Propaganda, războiul cognitiv și calea Europei spre autodistrugere

Narațiunile din mass-media, complexul de superioritate și bătăliile psihologice modelează viitorul Europei. Imaginea de sine a Europei o orbește față de realitățile globale, în timp ce narațiunile iraționale despre război riscă să accelereze propriul declin.

Jowett și O’Donnell (2012), cercetători în domeniul comunicării politice și al studiilor de propagandă, definesc propaganda ca fiind „efortul deliberat și sistematic de a modela percepțiile, de a manipula cognițiile și de a direcționa comportamentul pentru a obține un răspuns care promovează intenția dorită a propagandistului”.

Propaganda a fost întotdeauna o armă de război, dar în Europa de astăzi, și în special în Germania, a atins noi niveluri de sofisticare. Ceea ce odinioară viza adversarii străini este acum din ce în ce mai mult îndreptat către populațiile interne. Susținută de mass-media, strategiile NATO și consensul elitei, propaganda din Europa a devenit mai puțin axată pe informarea cetățenilor și mai mult pe modelarea mediului lor cognitiv.

Savantul german Dr. Jonas Tögel numește acest fenomen „război cognitiv”, o acțiune deliberată de a modela gândurile, emoțiile și chiar instinctele unor populații întregi. Propaganda construită prin știri și dezbateri unilaterale în Germania și Europa de astăzi este fără precedent ca amploare, sofisticare și potențial autodistructiv.

În acest articol, intenționez să examinez stadiul actual al propagandei în Germania și Europa, obiectivele și traiectoria autodistructivă a acesteia, rolul NATO în schimbarea informației în armă și cadrul cultural care le permite europenilor să se considere o „grădină” înconjurată de „junglă”. Bazându-mă pe opiniile Dr. Tögel, ale intervievatorului și cercetătorului Pascal Lottaz de la Institutul pentru Studii de Neutralitate al Universității din Kyoto și ale filosofului german Hans-Georg Moeller, explorez unde conduce Europa această propagandă și dacă există loc de optimism.

Starea actuală a propagandei în Germania și Europa

Analiza Dr. Jonas Tögel arată că mass-media germană de astăzi este mai propagandistă decât în orice alt moment de la Războiul Rece încoace. În studiul său despre Tagesschau, cel mai urmărit program de știri de seară din Germania, el a descoperit o încadrare sistematică: ce începe cu relatări aparent neutre, apoi ghidează subtil telespectatorii către concluzii dictate. Crimele de război rusești sunt subliniate, crimele de război ucrainene sunt ignorate, iar cerințele Rusiei sunt descrise ca fiind iraționale, în timp ce acelea ale Ucrainei sunt legitime.

Acest aspect nu este întâmplător. Tögel subliniază că Germania cheltuiește anual peste 100 de milioane de euro pentru „relații publice”, un eufemism pentru propaganda finanțată de stat. Serviciile de informații monitorizează narațiunile care circulă în mass-media și implementează contramăsuri rapide atunci când apar opinii alternative.

NATO însăși a înființat „centre de excelență” dedicate războiului narativ, în timp ce legile europene, cum ar fi Legea privind serviciile digitale, creează infrastructura juridică pentru controlul disidenței online, potrivit cercetătorului.

Pe scurt, propaganda din Germania de astăzi nu este doar o informație părtinitoare; este o campanie coordonată, profesionistă și bine finanțată care estompează linia dintre informație și operațiunile psihologice.

Războiul cognitiv al NATO: Întoarcerea spre interior

În mod tradițional, propaganda era îndreptată împotriva inamicilor străini. Astăzi, NATO descrie în mod deschis „războiul cognitiv” ca un nou domeniu al câmpului de luptă, alături de uscat, mare, aer, spațiu și spațiul cibernetic. Al șaselea domeniu este însăși conștiința umană.

