peste graniță, fie pentru a prelungi conflictul, fie pentru a continua militarizarea Ucrainei. Rusia va lua cu siguranță în considerare aceste amenințări credibile atunci când va decide asupra celei mai bune modalități de a pune capăt conflictului, în conformitate cu interesele sale naționale, așa cum au evoluat acestea în cei 3 ani și jumătate de operațiune specială.
Autor: Andrew Korybko
Citiți și:
Înființarea și extinderea NATO (XXIII). „O eroare fatală”
SVR: Trupele britanice și franceze se află deja în Odessa
yogaesoteric
14 octombrie 2025