8 chestiuni despre prelevarea de organe

Un punct de vedere creștin ortodox

1. Cel de la care se prelevează organele nu este mort, ci este viu. În urma prelevării, omul respectiv moare imediat. Deci este o crimă. Biserica nu binecuvintează crima.
2. Cel de la care se prelevează organe SIMTE durerea actului de a fi hăcuit ‒ dovada este accelerarea bătăilor inimii până la 180, transpirația abundentă, albirea bruscă a părului, lăcrimarea ochilor, uscarea gurii, toate fiind dovezi că simte durerea. Deci este hăcuit pe viu, iar el simte. Aceasta este o cruzime. Biserica nu binecuvintează cruzimea.
3. Prelevarea de organe nu este un act medical, deoarece nu-l ajută pe pacient, ci îl ucide cu intenție și din culpă. Crima nu este altruism din partea donatorului, nici binefacere din partea personalului medical, la fel cum nu se numește altruism nici binefacere traficul de droguri sau proxenetismul.
4. Trupul omului botezat nu mai este al lui însuși, ci este biserică a Duhului Sfânt. Conform strict cu credința ortodoxă, donarea de organe nu este un act dorit de Dumnezeu, Făcătorul tuturor trupurilor. Donarea este o ofensă a Proniei dumnezeiești și o hulă împotriva sfințeniei și integrității trupului fiecărui om.
5. Cu îngăduința Sinodului Bisericii, donarea de organe, deși nu este deloc recomandabilă, nici nu este plăcută lui Dumnezeu, dar poate fi în anumite cazuri întrucâtva acceptabilă NUMAI când organul donat nu periclitează viața și mântuirea donatorului, iar dat fiind că acest risc nu poate fi cântărit sau cunoscut dinainte, e un risc identic cu celelalte activități care nu stimează trupul și nu arată prudență față de ocrotirea pe care orice om o datorează vasului sufletului său.
6. Dacă cel de la care se prelevează organe (ca finalitate a vieții) și-a dat personal consimțământul, fie din neștiința învățăturii Bisericii, fie ca urmare a vreunei presiuni sau propagande, atunci e vinovat de sinucidere.
7. Dacă cel de la care se prelevează organe nu și-a dat el personal consimțământul, ci actul prelevării a fost decis de o altă persoană, se numește anularea dreptului habeas corpus, care este cea mai fundamentală libertate a existenței, așadar este neconstituțională, iar decidentul este vinovat de crimă de gradul 1 (fiindcă este dureroasă, intenționată și agravată) și de trafic de carne vie.
8. Toți oamenii mor. Și donatorul, și primitorul vor muri la un moment dat. Actul donării și primirii de organe nu modifică acest fapt incontestabil. Rostul vieții nu este lungimea ei, ci mântuirea, iar cel care e bolnav terminal ‒ atât un posibil candidat la prelevare, cât și un posibil candidat la transplantare, amândoi se pot mântui într-o singură clipă printr-o pocăință sinceră și totală și prin spovedanie. Acei medici, ideologi, profesori, influenceri, sau chiar clerici înșelați, care promovează sinuciderea numind-o faptă bună și altruism, o fac doar ca să se simtă ei buni în mod fals, sau ca să se îmbogățească ei cu bani și cu favoruri de la satana.

PS: La fel cu propaganda cu imigrația și cu tolerarea păcatelor împotriva firii, propaganda donării de organe nu se face în restul lumii cu atâta asiduitate cât în zonele creștine unde se mizează pe o falsă înțelegere a ideii de milă și a ideii de jertfă de sine, sau în zonele atee, unde omul e considerat fără valoare și fără veșnicie, sau în zonele needucate sau sărace, fiindcă se mizează pe ideea de a câștiga bani sau un fals simț de stimă de sine. În cadrul comunităților islamice, mozaice, hinduse ș.a.m.d., culte care profesează respectul față de trup și de veșnicia omului, prelevarea de organe nici nu intră în discuție, fiind din punct de vedere religios o abominațiune.

Citiți și:
Problema arzătoare a transplantului de organe. Știința confirmă: donatorii aflați în moarte cerebrală sunt vii
Eutanasia devine o industrie pentru livrarea de organe

yogaesoteric
26 octombrie 2025