Potrivit lui Tögel, strategia de reziliență a NATO necesită „cetățeni rezilienți”, definiți nu ca persoane capabile de gândire independentă, ci ca persoane care „gândesc și simt ideile corecte”. În practică, aceasta înseamnă modelarea opiniei publice pentru a asigura alinierea la obiectivele NATO, respingând în același timp disidența drept „dezinformare rusească”.

Ipocrizia este izbitoare: liderii occidentali pretind că apără democrația și discursul deschis prin cenzurarea vocilor disidente. După cum notează Tögel, această inversiune – „apărarea libertății prin cenzură” – nu este ascunsă în încăperi întunecate, ci discutată deschis la conferințele NATO. Cetățenilor li se spune că războiul cognitiv este o apărare împotriva manipulării străine, însă, în realitate, propria lor conștiință este câmpul de luptă.

Cenzura în Occident devine din ce în ce mai evidentă. Politica administrației Trump privind Pentagonul impune acum jurnaliștilor să obțină autorizație înainte de a publica informații chiar și neclasificate, sub riscul pierderii accesului. „Informațiile este necesar să fie aprobate pentru publicare de către o persoană responsabilă cu autorizarea înainte de a fi publicate, chiar dacă sunt neclasificate”, conform unui memoriu al Pentagonului.

De ce cred europenii în propria lor propagandă?

Una dintre întrebările izbitoare este de ce europenii au atât de multă încredere în propria propagandă, în timp ce consideră manipularea ca pe ceva ce se petrece doar „în altă parte”. Aceasta este o întrebare pe care am pus-o de multe ori, dar nu primesc niciodată un răspuns, ci doar priviri ofensate.

Potrivit lui Tögel, o parte a răspunsului constă în profesionalizare: dezbaterile și știrile televizate germane sunt atent puse în scenă pentru a crea credibilitate. Începând cu reportaje neutre (tehnica „piciorul în ușă”), publicul este mai predispus să accepte ulterior concluzii părtinitoare.

Un alt factor este sociologic. Jurnaliștii lucrează adesea ca liber profesioniști sau contractori, ceea ce înseamnă că mijloacele lor de trai depind de îndeplinirea așteptărilor editorilor. Acest aspect creează un „mecanism natural”, așa cum spune Lottaz, în care conformismul este recompensat, iar disidența pedepsită. În timp, propaganda devine mai puțin bazată pe ordine directe și mai mult pe autocenzură sistemică.

Consecințele sunt periculoase: frica publică față de Rusia este cultivată în mod deliberat, nu pentru a încuraja negocierile de pace, ci pentru a menține sprijinul pentru livrările de arme și escaladarea militară. Statistic, nivelurile mai ridicate de frică se corelează cu o acceptare publică mai mare a războiului și cu pierderea bunăstării cetățenilor.

Aroganța germană și superioritatea europeană

Hans-Georg Moeller de la Universitatea din Macao observă o altă dimensiune: cadrul cultural care se află la baza propagandei europene. El descrie atitudinea Germaniei drept „aroganță”, presupunerea că superioritatea germană, odinioară bazată pe naționalism, se manifestă acum prin Uniunea Europeană.

Germania proiectează superioritate morală asupra Europei, încadrând UE ca o „grădină” înconjurată de o „junglă” haotică, așa cum a propus Josep Borrell. Această viziune asupra lumii presupune că europenii sunt gardienii iluminați ai civilizației, în timp ce restul lumii rămâne în urmă.

Moeller își amintește de politicianul german care s-a plâns președintelui Namibiei că în țară erau mai mulți chinezi decât germani, o remarcă înrădăcinată în nostalgia și superioritatea colonială, uitând că namibienii nu au uitat genocidul comis acolo de Germania colonială.

Această aroganță europeană orbește factorii de decizie politică față de realitățile globale. În timp ce Europa se agață de retorica morală, țări precum China o depășesc în modernizare și dezvoltare. Crezând că statul lor social este etern, europenii își subestimează vulnerabilitatea. După cum avertizează Moeller, acest complex de superioritate lasă Europa „vulnerabilă spre a fi luată prin surprindere”, nepregătită pentru o ordine globală în schimbare.

