„Marea prăbușire” ce va provoca Sfârșitul Lumii. Predicția aparține unor oameni de știință: „A început numărătoarea inversă!”

Universul se apropie de jumătatea duratei sale de viață de 33 de miliarde de ani, conform calculelor unui fizician de la Universitatea Cornell, pe baza noilor date obținute de observatoarele de energie întunecată. După ce se va extinde până la dimensiunea maximă în aproximativ 11 miliarde de ani, va începe să se contracte – revenind în final la un singur punct.

Henry Tye, profesor emerit de fizică la Facultatea de Arte și Științe de la Universitatea Cornell, a ajuns la această concluzie după ce a adăugat date noi la un model care implică „constanta cosmologică” – un factor introdus acum mai bine de un secol de Albert Einstein și utilizat de cosmologi în ultimii ani pentru a prezice viitorul universului nostru.

Tye este co-autor al articolului „The Lifespan of our Universe” („Durata de viață a universului nostru”), publicat pe 18 septembrie în Journal of Cosmology and Astroparticle Physics (Revista de cosmologie și fizica astroparticulelor).

Universul are o vechime de 13,8 miliarde de ani și este în expansiune. Conform modelelor actuale, scrie Tye, cele două destine cele mai simple ale sale sunt: fie își va continua expansiunea actuală pentru totdeauna, dacă constanta cosmologică este pozitivă, fie, dacă constanta cosmologică este negativă, va atinge o dimensiune maximă, apoi se va contracta, ajungând în cele din urmă la zero.

„În ultimii 20 de ani, oamenii au crezut că constanta cosmologică este pozitivă și că universul se va extinde la nesfârșit”, a spus Tye. „Noile date par să indice că constanta cosmologică este negativă și că universul se va sfârși într-un mare colaps.”

Aceasta din urmă este concluzia la care a ajuns Tye în urma calculelor sale recente.

El a determinat din model că marele colaps va avea loc peste aproximativ 20 de miliarde de ani.

Marea noutate din acest an o reprezintă rapoartele Dark Energy Survey (DES) din Chile și Dark Energy Spectroscopic Instrument (DESI) din Arizona din această primăvară. Tye a spus că rezultatele obținute de cele două observatoare, unul situat în emisfera sudică și celălalt în emisfera nordică, sunt în concordanță unele cu altele. Ideea pentru care aceste două grupuri studiază energia întunecată a fost de a vedea dacă energia întunecată – 68% din masa și energia din univers – provine într-adevăr dintr-o constantă cosmologică pură. Ei au descoperit că universul nu este dominat doar de o energie cosmologică întunecată constantă. Energia întunecată are de fapt și alte caracteristici.

Energia întunecată este o proprietate a spațiului care face ca universul să se extindă mai repede. Dacă raportul său presiune-densitate este egal exact cu -1, ea se comportă ca o constantă cosmologică. Rezultatele recente de la Dark Energy Survey (DES) și Dark Energy Spectroscopic Instrument (DESI) sugerează însă că valoarea acestui raport s-ar putea îndepărta ușor de -1. În acest caz, energia întunecată ar putea evolua.

Pentru a explica acest fenomen, Tye și colaboratorii săi au propus în articol existența unei particule ipotetice cu masă foarte mică, care se comporta ca o constantă cosmologică la începutul vieții universului, dar care nu mai face asta în prezent. Acest model simplu se potrivește bine cu datele, dar face ca valoarea constantei cosmologice subiacente să devină negativă.

„Oamenii au mai spus și înainte că, dacă constanta cosmologică este negativă, atunci universul se va prăbuși în cele din urmă. Nu este nimic nou”, a spus Tye. „Cu toate acestea, modelul ne spune când se va prăbuși universul și cum se va prăbuși.”

Vor urma și alte observații, a spus Tye. Sute de oameni de știință măsoară energia întunecată observând milioane de galaxii și distanța dintre galaxii, colectând date și mai precise pentru a le introduce în model. DESI își va continua observațiile încă un an, iar observațiile sunt în curs sau vor începe în curând la mai multe alte instituții, printre care Zwicky Transient Facility din San Diego, telescopul spațial european Euclid, misiunea SPHEREx lansată recent de NASA și Observatorul Vera C. Rubin (numit după Vera Rubin, M.S. ’51).

Conform ultimelor calcule, durata de viață completă a Universului – de la Big Bang până la un Big Crunch – ar ajunge la aproximativ 33 de miliarde de ani. Faza de contracție se va desfășura mai rapid decât expansiunea preliminară, astfel încât, odată ce expansiunea se va opri, universul se va micșora pe o perioadă de timp mai scurtă decât a fost nevoie pentru a atinge dimensiunea maximă.

Este demnă de remarcat similaritatea frapantă a acestor descoperiri cu teoria emanației și resorbției ciclice a Universului din tradiția hindusă, în cadrul căreia aceste aspecte au fost menționate din timpuri străvechi.

Citiți și:
Descoperirea unui fizician modifică istoria lumii: Big Bang s-a produs la un alt moment de timp!
5 enigme ale universului care par imposibil de elucidat

yogaesoteric
23 octombrie 2025