Paradoxul celui născut sclav și pericolul libertății ignorate

Există un paradox filosofic care merită atenție: paradoxul celui născut sclav. Persoana care nu a cunoscut niciodată libertatea se simte confortabil în constrângere. A fost învățată să se conformeze, să accepte deciziile altora, să-și limiteze dorințele și spațiul personal. Libertatea, care pentru alții este un ideal, devine pentru ea o amenințare, o sursă de neliniște și responsabilitate. În schimb, sclavia – sau forma de control în care trăiește – este percepută ca un cadru sigur, previzibil, care îi oferă confort psihologic.

Același mecanism se poate observa în societățile moderne, inclusiv în România. Generațiile care au crescut după căderea comunismului au moștenit libertatea formală, dar nu și cultura libertății. Pentru mulți tineri, incertitudinea pe care o aduce autonomia este mai înfricoșătoare decât predictibilitatea restricției.

Pandemia a oferit un exemplu elocvent. Tinerii s-au conformat regulilor chiar și atunci când efectul restricțiilor nu era clar, iar unii dintre ei au raportat autorităților comportamentele „neconforme” ale semenilor lor. În paralel, anumite segmente ale clasei politice tinere au arătat un apetit surprinzător pentru reprimarea ideilor care nu se aliniau discursului oficial, manifestând obtuzitate față de dialog și apelând la cenzură sau soluții de forță.

Nu este doar o problemă de obediență temporară; este un fenomen structural. Conformismul devine o normă acceptată, iar supravegherea altora – o formă de siguranță psihologică. Generațiile care nu au cunoscut niciodată constrângerea directă ajung să prefere predictibilitatea represivă și să urască libertatea reală. Paradoxul celui născut sclav se repetă în forme subtile, tehnologice și birocratice, cu mecanisme sofisticate de control social care devin invizibile tocmai pentru că sunt acceptate.

Iar aici apare pericolul: din acest conformism se nasc dictaturile. Când populația nu apreciază libertatea și nu știe să o exercite, este ușor de manipulat, de controlat, de limitat. Iar atunci când nu se creează o dictatură internă, vidul de putere și pasivitatea civică pot fi exploatate din exterior: deschid calea pentru ceea ce unii numesc „revoluții colorate”, impuse prin presiuni diplomatice, economice sau tehnologice, pentru a instaura o ordine străină într-o țară.

Libertatea nu este doar un drept formal; este un exercițiu zilnic, o cultură care este necesar să fie cultivată și protejată. Ignorarea ei, sub pretextul confortului, siguranței sau al predictibilității, nu doar că subminează democrația, ci creează terenul fertil pentru autoritarism și pentru ingerințe externe. În final, paradoxul celui născut sclav nu este doar o reflecție filosofică, ci o avertizare pentru întreaga societate: libertatea pierdută nu mai poate fi recuperată decât cu prețul suferinței și al luptei.

Citiți și:
Românii, sclavi în propria țară
Libertatea în lumea post-covid
Globalismul este sclavie economică

yogaesoteric
2 decembrie 2025