Propaganda ca autodistrugere

Atât Tögel, cât și Moeller ajung la o concluzie tulburătoare: propaganda nu consolidează Europa, ci îi accelerează declinul, deoarece îi împiedică pe liderii și cetățenii acesteia să vadă realitatea.

Prin prezentarea războiului din Ucraina drept o „bătălie pentru democrație” fără obiective realiste, liderii europeni își riscă propria distrugere. Spre deosebire de SUA sau Rusia, orice escaladare ar devasta direct Europa.

Mai mult, propaganda încurajează iraționalitatea. În timp ce Rusia și China (și SUA într-o oarecare măsură) acționează conform logicii geopolitice, Europa se agață de narațiuni emoționale care se contrazic: Rusia este atât slabă, cât și pe cale să cucerească Berlinul; Ucraina este în curs de câștigare a războiului și depinde disperată de ajutor pentru a supraviețui ca nație. Aceste contradicții sunt susținute doar prin manipulare constantă.

Statul social, cândva bijuteria coroanei Europei, se confruntă cu presiuni din cauza creșterii vertiginoase a cheltuielilor militare. Numai Germania cheltuiește anual aproximativ 200 de miliarde de euro pentru apărare, deviind resurse de la școli, asistență medicală, infrastructură și pensii. Dacă propaganda continuă să suprime disidența, cetățenii ar putea realiza prea târziu că securitatea și prosperitatea lor au fost sacrificate pe altarul iluziilor, avertizează cercetătorii.

Motive pentru optimism?

În ciuda acestei imagini sumbre, Tögel oferă o speranță precaută: conștientizarea crește prin intermediul presei alternative independente, canalelor de cercetare alternative și activismului cetățenesc, expunând mecanismele propagandei. El insistă că, dacă publicul cere pace cu fermitate și insistență, elitele politice vor fi nevoite, în cele din urmă, să cedeze acestei solicitări.

Optimismul nu rezidă în NATO sau în elitele europene, ci în cetățenii obișnuiți care își redobândesc capacitatea de a judeca rațional. Antidotul propagandei este pluralismul: expunerea la perspective multiple, dezbateri pline de discernământ și democrație autentică, în care deciziile despre război și pace aparțin oamenilor, nu elitelor izolate.

Concluzie

Propaganda construită prin știri și dezbateri unilaterale în Germania și Europa de astăzi este fără precedent ca amploare, sofisticare și potențial autodistructiv. Susține politici iraționale, suprimă disidența și îi orbește pe europeni față de realitățile geopolitice globale. Războiul cognitiv al NATO, departe de a apăra democrația, o subminează prin țintirea conștiinței propriilor cetățeni cu pretextul de a-i proteja.

Critica lui Hans-Georg Moeller la adresa aroganței germane dezvăluie logica culturală mai profundă: complexul de superioritate al Europei susține iluzia că aceasta este „grădina” civilizației, chiar și atunci când este în urma altor civilizații aflate în ascensiune.

Unde duce aceasta? Dacă europenii nu se trezesc, rezultatul ar putea fi un declin în termeni economici, politici, academici și chiar civilizaționali. Dar dacă se răspândește conștientizarea, dacă cetățenii își revendică rolul de factori de decizie, propaganda s-ar putea prăbuși sub greutatea contradicțiilor sale sau ar putea totuși să reînvie spiritul democratic pe care propaganda era menită să-l reducă la tăcere. Cealaltă posibilitate este de a continua pe calea autodistrugerii.

Autor: Ricardo Martins, doctor în filosofie

Citiți și:
Da, noua Lege europeană a „Libertății Presei” prevede spionarea și arestarea jurnaliștilor dacă este „în interesul public” – Guvernele UE obligate să întocmească „Liste Albe” și „Liste Negre” de site-uri
Propagandă din banii UE. Miliarde de euro, aruncate în joc pentru desființarea statelor naționale
Selly, Smiley și propaganda de război

 

yogaesoteric
2 decembrie 2025

 

Also available in: English